Chiar dacă nu îți garantează automat reușita în viață, un coeficient de inteligență ridicat oferă încredere în propria persoană. El se află, însă, în strânsă legătură cu o serie de factori genetici sau care afectează sănătatea corporală.
Foarte mulți oameni și-au făcut teste de inteligență. Puține dintre acestea sunt agreate de comunitatea academică, dată fiind sursa lor îndoielnică, fiind publicate în reviste sau cărți neagreate științific.
Cât sunt de relevante
Și totuși, coeficientul de inteligență – corect calculat – este un factor care se poate dovedi decisiv. Cunoscut sub prescurtarea IQ, acesta este un scor derivat din unul din mai multe teste standardizate, concepute pentru a evalua inteligența umană. Abrevierea „IQ“ a fost inventată de psihologul William Stern pentru rezultatul unor teste de inteligență prezentate într-o carte din 1912. Pentru aproximativ două treimi din populație scorurile IQ se situează între 85 și 115, iar circa 5 la sută din oameni au un IQ mai mare de 125. Scorul IQ s-a dovedit a fi asociat cu factori precum morbiditatea și mortalitatea și, într-o măsură substan-țială, a fost legat de factorul biologic.
În timp ce moștenirea unui IQ ridicat a fost investigată timp de aproape un secol, există încă dezbateri despre mecanismele de moștenire și cât de relevante sunt testele din punct de vedere medical. În societate, testul IQ este folosit adesea pentru evaluarea persoanelor care urmează să lucreze în educație sau cu copii și pentru evaluarea dizabilității intelectuale. S-a încercat aflarea unei corespondențe între IQ și performanța la locul de muncă, dar nu s-a ajuns la un numitor comun. De asemenea, prin evaluarea IQ se stabilește distribuția de inteligență în rândul populației. Scorul IQ a crescut pentru multe state cu o rată medie care variază până la trei puncte de IQ pentru fiecare deceniu din secolul 20, un fenomen numit „efectul Flynn“.
Pericolul infecțiilor
Recent, cercetătorii danezi au susţinut că o simplă infecţie la nivelul corpului poate avea un impact atât de puternic asupra creierului, încât poate duce la scăderea coeficientului de inteligenţă. În timp ce efectul a fost observat în urma infecţiilor apărute în diferite părţi ale corpului – cum ar fi stomacul, tractul urinar sau la nivel tegumentar, manifestarea cea mai puternică a apărut în urma infecţiilor la nivelul creierului. Cercetătorii au observat că cei care fuseseră internaţi ca urmare a unei infecţii aveau un coeficient de inteligenţă mai mic cu 1,6 decât media. În cazul celor care au ajuns la spital de cinci sau mai multe ori, scorul era cu 9,44 mai mic decât media.
Coeficientul mediu de inteligenţă nu depăşeşte 115. Potrivit studiului, cu cât infecţia este mai severă, cu atât mai puternic este efectul asupra creierului. Autorul studiului, doctorul Michael Eriksen Benrós, de la Universitatea din Copenhaga, susţine că infecţiile pot afecta creierul direct, dar şi prin intermediul inflamaţiilor periferice, care afectează deopotrivă creierul şi capacitatea mintală.
“Infecţiile erau asociate, până acum, atât cu depresia, cât şi cu schizofrenia, fiind demonstrată şi legătura cu modificarea capacităţilor cognitive în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu demenţă. Acesta este primul studiu de anvergură care sugerează că infecţiile pot afecta atât creierul, cât şi capacităţile cognitive ale pacienţilor sănătoşi”, susţine Benrós. Acesta a adăugat că nu doar infecţiile, ci şi sistemul imunitar ar putea avea un rol în afecţiunile mintale.În mod normal, creierul este protejat de sistemul imunitar, dar poate fi, totuşi, afectat de infecţii şi inflamaţii.
Alte studii au arătat că mai mulți factori neurofiziologici au fost corelați cu inteligența umană, inclusiv raportul de greutate a creierului cu masa corporală, dar și nivelul, mărimea, forma și activitatea diferitelor părți ale creierului. Caracteristicile specifice care pot afecta IQ includ dimensiunea și forma lobilor frontali, cantitatea de sânge și activitatea chimică în lobii frontali, cantitatea totală de materie cenușie din creier, grosimea totală a cortexului și rata metabolismului glucozei.
