Numărul de familii din mediul rural care recunosc că au cel puţin un copil care a abandonat şcoala a ajuns la 2,3 la sută,arată un studiu prezentat, miercuri, de organizația World Vision România, citat de Mediafax. Datele prezentate anterior de Ministerul Educației arătau că doar în 1,6% din familiile din rural aveau copii care nu mai mergeau la școală.
"Motivele principale de abandon şcolar, relatate de elevi şi în mare parte confirmate de părinţi, sunt cele legate de lipsa resurselor materiale (45 la sută) şi rezultatele şcolare slabe (37 la sută). Important de observat este faptul că 22 la sută dintre copiii din mediul rural se simt obosiţi pentru că muncesc înainte sau după şcoală. În acest context se observă o uşoară scădere a numărului părinţilor care ar recomanda copiilor să-şi continue studiile după opt clase (83,8 la sută în 2014 vs. 85,2 la sută în 2012)", se arată în studiul citat.
Dintre copiii de şase ani, 37 la sută nu erau încă la şcoală la momentul studiului, ceea ce poate însemna că parte dintre ei se aflau încă în grupa mare la grădiniţă şi nu erau înscrişi încă în clasa pregătitoare, la şcoală. De asemenea, conform aceleiaşi cercetări, 24 la sută dintre copiii de trei ani, 11 la sută dintre cei de patru ani şi opt la sută dintre copiii de cinci ani nu erau la grădiniţă.
"În ceea ce priveşte frecventarea grădiniţei, în 1,8 la sută dintre gospodării au fost înregistrate cazuri în care unul dintre copiii care au acum şapte ani sau mai mulţi nu a mers deloc la grădiniţă. Motivele nefrecventării au fost, conform părinţilor, următoarele: lipsa banilor pentru haine, lipsa unei grădiniţe în sat, motive medicale, faptul că au avut cu cine să stea acasă, lipsa unei persoane care să poată duce copilul la grădiniţă, respectiv refuzul de a înscrie copilul la grădiniţă", se mai arată în studiu.
Durata medie de deplasare de acasă la locul unde învaţă copiii este de aproximativ 35 de minute, iar jumătate dintre copii au nevoie de mai mult de o jumătate de oră zilnic pentru a parcurge drumul de acasă la grădiniţă sau şcoală şi înapoi, iar pentru jumătate din aceştia, timpul zilnic de care au nevoie pentru aceste deplasări este mai scurt de 30 de minute.
Studiul mai arată că 26,8 la sută dintre familii au fost, în ultimul an, în situaţia de a cumpăra mai puţine rechizite sau cărţi pentru copii, faţă de 29 la sută în 2012, 61 la sută dintre cei care au recurs la alocarea unui buget mai mic pentru rechizite şi materiale şcolare se regăsesc între respondenţii care spun că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar.
Aproximativ 30 la sută dintre părinţii care au fost nevoiţi să diminueze cheltuielile pentru rechizite provin din familii în care banii abia ajung de la o lună la alta.
"Cu toate acestea, 62,7 la sută dintre familii resping această direcţie de restrângere a cheltuielilor sau o consideră neaplicabilă", se mai arată în studiu.
Examinând şi răspunsurile copiilor, rezultă că 77 la sută declară că au întotdeauna necesarul de rechizite şi cărţi pentru şcoală asigurat, 20 la sută beneficiază doar uneori de materialele şcolare de care au nevoie, în timp ce 3 la sută declară că nu deţin niciodată suficiente cărţi şi rechizite pentru şcoală.
"Într-un procent mult mai mic, dar care trebuie luat în considerare având în vedere implicaţiile pentru copil, 1,5 la sută dintre părinţi au recurs la retragerea de la şcoală temporar a copiilor lor, iar 1,8 la sută şi-au retras definitiv copiii de la şcoală, fiind confruntaţi cu dificultăţi material majore", se mai arată în documentul citat.
În privinţa activităţilor de timp liber (inclusiv educaţie non-formală), un sfert dintre copiii din familiile cuprinse în cercetare au fost privaţi de participarea, alături de colegii lor, la activităţile extraşcolare sau au beneficiat de rechizite mai puţine comparativ cu colegii lor.
De asemenea, că există familii care s-au văzut nevoite, în ultimul an, să recurgă la trimiterea copiilor la lucru în ţară (1,4 la sută) sau în străinătate (0,5 la sută). Astfel, 45 la sută dintre adulţii care au raportat situaţii de întrerupere a şcolii în familia lor şi au explicat motivele întreruperii au indicat ca motiv lipsa posibilităţilor familiei de a acoperi cheltuielile pentru continuarea şcolarizării.
În 37 la sută din cazuri, rezultatele şcolare slabe ale copiilor au constituit motivul întreruperii şcolii, în timp ce doar 18 la sută dintre situaţii acoperă o varietate de motive ale întreruperii şcolii, între care: starea de sănătate a copilului (boală sau handicap), plecarea acestuia, împreună cu părinţii, în străinătate, repetenţie şi refuzul copilului de a mai merge la şcoală.
"În cazuri izolate, motivele întreruperii şcolii au fost legate de căsătorie sau angrenarea copilului în diferite munci în cadrul gospodăriei familiei sau la vecini. Aproximativ jumătate dintre copiii pentru care au fost furnizate date de către părinţi îşi ajută familia la curăţenie în gospodărie, iar 32,5 la sută contribuie la îngrijirea animalelor pe care le deţine familia. Circa 12 la sută dintre copii oferă sprijin la îngrijirea altor membri ai familiei. Un procent mult mai mic (3,3 la sută) dintre copii lucrează în gospodăriile vecinilor sau în cele ale altor consăteni", se mai arată în studiu.
Autorii mai notează că sunt şi părinţi care recunosc că utilizează munca copiilor lor pentru activităţi în agricultură şi că, uneori, copiii lor mai mari lipsesc de la şcoală primăvara în timpul campaniilor agricole.
Chestionarul despre bunăstarea copiilor a fost aplicat unui număr de 2.990 de copii şi tineri de 7-18 ani, marja maximă de eroare pentru un nivel de încredere de 95 la sută fiind sub 2,5 la sută.
