Timpul trece și mult clamata modernizare întârzie. Unii membri ai sistemului de educație au decis să nu mai aștepte „de la centru“ și încearcă o reformă la scară mai mică, prin Federația Coaliția pentru Educație. Primul pas a fost deja făcut prin propunerea de soluții, toate publicate în manifestul „Viitorul Educației – 11 perspective pentru România“.
Există nevoia ca cei activi în educație să se cunoască reciproc, de aceea ar fi utilă îmbogățirea volumului cu alte exemple, care îi pot inspira pe cei care sunt implicați în educație – aceasta este una dintre concluziile dezbaterilor organizate recent în țară de Federația Coaliția pentru Educație, organizație care-și dorește să schimbe sistemul educațional din România. „Viziu–nea noastră cu privire la transformarea spațiului educațional constă atât în sca–larea unor modele care și-au arătat rezultatele deja, dar și în crearea spațiului pentru autonomie la nivel local cu privire la designul procesului educațional“, precizează Diana Certan, director executiv Concordia, organizație membră a Coaliției.
Coaliția include ca membri zece organizații active în domeniul educației: Asociația C4C – Communication for Community; Organizația Umanitară Concordia; Asociația ROI; Aso–cia-ția Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică; Fundația Noi Orizonturi; Questfield; Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație; OvidiuRo; Teach for Romania și Universitatea Alternativă. Grupul Educativa este un partener al Coaliției în activitățile sale.
Cele cinci direcții majore spre care se îndreaptă inițiativele Coaliției și ale membrilor acesteia includ: participarea și echitatea în școli; calitatea resurselor umane; descentralizarea sistemului de învățământ; curriculum și evaluare; finanțarea și buna guvernanță.
„Este vorba despre a aduce în ceea ce facem o revoluție a culturii învățării, la care fiecare putem contribui“, explică Violeta Caragea, reprezentanta Universității Alternative.
Federația Coaliția pentru Edu—-cație a fost înființată în 2015, iar recent, după un an de funcționare, pornind de la expertiza acumulată de organizațiile membre, a lansat publicația „Viitorul Educației – 11 perspective pentru România“, realizată de către Centrul pentru Politici Educaționale și a construit „Manifestul“ unei viziuni curajoase despre învățare în România. “Viitorul Educației – 11 perspective pentru România” cuprinde exemple de bune practice implementate de membrii coaliției cu rezultate palpabile. Cât de curajoasă va fi găsită această viziune de către decidenți, dar și de către cei implicați direct în procesul de educare, vom vedea.
Puncte de referință
Unele dintre inițiativele membrilor Coaliției au ajuns puncte de referință pentru compensarea la „firul ierbii“ a unor deficiențe majore din sistemul de învățământ național și au fost preluate la nivel de politici publice, cum este cazul programului „Fiecare Copil în Grădiniță“, dezvoltat de OvidiuRo. „Principala provocare în cazul transpunerii bunelor practici din societatea civilă la nivel de politici publice rămâne asigurarea calității și a abordării personalizate în relație cu beneficiarii, modul în care atenția și empatia, implicarea pot fi preluate la acest nivel“, a declarat Robert Santa, autorul lucrării din partea Centrului pentru Politici Educaționale. Publicația „Viitorul educației“ a fost realizată de către Centrul pentru Politici Educaționale și are ca principal obiectiv cartografierea activităților derulate de membrii Coaliției și a contextului în care aceste activități sunt implementate. Publicația discută punctual și posibile recomandări pentru ameliorarea politicilor publice din zona educației pornind de la proiectele membrilor Coaliției.
Calitatea resursei umane
Tema discuțiilor care a stârnit cel mai mare interes cu ocazia lansării publicației a fost calitatea resursei umane, considerată, cred eu, și una dintre cele mai dificile probleme de implementat. „România are nevoie de profesori competenți, motivați, autonomi, respectați și încurajați să învețe! Calitatea resurselor umane este o prioritate pentru noi și, de aceea, următoarea acțiune a Coaliției pentru Educație este organizarea unei audieri publice pe tema formării inițiale a profesorilor”, a declarat Daniela Vișoianu, președinta Coaliției pentru Educație. Publicația nu se dorește a avea caracter știin–țific, ci intenționează să fie un mod de diseminare a exemplelor de bună practică, generate de membrii Coaliției, în vederea soluționării de provocări existente în diverse zone ale sistemului educațional.
Manifestul Coalitiei pentru Educație
În Manifestul Coaliției se specifică cum își îndeplinește aceasta misiunea: asigură un spațiu de dialog; focalizează discuții și soluții privind cele cinci teme centrale din educație; formulează propuneri de politici publice în domeniul educației; promovează temele și proiectele organizațiilor membre; facilitează expertiză, validează și împărtășește bune practici; contribuie la dezvoltarea și implementarea unei strategii naționale coerente pentru îmbunătățirea unui sistem educațional în România; semnalează derapajele sistemului educațional românesc față de cele mai bune practici internaționale. Desigur, la nivel teoretic, frazele cuprinse în capitolul Participare și Echitate din Manifest sună bine și sunt de bun simț, gen „oportunități egale pentru elevi“, „dezvoltarea de programe naționale centrate pe nevoi specifice“, „o educație bazată pe calitate trebuie să includă aspect de dezvoltare personală, creștere economică, sănătate, nutriție, ecologie, democrație și guvernare, egalitate de gen, etnie, drepturile omului și securitate“. Problemele care, cu siguranță, dau bătăi de cap tuturor celor implicați în sistemul de învățământ, elevi, studenți, profesori, părinți țin de curriculum și evaluare, de modul de abordare a elevilor, de mentalitate, de pregătirea, implicarea și motivarea profesorilor.
Masterat pentru cadrele didactice
La capitolul Resurse Umane, Manifestul propune “proces de angajare și retenție a cadrelor didactice în sistem bazat pe evaluarea competențelor și a rezultatelor profesionale (nu pe notele la un examen centralizat)“, „accesul ca profesor în sistem să aibă drept condiție obligatorie absolvirea unui program de masterat didactic sau modalități alternative finalizate printr-o evaluare de competențe specifice, echivalent masteratului didactic“, „dezvoltarea și utilizarea unui sistem de evaluare a performanței educaționale în fiecare școală“ și, desigur, și alte măsuri, printre care și cele de motivare salarială a profesorului. Oprindu-mă puțin asupra masteratului didactic, mă întreb cine vor fi profesorii care îl vor preda și ce vor face profesorii prezenți acum în sistem, cu chemare, cu har pedagogic, așa cum fiecare dintre noi a avut măcar unul, dar care nu au acest masterat? Sună puțin cam ca necesitatea doctoratului în învățământul artistic!
În ceea ce privește Curriculum și Evaluare, spicuim câteva dintre aspectele prezente în Manifest sunt: „planuri-cadru de învățământ și programe școlare care permit flexibilitate și opțiuni individualizate (opționalitatea poate crește în planurile de învățământ de la 10% în clasa pregătitoare la 60% în clasa a XII-a)”, “diversificarea posibilităților de alegere a traseelor de învățare la fiecare nivel de vârstă în funcție de competențe și aspirații”. Totodată, Coaliţia pentru Educaţie susține un curriculum naţional construit coerent, corelat orizontal şi vertical, axat pe următoa-rele principii: racordarea experiențelor de învățare proiectate la dezvoltarea profilului educaţional al elevului centrat pe responsabilitate, cooperare, proactivitate, reflexivitate, respect; utilizarea pe scară largă a învățării centrate pe proiect și pe probleme/soluții, pentru a stimula creativitatea și decizia asumată la nivelul elevilor; includerea de procese de învățare între egali, astfel încât elevii să învețe unii de la ceilalți. Desigur Manifestul Coaliției detaliază fiecare capitol cu lucruri, repet, de bun simț. În ce măsură aceste lucruri propuse de Coaliția pentru Educație se vor concretiza și aplica într-un program coerent de reformă, asumată politic, implementată într-un anumit număr de ani, fără schimbări anuale, în funcție de alternanța la guvernare, rămâne de văzut. Până atunci, conform politicilor educaționale lansate în spațiul public de Federația Coaliția pentru Educație viitorul sună curajos!
Principala provocare în cazul transpunerii bunelor practici din societatea civilă la nivel de politici publice rămâne asigurarea calității și a abordării personalizate în relație cu beneficiarii, modul în care atenția și empatia, implicarea pot fi preluate la acest nivel.“ Robert Santa, Centrul pentru Politici Educaționale
