În ultimul an, 15% din românii cu vârsta de peste 18 ani au practicat cel puțin o dată un joc de noroc. Potrivit psihologilor, unele persoane pot dezvolta un comportament compulsiv în legături cu jocurile de noroc. 25% dintre bărbații români au jucat măcar o dată jocuri de noroc în ultimul an. Femeile care au încercat jocurile de noroc sunt în procent de 7% din totalul femeilor de peste 18 ani.
“Jucătorii ocazionali, respectiv cei care au declarat că au practicat cel puțin o dată un joc de noroc în ultimul an, se regăsesc într-o mai mare măsură în orașele mici cu până la 30.000 de locuitori, unde posibilitățile de distracție de orice tip sunt mai limitate”, se arată în studiul „Pariurile și Jocurile de noroc în România”.
Psihologul Ligia Moise a declarat pentru România Liberă că “orice dependenţă reprezintă o cârjă pe care eu o adopt la un moment dat pentru că simt nevoia să mă sprijin, având falsa impresie despre mine că am un handicap, pentru că nu am să mă apuc niciodată nici de fumat, nici de băut, nici de consumat droguri, nici de alte forme de dependenţă decât dacă trebuie să fug de undeva, să îmi găsesc sprijin crezând că eu nu am să pot să merg mai departe decât dacă o să-mi aprind o ţigară, decât dacă mai beau un pahar sau decât dacă mai trag o dată de manetă la jocurile de noroc. Deci totul ţine cumva tot de imaginea de sine, este vorba de „eu despre mine”.
Factorul social este foarte important în declanşarea acestor tipuri de dependenţe, anturajul de regulă, şi dorinţa de a trăi senzaţii noi, nevoia de adrenalină este invocată de foarte multe persoane cu probleme de dependenţă.
L.M: Nevoia de adrenalină este a mea, nu a anturajului. Da, în jurul meu se pot întâmpla foarte multe lucruri, oamenii pot să încerce să mă determine sau fac sau să spun un anumit lucru, dar mediul poate fi doar un factor favorizant, nu determinant. Nu este declanşator, este potenţator. Ceea ce este în mine este ceea ce mă duce către un anumit comportament.
Este o vulnerabilitate?
L.M.: Da, poate fi o vulnerabilitate. Poate fi o incapacitate de a face faţă vicisitudinilor vieţii, inerente oricărei vieţi, pentru că nu putem spune că cei care sunt fără griji materiale nu au nici un viciu. Nu, avem acest lucru din cauza falsei impresii că nu putem să facem faţă altfel decât aşa, şi atunci remediul este să mă întorc către mine, înseamnă să învăţ despre mine şi să ştiu despre mine ce anume mă determine să fac alegerea respectivă.
Există mai multe forme de consiliere psihologică pentru dependenţe, inclusiv pentru jocul patologic, însă ratele de succes sunt oarecum grevate de această impulsivitate şi de lipsa controlului emoţional pe termen lung. Cum poate fi eficientizată terapia în astfel de cazuri?
L.M.: Ca în orice profesie, sunt mai multe curente şi mai multe abordări. De obicei, dependenţele sunt abordate prin intermediul psihoterapiei cognitiv-comportamentale, adică, dacă devin conştient de ceea ce nu fac bine, la nivel cognitiv, o să-mi schimb comportamentul. Esteo strategie terapeutică eficientă pentru un anumit orizont de timp, până la primul mare eveniment de viaţă, la primul impas existenţial care îmi perturbă bunul mers, o să ma reîntorc la viciu, la acel lucru despre care cred eu că-mi face bine. Şi de aceea pare că nu este eficientă această terapie, pentru că de fapt este ca o buruiană pe care o am în grădina mea, o tai prin această terapie cognitiv-comportamentală, dar nu i-am smuls rădăcina şi de cele mai multe ori rădăcina este în mica copilărie. Dacă nu o să caut care este acel eveniment de viaţă perturbator care s-a întâmplat demult şi care îmi determină o stare de anxietate sau un sindrom anxios-depresiv sau o fobie etc., şi am învăţat să fac faţă acestor stări anxioase practicând jocuri de noroc, atunci nu o să pot ieşi din acest cerc vicios. Deci rămâne buruiana şi la prima ploaie – adică la primul mare eveniment de viaţă – ea va ieşi şi mai abitir ca înainte.
Este nevoie de demontarea mecanismului de autoreglare?
L.M. Da, şi asta. Până la urmă, stresul – pentru că el mă duce către un viciu – reprezintă modalitatea prin care eu răspund la ce mi se întâmplă, nu reprezintă evenimentul de viaţă, ci modul în care eu mă raportez la el. De aceea, este nevoie ca aceste tipuri de dependenţe să fie tratate de psihoterapeuţi cu experienţă. O abordare bună ar fi terapia sistemică şi terapia de familie, pentru că persoana dependentă trăieşte într-un anumit mediu care îi poate perpetua acest viciu.
98.000 de români, cu vârste de peste 18 ani, afectaţi de viciu
Profilul jucătorului român
Jucătorii sunt preponderent bărbați tineri, necăsătoriți, din mediul urban, cu educație medie și cu un venit mediu pe gospodărie de aproximativ 2.500 lei., arată studiul „Pariurile și Jocurile de noroc în România”.
„32% dintre jucătorii ce practică jocuri de noroc cu frecvență săptămânală au între 18 și 24 de ani. În general, jucătorii cu frecvență săptămânală joacă/pariază pentru distracție și pentru a câștiga bani. Întrebați care sunt motivele de joc, 87% au declarat că se simt bine atunci când joacă în timp ce 74% au afirmat că și pentru a câștiga bani. Conform rezultatelor, incidența jucătorilor cu probleme în rândul românilor de peste 18 ani este de 0,6%, respectiv 98.000 indivizi”, arată studiul. România se situează la limita de jos a mediei europene privind consumul de jocuri de noroc, cu 0,6% din populația de peste 18 ani ca practicanți care au depășit linia divertismentului, în raport cu media europeană care se situează între 0,5 și 2%.
STATISTICI ŞI TENDINŢE
La Bucureşti se are loc în aceste zile “Ora Exactă în Gambling”, o conferința naţională la care participă principalii operatori şi specialişti din industria jocurilor de noroc din România, reprezentanți ONJN, precum și invitați din străinătate, find un prilej pentru a puncta principalele priorităţi în acest sector – temele privind fiscalitatea și aplicarea corectă a noilor reglementări din domeniul jocurilor de noroc -, dar şi o strategie pentru tranziția către programe de Joc Responsabil ample, strategic planificate și implementate pentru protejarea clienţilor.
Loteria Română, Maxbet şi Public Games sunt cei mai mari jucători din industria românească a jocurilor de noroc, care activează pe o piaţă evaluată la 1,1 miliarde de euro în 2014, potrivit celui mai amplu studiu în domeniu realizat de o platforma de consultanţă. Totodată, tendinţele la nivel european sunt de orientare a operatorilor către mediul online şi de deschidere a pieţelor naţionale. Sub aspectul reglementării pieţei jocurilor de noroc, România se află printre primele ţări est-europene care şi-au definit legislaţia în domeniu (2015) în vederea deschiderii pieţei pentru operatorii internaţionali (în special pe online).
Cauze
Jocul patologic de noroc este tulburarea de control a impulsului, ce se explică prin incapacitatea persoanei de a rezista impulsului de a juca, în ciuda conştientizării efectelor negative pe care acesta le are asupra sa şi a celor din jurul lui. Individul simte o senzaţie crescândă de tensiune sau de excitaţie înainte de a comite actul, şi apoi simte plăcere, gratificaţie sau uşurare în timpul comiterii actului. Jocul patologic de noroc este însoţit de sentimente de vinovaţie şi izolare, atunci când jucătorul încearcă să reducă sau să înceteze această activitate, precum şi de dificultăţi în relaţiile sociale, ca o consecinţă a izolării cauzate de jocul excesiv.
Cercetătorii susţin ipoteza existenţei unui sindrom de deficient, a sistemului de recompense a creierului, apărut în urma unei modificări genetice, care duce la existenţa unui dezechilibru în eliberarea de dopamină (neurotransmiţător ce intervine în sistemul de recompense şi întăriri a creierului), în sensul eliberării unei cantităţi insuficiente. Rezultatul acestui dezechilibru este o nevoie continuă de emoţii pozitive, care îi determină pe indivizi să caute surse de plăcere, cum ar fi drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc, comportament ce, la nivel biologic, corespunde nevoii de reglare a cantităţii insuficiente de dopamină, substanţa cunoscută ca şi molecula plăcerii.
Potrivit portalului http://www.dependentiianonimi.ro/, specialiştii susţin că, dintre cei care suferă de această tulburare psihică, unii privesc jocul ca pe o scapare de alte probleme sau ca pe o eliberare de o dispoziţie afectivă negativă, cum ar fi sentimentul de culpabilitate, anxietate sau depresie, iar alţii, au ca principale motivaţii inconştiente:
– dorinţa de a demonstra celorlalţi că sunt persoane demne de respect
– dorinţa de a obţine aprobarea şi acceptarea celor din jur
– nevoia de a-şi reduce plictiseala
– nevoia de a ameliora stări emoţionale negative
Categoriile de jocuri de şansă existente sunt nelimitate ca număr şi varietate; clasificarea lor uzuala le imparte în: jocuri de şansă în cazinouri; jocuri de şansă cu ajutorul aparatelor electronice cu câştiguri; loterii; pariuri sportive, caritabile; alte pariuri, inclusiv cursele de cai.
Ligia Moise – psiholog clinician şi terapeut de familie, cu experienţă atât în munca de cabinet, cât şi în consilierea la patul bolnavului, voluntar în cadrul programelor de asistare a femeilor victime ale violenţei domestice derulate de Asociaţia Anais.
