Într-o scrisoare deschisă adresată comisiilor de sănătate ale Parlamentului şi PNL, care a iniţiat "legea prevenţiei", Alianţa Medicilor solicită respectarea a patru principii de bază în aplicarea unei legi a prevenţiei în sănătate: descentralizare, responsabilitate, necesitate şi focalizarea pe grupuri populaţionale şi medicina primară. Dr Bogdan Tănase, preşedintele Alianţei Medicilor pentru Modernizarea Sistemului Medical a declarat, în exclusivitate pentru "România Liberă", că acest demers urmărește să ofere şi o viziune a specialiştilor care lucrează efectiv zi de zi cu pacienţii.
Alianţa Medicilor a avut o întâlnire acum câteva zile cu ministrul Sănătăţii, aţi primit promisiuni pentru noi discuţii aplicate pe reformarea sistemului sanitar, iar acum aţi sesizat necesitarea respectării unor principii în aplicarea acestei noi propuneri legislative privind prevenţia. Despre ce este vorba?
Dr. Bogdan Tănase: Unul dintre cele mai importante principii este cel al responsabilităţii, care este explicitat în articole de lege, în care se spune că asiguratul va plăti "amenzi" dacă nu-şi îndeplineşte obligaţiile pe care le are de a participa la controale preventive de depistare a bolilor. Acest principiu poate fi aplicat în condiţiile unei asigurări voluntare, private. Noi suntem în România în condiţiile unei asigurări medicale obligatorii, ceea ce exclude acest lucru. Mai mult, asigurările din România au la bază principiul solidarităţii şi al subsidiarităţii, care stau, de asemenea, la baza acestei legi, dar care vin în contradicţie cu acest principiu al responabilităţii. Practic, pe înţelesul tuturor, mi se pare nedrept să fie puşi să plătească oameni care nu au acces la îngrijiri medicale în momentul de faţă, din cauze diverse, mulţi dintre ei sunt izolaţi şi săraci. Este cunoscut raportul Institutului Naţional de Statistică conform căruia 25% din populaţia României se află la pragul sărăciei şi cu risc de excluziune socială, iar pentru aceşti oameni o astfel de prevedere le-ar exclude accesul la îngrijiri medicale. Mai mult, ar pune pe ei o povară suplimentară, care chiar şi aşa nu pot duce nici povara asigurărilor de sănătate obligatorii, în multe cazuri.
Acest principiu al responsabilităţii a fost "testat" de fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care a iniţiat, ştim bine, acel program de prevenţie, prin analize obligatorii la nivelul întregii populaţii.
B.T.: Da… Ideea de prevenţie este bună, dar nu poţi să bazezi un sistem medical pe prevenţie. În plus, părerea noastră, ca medici, este că sunt mult mai mulţi oameni bolnavi în România decât se poate preconiza. De fapt, ar fi interesant să avem o statistică exactă cu bolnavii cronici din ţara noastră.
Mai ales că pot exista şi co-morbidităţi, o persoană poate avea mai multe boli cronice, unele chiar nediagnosticate…
B.T.: Absolut. Ceea ce ştim clar din raportul CNAS de anul trecut către Guvern este faptul că în 2015 au fost 11 milioane de CNP-uri unice, adică, practic, au fost 11 milioane de oameni care au accesat sistemul din diverse cauze. Până la urma urmei, au fost bolnavi care au primit servicii de sănătate. 11 milioane din 19 milioane, cât are populaţia României, înseamnă foarte mult. În aceste condiţii, ce prevenţie dorim să facem în acest sistem? Este ilogic să punem cumva căruţa înaintea cailor.
Ca medici, aceasta vă este profesia, să preveniţi, să informaţi pacienţii cu privire la riscurile de sănătate, însă, tot ca medici, probabil aveţi o viziune clară asupra a ceea ce poate şi asupra a ceea ce nu poate la ora actuală sistemul de sănătate din România. Credeţi că, dacă ar fi să se aplice legea, deşi a fost amânată, economia din sistem ar permite să se facă aceste controale preventive, ar exista fonduri?
B.T.: Nu. Fondurile preconizate pentru aplicarea acestor măsuri ar trebui până la urmă să provină tot din Fondul unic de asigurări de sănătate şi asta în condiţiile în care banii alocaţi sănătăţii atât procentual, cât şi în valoare absolută, sunt foarte puţini. Practic, sistemul este în subfinanţare cronică.Prin aceste măsuri se vor lua o parte din bani şi se vor duce într-o direcţie pentru care noi nu am prevăzut obiective clare…
Din ceea ce ştim cu toţii, depistarea unei boli grave, mai ales din sfera oncologică, presupune investigaţii complexe şi scumpe (RMN, markeri specifici etc.), care costă destul de mult.
B.T.: Aşa cum se explicitează şi în lege, prevenţia înseamnă aplicarea unor teste de screening. Punctual, nu pentru toate bolile există astfel de teste. Pentru unele, testele de screening sunt ieftine şi simplu de aplicat, cum ar fi, de exemplu, testul Babeş Papanicolau pentru cancerul de col uterin sau mamografia la anumite categorii de vârstă pentru cancerul mamar. Însă, pentru alte localizări testele sunt fie scumpe, fie ineficiente, şi aici dau exemplul cancerului bronho-pulmonar, pentru care se preconizează aplicarea micro-radiofotografiei, care este dovedit că nu este un test de screening pentru acest tip de cancer, singurul test eficace fiind tomografia multislice, care este aplicată ca atare de pildă în Japonia. Mă rog, japonezii pot să-şi permită aşa ceva…În România, trebuie calculat raportul cost-beneficiu la orice astfel de test, ca să vedem dacă ne permitem şi ce câştigăm din aplicarea unei asemenea măsuri.
Pentru că aţi adus în discuţie comparaţia cu alte ţări mai avansate economic şi ca strategii în sistemul de sănătate, de unde credeţi că s-au inspirat iniţiatorii acestui proiect de lege, după ce model? Pentru că la noi nu există decât o pondere foarte mică a asigurărilor private de sănătate, care au scheme standard de controale preventive, solicită şi chiar impun efectuarea unor astfel de controale.
B.T.: Da, şi au tot dreptul să le ceară, penrtu că decontează foarte mulţi bani în situaşia îmbolnăvirii, adică ei pot aplica pentru banii pe care i-ar da măsuri prin care să se asigure că nu pierd anumiţi bani nemotivat. Dar noi nu putem, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu poate cere un astfel de efort cetăţenilor acestei ţări, în condiţiile în care decontările sunt aşa cum sunt, le cunoaştem cu toţii. Oricum, nu se ridică la nivelul decontărilor date de un asigurator privat. Şi până la urmă este normal să fie aşa, anormal este să cerem un astfel de efort.
Ca o estimare, dacă ar putea fi aplicată o astfel de lege, cam cum s-ar putea realiza?
B.T.: Ideea este bună în sine, numai că nu trăim într-o lume a ideilor. Asta este ceea ce vede toată lumea, cred. Iar aplicarea unei astfel de măsuri înseamnă o schimbare completă de paradigmă a sistemului, adică sistemul românesc, dacă vreţi, folosesc o metaforă, este un sistem care nu merge bine, este bolnav. Or, o intervenţie radicală într-o astfel de situaţie poate să-i facă mai mult rău decât bine. O astfel de inetrvenţie nu poate fi aplicată decât gradual, în nici un caz de azi pe mâine. Fiindcă o intervenţie arbitrară şi impusă de la centru produce dezechilibre foarte mari. Aici pot să fac o paralelă cu implementarea Sistemului Integrat Unic Informatic şi a cardului de sănătate, care vedeţi că se tot implementează de ani de zile şi nici în ziua de azi nu funcţionează cum trebuie. Aşa că nu cred că este cazul unui nou experiment.
Şi ca o concluzie a discuţiei noastre, după această scrisoare deschisă pe care aţi adresat-o iniţiatorilor acestui proiect de lege şi comisiilor de sănătate din Parlament, ca demers, în cazul în care nu veţi primi un răspuns, ce v-aţi propus?
B.T.: Vom boicota legea prin diverse metode care ne vor sta la îndemână. Domnul Nicolăescu, în declaraţiile sale publice, a spus că legea se bazează pe o susţinere publică, că PNL este sigur de susţinerea oamenilor, au fost testaţi, întrebaţi mii de oameni. Dar în nici un caz nu au întrebat medici sau specialiști în management sanitar. Fiind în discuţie publică, este normal ca părerile noastre să fie luate în discuţie.
