Un nou raport vine să confirme faptul că viața la țară în România este extrem de dificilă, comparativ cu oricare alte state membre ale UE. Unul din doi români care trăiesc în mediul rural se află sub spectrul sărăciei și al excluziunii sociale.
Raportul Eurostat evidenţiază, în primul rând, faptul că viaţa la ţară este infinit mai grea decât cea de la oraş, aspect care nu se regăseşte într-un grad atât de covârşitor şi în statele dezvoltate ale Europei. Locuitorii de la orașe o duc mai bine decât cei care trăiesc în zonele rurale în majoritatea statelor din Uniune Europeană (există câteva excepţii), arată un raport al Eurostat. Din populația totală a statelor membre ale UE, aproximativ 50 de milioane (24%) dintre cei care trăiesc la oraș se aflau sub semnul sărăciei și al excluziunii sociale. Cel mai ridicat procent se înregistra în oraşele din Grecia (34%), Bulgaria (30%), Belgia (28%), Austria (28%), România (28%). Cei mai lipsiţi de griji orăşeni pot fi întâlniţi în Cehia (13%), Slovacia (15), Luxemburg şi Finlanda câte (16%).
Dramatic pentru România este, însă, un alt aspect: în ţara noastră regăsim cea mai mare diferenţă între cetăţenii de la oraş şi cei care trăiesc în sărăcie la ţară (28% dintre orăşeni sunt săraci, faţă de 51% dintre săteni care trăiesc în nevoie, o diferenţă de 23% pe care nu o regăsim nici măcar în Bulgaria). De altfel, cifrele Eurostat arată că unu din doi români care trăiesc la ţară o fac în sărăcie riscând excluziunea socială. Este cel mai mare procent din Uniunea Europeană alături de cel al vecinilor bulgari. Dacă în satele româneşti 50,7% din polulaţie trăieşte în sărăcie, în Grecia procentul este 37%, Bulgaria 51%, Croaţia, Italia şi Luxemburg (32%), Ungaria 37%. Doar 9% dintre finlandezii care trăiesc la sat sunt săraci, o cifră comparabilă cu a Olandei (15%) sau Austriei (14%). Media europeană a persoanelor care trăiesc în sărăcie şi excluziune socială la oraş este de 24% (România depăşeşte această medie cu 4%) şi de 27% la sat (România se situează deasupra acestui prag cu 24%).
Angajarea – urban vs. rural
Raportul mai analizează şi numărul angajaţilor şi modul în care sunt ei repartizaţi pentu categoria de vârstă 18-64 de ani. Astfel, în România 68% din orăşeni aveau un loc de muncă, în timp ce la ţară procentul era un pic mai mic (65%). Foarte probabil diferenţa oraş-sat în ceea ce priveşte persoanele aflate sub spectrul sărăciei este dată de câştigurile incomparabili mai mici din mediul rural. Potrivit aceluiaşi raport în România trăiau în marile oraşe (41 la număr) 4,3 milionae de oameni, mult mai puţin decât la sat unde regăseam 5 milionae de oameni. În suburbii şi oraşele medii trăiesc 2,9 milioane de oameni. Media europeană a persoanlor angajate pe această categorie de vârstă este 70% (apropiată de a României), cu o rată a persoanelor angajate care merge de la un vârf situat la 80% în Suedia la un minim de 53% în Grecia.
Unde se trăieşte mai bine la ţară
România deţine cea mai mare diferenţă între procentul orăşenilor respectiv al locuitorilor de la sate care trăiesc în sărăcie (22,4%). O diferenţă de care se apropie Bulgaria (21,4%). În contrast, în şapte state membre se trăieşte mai bine la sat decât la oraş, diferenţa procentuală fiind în defavoarea vieţii citadine : Austria (cu 14.2% mai mulţi săraci în aglomerările urbane), Danemarca (9.4%), Belgia (7%), Marea Britanie (6.6 %), Germania (5.3 %), Franţa (3.3%) şi Olanda (3%).
