Iubirea este mai mult decât un sentiment, este o stare de spirit care ne influenţează în mod direct starea de sănătate. O relaţie de dragoste ne ajută să ne simţim mai bine, să evităm bolile şi să trăim mai mult. Şi acest lucru se întâmplă datorită modificărilor chimice produse în creier. Mai exact, se pare că iubirea activează anumiţi hormoni, care joacă un rol esenţial în valorificarea plăcerilor şi în obţinerea recompenselor.
Cercetătorii de la Universitatea din Syracuse au făcut mai multe descoperiri surprinzătoare. Studiile lor, publicate în revista de specialitate “Journal of Sexual Medicine”, au dovedit că, de pildă, când când ne îndrăgostim, 12 zone ale creierului lucrează împreună şi produc substanţe ca dopamina, oxitocina şi adrenalina. Aceste substanţe sunt responsabile şi de accelerarea pulsului şi de senzaţia de gol în stomac pe care o simţim atunci când ne îndrăgostim.
Ingredientele iubirii, în creier
De altfel, transformările de la nivel celular determinate de sentimentul de iubire sunt cercetate intens de specialişti, care au creat chiar o nouă ramură pentru a le studia, care se numeşte neurobiologie interpersonală. Astfel, mai multe studii au demonstrat că, la baza sentimentelor dintre doi parteneri, stau o serie de hormoni. Cel mai cunoscut dintre aceştia este dopamina, un neurotransmiţător eliberat în cantităţi considerabile atunci când ne îndrăgostim, pentru că este un stimulentul chimic al creierului implicat în activităţile care produc senzaţia de plăcere.
Un alt hormon ce are legatură cu dragostea este oxitocina, care are rolul de a suda relaţia de cuplu, printr-un accent deosebit pe intimitate, tandreţe şi ataşament. În cazul femeilor, doze suplimentare ale acestui hormon sunt eliberate în sânge în timpul naşterii şi al alăptării. Pe bărbaţi, oxitocina îi face mai sensibili cu privire la sentimentele celor din jur.
Un amplu studiu făcut de specialiştii germani relevă că oxitocina îi ţine pe bărbaţi departe de femeile atrăgătoare necunoscute şi îi determină să rămână fideli partenerelor alături de care trăiesc, scrie inquisitr.com. În studiul publicat în revista de specialitate "The Journal of Neuroscience", bărbaţii au primit spray-uri nazale cu oxitocina. Alţii au primit doze care nu conţineau substanţa, efectul fiind placebo. Cei care au luat oxitocină au arătat un comportament de fidelitate în cuplu surprinzător. De asemenea, oxitocina leagă şi relaţia între părinţi şi copii.
La rândul ei, vasopresina asigură stabilitatea în relaţie, pentru că are efectul de a creşte gradul de fidelitate dintre parteneri. Un alt ingredient de bază în „poţiunea“ dragostei este norepinefrina, un hormon al stresului ce creşte ritmul cardiac şi dă senzaţia că eşti „în flăcări“ şi ameţit atunci când eşti îndrăgostit.
„Dragostea la prima vedere“ este cauzată nu doar de simţul văzului, dar şi de cel al mirosului, pentru că un rol esenţial în declanşarea atracţiei îl au feromonii, care stabilesc o legătură primară cu persoana de sex opus. Mai exact, este vorba de acele substanţe eliberate natural de corp, dar care se folosesc şi artificial, în parfumuri, pentru a garanta atracţia. Cercetătorul american Martie Haselton susţine că bărbaţii sunt mai atraşi de mirosul femeilor atunci când acestea sunt la ovulaţie, fiind mai atenţi în această perioadă cu iubitele lor.
Secretul unei relaţii îndelungate
Experţii au calculat şi cât durează momentul în care cineva se îndrăgosteşte la prima vedere: o cincime de secundă. Matematicienii spun că, dacă o femeie refuză sexul la primele întâlniri, va avea şanse mai mari să găsească un barbat de calitate şi să aibă o relaţie serioasă, de durată. Profesorul Robert Seymour de la Universitatea din Londra a găsit modelul matematic care sa demonstreze această teorie:
– "Abilitatea bărbatului de a aştepta şi de a curta femeia este un semn că el este bărbatul potrivit."
– "Prin amânarea actului sexual femeia îşi reduce şansele de a da peste un bărbat nepotrivit."
– "O curtare îndelungată are şanse să ducă spre o relaţie serioasă, unde partenerii au avut timp să se cunoască şi să se aprecieze."
Dar, se pare că atracţia romantică dintre doi oameni este cu atât mai mare cu cât ei au un complex major de compatibilitate la nivel genetic, adică sunt histocompatibili.
