un moment dat, pe la mijlocul anilor ’90, cand pensiile si salariile au inceput sa fie platite cu intarziere de aproape sase luni, multi dintre moldoveni s-au lamurit ca, in tara lor, pur si simplu, nu exista nici un fel de "paine", oricat de rea, pentru ei. La scurt timp dupa separarea de URSS, majoritatea moldovenilor s-au trezit brusc saraciti, iar puterea de cumparare nominala a populatiei a scazut cu 80% fata de perioada sovietica. si atunci au plecat in lume. Destinatiile alese de ei au fost cele doua directii intre care Moldova a oscilat permanent dupa obtinerea independentei in 1991 – Estul, adica Rusia, si Vestul, in special Italia si Portugalia.

Bani pentru viitorul copiilor
Teodora Urecheanu lucra, pana acum opt ani, profesoara de biologie intr-un sat din raionul soldanesti. Salariul ei, care la inceputul anilor 2000 era de aproximativ 50 de dolari, abia ii ajungea de la o luna la alta, dar s-a dovedit a fi absolut insuficient atunci cand primul ei fiu, Ion, a intrat la facultate, in Chisinau. In cativa ani, celalalt fiu, mezinul, urma si el sa devina student. Teodora si-a luat atunci inima in dinti, s-a imprumutat de la o sora si de la cine a mai putut cu doua mii de euro, cu care si-a obtinut, prin intermediul unor traficanti, o viza de Italia si dusa a fost. S-a angajat menajera intr-un oras din nordul Italiei pentru un salariu de 900 de euro, plus casa si masa asigurate. In schimbul acestor bani, trebuia sa curete zilnic o casa de aproximativ 350 de metri patrati, sa gateasca de trei ori pe zi pentru fiecare membru al familiei si sa faca cumparaturi.

 

Din cauza stresului provocat de perioada de adaptare s-a imbolnavit si a zacut aproape doua luni. "Stapanii au fost buni cu mine si nu m-au dat afara. De fapt, cred ca tineau foarte mult sa raman sa lucrez la ei, moldovencele sunt foarte cautate pentru ca sunt mult mai harnice decat italiencele venite din sudul Italiei sau femeile din Africa. Ce nu le venea insa a crede este ca sunt profesoara", isi aminteste ea. Una dintre trasaturile migratiei moldovenesti este faptul ca 26% din migranti au studii superioare, iar 51% au absolvit un colegiu sau o scoala profesionala, dar locurile de munca gasite in strainatate sunt, invariabil, necalificate. Intre timp, Teodora si-a obtinut permisul de rezidenta in Italia, a cumparat doua apartamente la Chisinau pentru fiecare fiu, numai ca unul dintre ele este gol – baiatul cel mare a plecat in 2006 in SUA, unde lucreaza la o companie de IT din Seattle.

 

Acolo i s-au nascut doi copii, care prin nastere au devenit cetateni americani. I-am scris si l-am intrebat daca are de gand sa revina vreodata in Moldova. "Nu prea imi place aici, America e ca o poiata in care toti vin sa manance si asta e tot… Desigur ca as vrea sa ma intorc, dar nu vad ce as face in Moldova." Teodora Urecheanu vine rar acasa, de obicei o data pe an, pentru a-si vizita sotul, care inca mai preda geografia la scoala din sat. Cum nici nevasta, nici copiii nu ii sunt alaturi, omului i s-a cam urat cu viata si si-a gasit alinarea in bautura…

Cimitirul "spanzuratilor"
Sotul Teodorei nu este un caz izolat. Cei ramasi acasa sunt multi, doar consolarile pe care le alege fiecare variaza: de la alcool pana la gasirea unei alte consoarte. In general, barbatii sunt cei care suporta cel mai greu singuratatea. Pentru unii insa nu exista consolare. In satul Gura Galbena, langa cimitirul crestin, dar separate printr-un gard de acesta, se ridica cateva morminte la capatul carora nu se afla nici un fel de cruce. Sunt mormintele celor care s-au sinucis si care, conform ritualului ortodox, nu pot fi inmormantati in cimitirul crestinilor, intrucat sinuciderea este un pacat de neiertat. Dintre cei opt sinucigasi, ale caror trupuri zac acolo, sase erau sotii unor neveste plecate la munca in strainatate. Rudele ramase in viata sunt reticente in a vorbi despre asta: sinuciderea nu doar arunca un pacat de moarte asupra celui care o comite, ci, ca orice pacat grav, lasa o umbra de rusine ce atarna asupra intregii familii ani la rand.

O mama musulmana
Alaturi de soti, copiii isi asteapta si ei mamele sa se intoarca din strainatate. Valul de migratie a scazut dramatic natalitatea tarii. Maria Timofte  este invatatoare la scoala din localitatea Oliscani, unde acum 15-20 de ani erau cel putin 65 de copii care se inscriau anual in clasa intai, iar acum cu greu mai aduni 40. Aceasta inseamna o scadere cu aproximativ 30%. La nivel national, rata natalitatii a scazut de doua ori in ultimii 18 ani – de la 17,7% in 1990 la 10,9% in 2008. Cele mai multe femei nu mai au timp sa faca copii, pentru ca munca in strainatate nu le permite un asemenea lux. Altele nasc copii, dar nu se mai intorc niciodata in Moldova. Tania Bercu, din aceeasi localitate, a plecat acum 5 ani in Cipru, lasand in grija mamei copilul de 1 an si ceva – gurile rele sustineau ca s-ar fi prostituat acolo, dar acest lucru se spune despre orice femeie tanara plecata peste hotare.

 

Cert este ca peste un an s-a casatorit cu un kurd din partea turceasca a insulei, Fadil, care nu a fost de acord ca Tania sa isi aduca in Cipru copilul nascut dintr-un alt tata. Tania i-a facut si lui Fadil un baiat, si-a intemeiat o adevarata familie acolo si in fiecare vara vine acasa cu micutul sau, Payan, pentru a-si vedea familia si copilul uitat, Vasilica. Tot cu ocazia acestor vizite anuale a avut grija sa isi boteze in taina pruncul nascut in Cipru conform ritualului crestin ortodox, chiar daca ea insasi s-a convertit de nevoie la islam. Tot in Moldova Payan a invatat sa manance carne de porc, dar si acesta e un secret ce nu trebuie dezvaluit lui Fadil. "Acolo avem o casa mare, cu doua etaje, sotul si socrii au incredere in mine si ma iubesc... mi-e dor de Vasilica, dar in afara de el nu ma asteapta nimic acasa", marturiseste Tania.

 

Cand am intalnit-o, urma sa plece peste cateva zile in Cipru, unde avea sa treaca din nou la vesmintele lungi si negre ale unei femei musulmane, asa ca savura ultimele zile petrecute in pantaloni scurti, jucandu-se cu Vasilica, copilul abandonat al unei mame cu o dubla identitate religioasa: crestina si musulmana.

Moldovean: angajez muncitori kazahi pe santier moscovit
In general, plecarile sunt de durata pentru cei ce iau drumul Europei de Vest. Cei care aleg sa mearga la Moscova se intorc mai des acasa si ruptura nu este atat de adanca: in timp ce pentru orice stat din UE e nevoie de o viza, in Rusia se poate calatori fara prea multe formalitati, fapt care incurajeaza migratia ciclica. Salariile castigate la Moscova sunt comparabile cu cele din Vest, incadrandu-se intre 600 si 1.000 de dolari, numai ca locurile de munca pe care le poti gasi acolo sunt, in general, in constructii, o munca ce solicita un intens efort fizic. De aceea, migratia catre Est este preponderent masculina. Sunt insa si femei care se aventureaza pe santierele moscovite, iar unele rezista eroic.

 

Chiar daca a trebuit sa se hraneasca o luna si jumatate cu paste fierte si nimic altceva, pentru a strange deoparte cat mai multe ruble, povesteste Natasa, din Vadul lui Rascov, sfarsind prin a lesina pe santier, la finalul acestei perioade s-a intors acasa cu aproape 1.000 de dolari. Acesti bani ii vor permite sa traiasca decent alte 3-4 luni, timp in care se va reface si apoi o va lua de la capat.
La Moscova sunt constituite adevarate retele ale lucratorilor moldoveni, veritabile ierarhii si structuri. Vania a plecat la Moscova acum 5 ani, timp in care a ajuns sa cunoasca piata muncii ilegale moscovite, angajatorii, diferentele de tarife. Aceasta experienta ii permite deseori un soi de huzur, iar metoda sa este simpla: deoarece cunoaste bine piata si ofertele existente, contracteaza impreuna cu inca trei prieteni moldoveni o lucrare de la un agajator, lucrare pe care, la randul lor, o subcontracteaza unor nou-veniti, care o executa la jumatate de pret.

 

Acesti nou-veniti sunt, in general, caucazieni sau muncitori sositi din Asia Centrala, care vorbesc rusa prost si sunt oricum disperati sa castige un ban cat mai rapid, inainte de a fi expulzati: din cauza aspectului exterior, care nu le permite sa fie confundati cu localnicii rusi, cum e cazul moldovenilor, sunt mult mai usor reperati de politie.

Soti contra bani
Marea problema cu migratia la Moscova sunt rusoaicele. Daca in Vest sansele ca un moldovean sa isi gaseasca o partenera italiana sau portugheza sunt minime, in Rusia situatia e alta. "In primul rand, la Moscova nu suntem perceputi ca niste suboameni, cum se intampla in Portugalia, acolo vorbim aceeasi limba, suntem egali cu muncitorii rusi, ne cunoastem. Sunt rusi care au facut chiar armata in Moldova pe vremuri sau au avut colegi moldoveni. Rusoaicele ne iubesc pentru ca suntem mai barbati decat rusii, care cand se imbata dorm ca porcii", ne povesteste Ion, caruia viata la Moscova i se pare extrem de atractiva. Unele sotii sunt constiente ca barbatii lor calca pe bec odata plecati de langa ele.

Asa i s-a intamplat Luciei, al carei sot s-a imbatat turta in prima seara cand s-a intors de la Moscova, unde lucra la un service auto, si a inceput sa o dezmierde ca niciodata pana atunci, numai ca ii spunea Olecika, in loc sa ii spuna pe nume, si ii vorbea ruseste. Dar Lucia l-a iertat: chiar si asa, fara banii adusi de el acasa ea nu s-ar descurca.

Pasapoarte bulgare pentru Europa
Spre deosebire de majoritatea moldovenilor, Sioma Timofte a ales sa ramana in tara. "La un moment dat am fost tentat sa imi fac un pasaport bulgar ca sa pot pleca fara a-mi bate capul sa imi obtin viza, dar am renuntat." Pasapoartele bulgaresti sunt deja o inventie rasuflata printre moldoveni, iar procedura e destul de simpla: la fel ca si Romania, Bulgaria acorda cetatenie etnicilor bulgari din alte state. Pentru aceasta, trebuie sa faci dovada ca unul dintre parinti a fost etnic bulgar. Traficantii de cetatenie bulgara folosesc destule metode pentru a te "cadorisi" cu un parinte bulgar, cea mai simpla fiind obtinerea unui certificat de nastere falsificat. De aici incolo, procedura e simpla: in aproximativ un an doritorii se aleg cu un pasaport bulgar.

 

Toata afacerea costa in jur de 800-1.000 de euro, un pret bun comparativ cu pretul unei vize pentru Italia sau Anglia, al carei cost incepe de la 2.000-3.000 de euro in sus. Sioma insa a refuzat sa plece peste hotare. "Pentru cei care au plecat primii in afara era o afacere, casele costau putin si cu ce castigai intr-un an acolo iti luai un apartament cu doua camere. Acum trebuie sa muncesti pe putin 5 ani ca sa poti sa iti iei o odaie", ne spune el. "Banii nu sunt totul, moldovenii au innebunit, nu stiu daca exista oameni asa apucati ca ai nostri, care isi lasa casa, masa, totul, numai de dragul banilor", continua el suparat.

Migrantii – motorul economiei moldovenesti
Cei care pleaca se despart de familie, de prieteni, de copii si tot ei sunt cei care sustin economia tarii. Chiar si locul de munca al lui Sioma, care lucreaza intr-un club de noapte din Chisinau, este sustinut indirect de ei: in weekend, hoarde de adolescenti ai caror parinti muncesc in Vest frecventeaza clubul. In acest club pretul mediu al unui cocktail este de 10-12 dolari, numai ca acesti pusti nu cunosc nici valoarea si nici efortul din spatele acelor bani.
In 2007, remitentele moldovenilor care lucrau peste hotare au constituit 36,2% din PIB. De asemenea, din 1999 si pana azi, procentajul moldovenilor care traiesc in saracie extrema a scazut de la 80% la aproximativ 25%, in principal datorita consumului, care a fost stimulat ca urmare a banilor trimisi acasa de migranti. Criza economica a avut un impact negativ asupra banilor trimisi acasa: in octombrie 2009, valoarea remitentelor din primele 8 luni ale anului era de 730 milioane de dolari, cu 35% mai putin decat anul trecut.

Totusi, moldovenii care s-au intors nu sunt foarte multi. Contrar presupunerilor generale, un recent studiu al Organizatiei Internationale pentru Migratie din Moldova din 2009 sustine ca nu exista nici un fel de evidente referitoare la o intoarcere in masa a migrantilor moldoveni. E adevarat ca numarul celor care se intorc temporar s-a dublat (9,1% fata de 4,9% in 2008), dar sederea lor e de scurta durata. Simpla observatie ne arata ca si in vremuri de criza oportunitatile existente in Vestul Europei sunt mai numeroase decat cele de acasa. Chiar daca veniturile sunt mai mici sau locurile de munca mai greu de gasit, una peste alta, este mai rentabil sa ramai decat sa te intorci. Sau, altfel spus, cum glumea un moldovean: "Fie criza cat de rea, tot mai bine-n Italia".