O viață dezordonată, lipsa somnului, dar și excesele de tot felul îmbătrânesc organismul, care contrazice vârsta din buletin. Vestea bună o constituie existența unor teste și analize care îți pot spune câți ani din viață ți-au mâncat viciile și abuzurile.
Un nou test sangvin este capabil să calculeze ritmul în care îmbătrâneşte organismul şi, implicit, riscul de apariţie a demenţei, potrivit unui studiu realizat recent în Marea Britanie, informează dailymail.co.uk. Testul calculează “vârsta biologică” a pacientului şi o compară cu vârsta reală a acestuia. De aceea, noul test ar putea fi utilizat pentru a afla dacă o persoană prezintă riscul de demenţă, cu mulţi ani înainte de declanşarea acestei boli.
Diferență de 20 de ani
Persoanele care sunt mai “bătrâne” din punct de vedere biologic decât vârsta lor reală prezintă un risc mai mare de a dezvolta maladia Alzheimer, cea mai cunoscută formă de demenţă, afirmă cercetătorii britanici. Testul oferă pacientului un “scor al vârstei”, bazat pe o serie de markeri genetici aflaţi în sângele acestuia. Studiul, desfăşurat pe durata a 20 de ani, a vizat obţinerea unei „semnături genetice“ a ARN-ul voluntarilor. Atunci când 700 de voluntari în vârstă de 70 de ani şi cu o stare de sănătate bună au fost testaţi, medicii au constatat că vârstele lor biologice au diferit între ele cu o marjă de peste 20 de ani – de la mai puţin de 60 de ani şi până la peste 80 de ani. Autorii studiului consideră că cercetarea lor ar putea fi extrem de valoroasă şi ar putea să îi ajute pe medicii aflaţi în căutarea unor donatori de organe. Medicii utilizează cel mai adesea vârsta pacientului pentru a stabili dacă o persoană este potrivită pentru a deveni donator. În schimb, vârsta biologică oferă medicilor o prognoză mai bună asupra stării de sănătate a organelor care urmează să fie transplantate. Studiul, realizat de cercetătorii de la King’s College din Londra, în colaborare cu savanţi de Institutul Karolinska din Suedia şi de la Universitatea Duke din Statele Unite, a fost publicat în revista Genome Biology.
Anii se văd genetic
Ritmul de îmbătrânire poate fi arătat și de anumite variații genetice, potrivit revistei Nature Genetics. Autorii acestui studiu consideră că descoperirea lor i-ar putea ajuta pe medici să identifice în avans pacienții care se confruntă cu riscuri sporite de apariție a bolilor specifice vârstei a treia. Deși medicii știu foarte bine că oamenii, pe măsură ce îmbătrânesc, sunt tot mai expuși în fața riscurilor de declanșare a maladiilor Alzheimer, Parkinson și a celor cardiace, unii dintre pacienți cad pradă acestor boli la o vârstă mult mai timpurie decât s-ar fi așteptat specialiștii.Una dintre teoriile actuale sugerează că „ceasurile biologice“, denumite telomeri – parte a cromozomilor din fiecare celulă care sunt purtători ai codului genetic – ar putea juca un rol important în acest mecanism. Încă de la naștere, de fiecare dată când o celulă se divide, telomerii lor devin tot mai scurți și există deja câteva dovezi științifice care demonstrează faptul că persoanele cu telomeri mai scurți, fie că aceștia s-au micșorat mai repede, fie că s-au născut cu versiuni cromozomiale mai scurte, sunt mai mult expuse în fața riscului de apariție a maladiilor asociate cu bătrânețea.
Când un creier este bătrân
Pe de altă parte, cerecetătorii nu stau cu mâinile în sân și încearcă găsirea unor metode de încetinire îmbătrânirii organismului. Îmbătrânirea prematură a creierului poate fi prevenită dacă oamenii dorm şapte ore pe noapte, citesc cărţi în loc să se uite la televizor, discută cu alte persoane şi mănâncă sănătos, susţin specialiştii neurologi. Preşedintele Societăţii de Neurologie din România, Dafin Mureşanu, a declarat că prevenţia îmbătrânirii creierului e posibilă la persoane sănătoase, potrivit Mediafax.
“Prevenţia îmbătrânirii creierului e posibilă la persoane sănătoase. Nu există un remediu unic care să ne ofere garanţia că vom îmbătrâni cu creierul mai târziu. Complexitatea vieţii fiecăruia trebuie ajustată, trebuie să ne alocăm timp pentru a ne odihni, e nevoie de un somn de şapte ore pe noapte, să avem o viaţă emoţional-cognitivă echilibrată, fără exces de emoţii. Să nu plonjăm complet într-o activitate care nu presupune interacţiune umană, dacă pe parcursul zilei avem numai activitate pe e-mail, la calculator, fără dialog cu alte persoane, apar probleme. De asemenea, supraexpunerea la tehnologii reprezintă un potenţial pericol. Apoi, alimentaţia e fundamentală, trebuie să mâncăm la timp şi echilibrat, e nevoie de alimentaţia sănătoasă“, a spus Mureşanu. Potrivit acestuia, este nevoie, de asemenea, de o activitate cognitiv activă, “lucrul cu cuvântul, mai mult decât cu imaginea”.
“Să nu ne abandonăm în faţa televizorului, să mai citim o carte, să avem interacţiuni care să ne aducă la un nivel de deconectare foarte bună. Interacţiunea, comunicarea interumană, nu solitudinea, este foarte importantă“, a spus Mureşanu. Dafin Mureşanu a subliniat că, până de curând, se considera că îmbătrânirea creierului începe de la 60 de ani, dar există studii care au redus considerabil acest prag până la 45 de ani.
Ce te ajută te poate omorî
Există cazuri în care unele substanțe medicale pe care le consideri aliați, de fapt, accelerează procesul de îmbătrânire. Suplimentele alimentare care conţin vitamina C, E şi betacaroten, considerate multă vreme un mijloc de încetinire a procesului de îmbătrânire a organismului prin efectul lor antioxidant, ar putea, de fapt, accelera acest proces, au descoperit cercetătorii canadieni. Potrivit teoriei acceptate în prezent, antioxidanţii reduc efectul „oxidant“ al radicalilor liberi – acele molecule corozive produse de organism în timpul procesării oxigenului, care sunt inspirate, de asemenea, din aerul poluat şi din fumul de ţigară. Însă, potrivit cercetătorilor de la Universitatea McGill din Canada, nu doar că radicalii liberi nu provoacă îmbătrânirea, dar administrarea suplimentelor alimentare antioxidante ar putea, de fapt, să accelereze acest proces. Când radicalii liberi interacţionează cu celulele, proteinele şi ADN-ul din organism, fenomenul ar putea avea un efect nociv, prin interferarea cu structura chimică a celulelor. Potrivit teoriei larg acceptate, acest proces cauzează îmbătrânirea organismului, de la declinul fizic până la apariţia anumitor boli, cum ar fi cancerul.
