Horia Onița a fost președinte al Consiliului Național al Elevilor între februarie 2015 și iulie 2016 și vicepreședinte al Consiliului Tineretului din România din aprilie până în prezent. De curând a intrat în anul I la Facultatea de Drept a Universității București. El face o radiografie a așteptărilor pe care elevii le au de la instituțiile de învățământ superior.
Rl: Cum trebuie să se informeze un tânăr absolvent de bacalaureat înainte de a-și alege facultatea pe care o urmează?
Horia Onița: Majoritatea elevilor de clasa a XII-a au deja stabilită facultatea pe care ar dori să o urmeze cu mult timp înainte de susținerea examenului de Bacalaureat. Inerent, fiecare are propriile motive pentru care își alege facultatea și ciclul de studii pe care ar dori să le înceapă. În principal ne gândim la competențele și abilitățile noastre, la „profilul nostru”, la orașul care ne atrage sau unde se duc prietenii, la interesul „financiar”. Nu spun că ultimele motive sunt neapărat cele mai importante lucruri ce trebuie avute în vedere, anume alegerea prietenilor sau interesul financiar, dar până la urmă sunt o realitate ce ține de dezvoltarea, de nevoile sociale, de interesele noastre. În schimb, la capitolul „infomare” mai avem de lucrat. Elevii se informează mai ales singuri, căutând informații pe internet sau vorbind cu prietenii. Mai sunt diferite universități care vin cu oferta lor în licee și dacă prezentarea este convingătoare, aceasta poate avea un impact.
Cum poate fi ajutat un tânăr sa înțeleagă ce specializare universitară i se potrivește?
În această situație trebuie să ținem cont că școala este cea care are datoria de a forma elevul pentru viață și a-l consilia pentru piața muncii. Dirigintele și consilierul psiho-pedagogic, cel responsabil de consilierea și orientarea vocațională, au aceste responsabilități. Deși modul în care elevii ar trebui consiliați, persoana responsabilă și atribuțiile acestuia sunt clar stabilite de legislația în vigoare, există o diferență imensă între prevederi și aplicarea acestora. Deși ar trebui să existe minimum un consilier la 900 de elevi, dispoziția nu este respectată iar orele de consiliere și orientare sunt mai mult un simulacru. În același timp, orele de dirigenție fie nu se fac, fie se abordează disciplina dirigintelui, fie se discută doar aspecte ce țin de disciplină. În majoritatea școlilor din România, ora de dirigenție nu se desfășoară corespunzător. Problema începe din clasa a VIII-a, se perpetuează în liceu iar efectele acesteia se văd în învățământul superior și la inserția tinerilor pe piața muncii.
Când reprezintă o soluție alegerea unei facultăți din Occident?
Fenomenul de „brain drain” este extrem de dezvoltat în România, din nefericire, iar o foarte mică parte din cei care aleg să urmeze studiile în străinătate ajung înapoi în România. Tinerii absolvenți sunt pregătiți, aspect demonstrat de integrarea destul de facilă a acestora în comunitate, acolo unde studiază. Suntem într-un moment în care tinerii reușesc să devină independenți decizional la vârste fragede, deși în contrapondere, depind mai mult de sprijinul financiar al familiei. Învățământul superior românesc nu este atât de viciat precum cel preuniversitar, oferind studenților o pregătire corespunzătoare. În schimb, oportunitățile pe care statul român și societatea le oferă tinerilor absolvenți sunt extrem de scăzute, ca și remunerația muncii prestate. Când vom oferi atât elitelor cât și oricărui student forme adecvate și răsplătite de a-și materializa efortul calificării profesionale, cu siguranță că numărul de studenți care vor alege să plece la studii în străinătate va scădea. Cel mai important aspect este acela de a ne asigura că acești stundeți vor aduce o contribuție dezvoltării României, indiferent de locul în care și-au finalizat studiile. Dar schimbarea aceasta de mentalitate este cu siguranță mult mai dificilă de realizat.
Care sunt cele mai impotante prevederi din Statutul elevilor?
Timp de cinci ani, elevilor din România le-a fost ignorant dreptul de a beneficia de un Statut al elevului, cod al drepturilor și obligațiilor elevului din România. Printre cele mai importante prevederi noi, cuprinse în Statut, sunt interdicția de a confisca bunurile elevilor, interdicția de a aplica pedepse colective sau de a sancționa elevul pentru ce face în afara școlii. Sunt prevederi de bun-simț, pentru o educație de secol XXI, care existau și înainte în legislație, dar nu stipulate în mod expres, fiind astfel încălcate în aproape toate școlile din România. Mai mult, vorbim despre dreptul elevilor de a acorda feedback semestrial în mod anonim profesorilor, cât și dreptul de a urma alte programe opționale decât cele ale clasei. În final, se va ajunge la un sistem de materii opționale pe grupe, în funcție de interesul elevilor. Până acum, majoritatea dintr-o clasă decidea ce materii opționale va urma întreaga clasă. Cumva, noțiunea de opțional ca materie ce urmărește interesele și nevoile specifice ale elevilor se pierdea prin raționamentul aplicat în trecut. În același timp, vorbim despre o dispoziție clară ce garantează dreptul elevilor de clasele XI-XII din învățământul de stat la manuale școlare gratuite, eliminând interpretările tendențioase din trecut asupra Legii educației naționale. Faptul că elevii au dreptul să își aducă telefoanele la școală exista în trecut și o mare parte din presă demonstrează lipsa de informare prin prezentarea acestui drept ca unul nou. Sunt multe alte prevederi extrem de importante pentru elevi, însă va trebui să ducem o muncă asiduă ca acestea să fie respectate în școli. Drepturile elevului nu sunt singura prioritate, vorbim de calitate, de curriculum adaptat, de flexibilizarea traseelor de învățare, de dotări.
Ce ai schimba în modul de organizare al facultăților pe baza experienței dobândite?
Aș acorda studenților dreptul de a avea o proporție de 25% în decizia alegerii rectorului, așa cum e normal. Studenții sunt o proporție de 25% în componența Senatului universitar sau a Consiliilor facultăților, dar în alegerea rectorului aceștia sunt ignorați. Trebuie să se asigure și o prezență cât mai scăzută a politicului în universități, pentru că eliminarea completă a acestuia este un deziderat utopic. Studenții au o voce relevantă în universități și au fost luați în considerare mult mai repede decât au fost elevii, din motive ce nici nu trebuie enumerate. Studenții își evaluează profesorii și participă la inspecțiile ce au rolul de a asigura calitatea în universități. Derapaje sunt și e imposibil să nu existe, dar sancționarea acestora este mult mai drastică.
