Milioane de pacienți sunt în pericol de a rămâne fără tratamente din cauza dispariției unor medicamente esențiale de pe piaţă, în contextul în care taxa clawback tinde să crească spre 30%.
Într-un interviu pentru „România liberă“, Adrian Grecu, preşedintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), atrage atenţia că situaţia este critică, nu mai puţin de 2.300 de medicamente urmând să dispară din farmacii. Autorităţile resping însă acest avertisment şi dau asigurări că accesul cetățenilor la medicamente ieftine şi de calitate nu este periclitat.
RL: Taxa pe cifra de afaceri pentru producătorii de medicamente a fost, în ultimii ani, un măr al discordiei între industria farma şi autorităţi. Şi totuşi, această taxă clawback aduce venituri substanţiale bugetului statului. De ce este nevoie de o povară şi mai mare pe producători, în condiţiile în care există periodic crize în aprovizionarea populaţiei cu medicamente esenţiale, inclusiv din cauza exportului paralel, iar autorităţile spun că este o estimare exagerată?
Adrian Grecu: Da, în urma reacţiei Ministerului Sănătăţii – şi am fost foarte surprins să apară un comunicat atât de rapid, -mi-aş dori să fie această viteză de răspuns şi pentru alte probleme în beneficiul pacientului – îmi este clar că modul în care a fost scris comunicatul reflectă un unghi de vedere cumva neconstructiv. Interpretarea lor este ca şi cum noi ameninţăm că vom retrage produse de pe piaţă. În niciun caz nu acesta a fost scopul avertismentului lansat de noi, ci am vorbit din punct de vedere pur tehnic, în sensul că, uitându-ne şi la ce s-a întâmplat în ultimii trei ani, rata de clawback crescând trimestru de la trimestru, se ajunge la un stadiu în care fiecare companie îşi reevaluează nivelul de sustenabilitate a preţurilor medicamentelor respective. Se poate demonstra aritmetic acest lucru, pentru că un medicament, cu cât este mai ieftin, cu atât adaosul în procent este mai mare la nivel de farmacie şi distribuitor, iar producătorul plăteşte clawback şi pentru acest adaos. Acest fapt înseamnă că impactul asupra unui producător de medicamente ieftine este mult mai mare decât pentru producătorul de medicamente scumpe. Noi nu am sugerat că de mâine 2.000 de medicamente nu vor mai fi pe piaţă pentru că aşa au decis producătorii.
Nu există un stoc minimal obligatoriu, de rezervă, ca şi la vaccinuri, pentru a nu se pune în pericol tratamentele pentru anumite patologii?
Da, sigur că există o reglementare conform căreia trebuie să pui pe piaţă măcar încă un an de zile de la momentul în care vrei să opreşti un produs, dar nici acest aspect nu este complet just. Adică, să măreşti trimestru de trimestru taxa clawback, iar eu sunt obligat în continuare să comercializez un produs pentru care poate înregistrez pierderi. Am înţeles perspectiva Ministerului Sănătăţii, care, cumva, a scos pistolul din teacă spre noi, ca şi cum noi l-am scos prima dată, când de fapt noi altceva am vrut să exprimăm. Am vrut să arătăm că este o situaţie care ne îngrijorează şi direcţia în care o luăm seamănă cu cea de acum câţiva ani, când au dispărut destule medicamente. Trebuie să se înţeleagă foarte bine: problema fundamentală este fondul alocat pentru medicamente. Dacă nu punem degetul pe rană şi să înțelegem că nu se poate ca bugetul unui fond de medicamente pentru o ţară în dezvoltare – nu am ajuns la maturitatea unei ţări vest-europene în care nevoia de tratamente este satisfăcută, toată populaţia este sănătoasă şi totul este în regulă – să rămână la 1,5 miliarde lei pe trimestru din 2011 până în prezent, de aici încep problemele. De-a lungul anilor, până la criza din 2008, an de an bugetul de medicamente creştea măcar cu creşterea economică, cu inflaţia, cu diverşi indicatori. De data aceasta, din 2011 bugetul este exact acelaşi.
Şi asta în contextul în care se introduc noi molecule pe lista de medicamente compensate?
Exact. Toată piaţa creşte, încă este cerere de medicamente, pacienţii români au nevoi, sunt o mulţime de oameni nediagnosticaţi şi, pe măsură ce ne dezvoltăm, suntem mai educaţi, românii sunt mai atenţi la sănătate, se duc mai des la doctor, plus apariţia medicamentelor noi. Va fi un tsunami, o mulţime de medicamente noi vin pe piaţă la preţuri de medicament inovativ, în general poate 100% rambursate de stat, dar şi în aceste condiţii nu se alocă fonduri suplimentare. Şi atunci, creşterea pieţei, împreună cu medicamentele noi, cu eliminarea comisiilor, cu ridicarea plafonului la pensie pentru compensare, toate acestea înseamnă cheltu-ieli suplimentare pe medicamente. Dacă bugetul este fix, tot acel cost se va întoarce pe producătorii de medicamente, taxa clawback va creşte. Aşteptăm să vedem cât va fi în trimestrul II, dar estimarea noastră este că, în acest ritm, va ajunge la 30% la sfârşitul anului. Este mult prea mult, este nesustenabil, iar presiunea va fi mai mare pe medicamentele foarte ieftine.
Care sunt totuşi soluţiile oferite de autorităţi, pentru că, dincolo de calculele de pe hârtie, în farmacii situaţia este mult mai gravă pentru pacienţii români?
Mă bucur că puneţi această întrebare, pentru că este nevoie de clarificări. Avem dialog şi cu CNAS, şi cu MS, am discutat şi cu Ministerul de Finanţe, deci interesul a existat. Problema este că avem un drum lung de la vorbe la fapte. Degeaba există bune intenţii – da, înţelegem; da, o să facem – dacă 4-5 luni mai târziu ne aflăm tot în aceeaşi situaţie. La ultima discuţie s-a propus plafonarea taxei la 16%, la nivelul mediei de anul trecut pe trimestrele III şi IV, să se scoată din calculul clawback medicamentele care se utilizează în spitale şi medicamentele care costă sub 15 lei să nu mai fie taxate. Ni se par nişte inițiative excelente, suntem de acord cu ele, şi asociaţia producătorilor de medicamente inovative o susţine, dar nu vedem implementarea acestor propuneri. O dată certă, fixă, nu ni s-a comunicat niciodată.
SOLUŢII
Reprezentanţii APMGR solicită introducerea calculului diferenţiat al taxei clawback la medicamentele generice pentru trimestrele 3 şi 4 ale acestui an. Totodată, aceştia cer eliminarea taxei clawback pentru medicamentele generice de la 1 ianuarie 2018, concomitent cu introducerea moleculelor noi pe listă doar cu contracte cost-volum şi/sau cost-volum rezultat. Impactul bugetar, de 400 milioane lei pe an, va fi compensat de investiţii în capacităţi de producţie noi şi de garanţia că medicamentele cu preţ redus, cele de zi cu zi, nu vor dispărea de pe piaţă.
COMPARAȚIE. Singura ţară din UE care penalizează medicamentele generice
Franţa: Sistemul payback nu include medicamente generice sau biosimilare.
Italia: Taxa clawback s-a plătit doar în anul 2013, iar rata acesteia a fost de 3%.
Polonia: Sistemul payback nu s-a aplicat în ultimii 3 ani; buget suficient.
Croaţia: Payback numai pentru o listă limitată de medicamente scumpe.
Portugalia: Diferenţiere pozitivă pentru medicamentele generice în sectorul retail.
