Psihologul clujean Gabriela Moldovan este unul dintre cei mai reputați specialiști în domeniul terapiei copiilor. Ea vorbește despre modul în care era digitală oferă oportunități și provocări în educarea copiilor.
Cum influențează realitatea virtuală și rețelele sociale electronice relațiile dintre părinți și copii?
Gabriela Moldovan: Una dintre cele mai mari dileme ale părinţilor în zilele noastre este să le permită copiilor să se joace folosind media digitală şi să se simtă vinovaţi sau să le ia dispozitivele electronice şi tot ei să se simtă vinovaţi. Îi încurajez pe părinţi şă-şi înlocuiască sentimentul de vinovăție cu prudenţa, pe care să o folosească ca semn că au nevoie de mai multe informaţii. Copiii fac ce facem noi şi nu ce le spunem, iar de cele mai multe ori nu suntem un bun exemplu în acest sens.
În urmă cu o lună o prietenă mi-a trimis pe facebook, un scurt fimuleţ cu fiica ei de 1 an şi o lună, cum „vorbește“ la telefon, avănd de fapt o telecomandă în mână şi spunând foarte drăguţ şi clar „alo!, alo!“. Pentru un copil care nu a venit pe lume de foarte mult timp și care spune mama – tata ocazional, faptul să „folosească“ deja telefonul spune multe: m-am gândit: oare cât de mult o vede pe mamă vorbind la telefon? Un alt aspect pe care vă invit să-l luăm în considerare este modul „user friendly“, în care sunt create dispozitivele electronice și platformele de realitate virtuală, cât de atractive sunt, câtă satisfacție ne oferă şi cât sunt de ușor de utilizat chiar și pentru un copil care încă nu formează propoziții, care nu își poate da jos singur pantalonii. Cu o apăsare stângace pe o iconiță viu colorată putem face telefonul/tableta să cânte. Astfel, putem trage următoarea concluzie: să folosești dispozitivele electronice implică un proces ușor de învățare cu resurse limitate din partea utilizatorului. Am dorit să fac această precizare deoarece sunt mulți părinți care vin cu această dilemă la mine; dacă este un semn bun sau nu din partea copiilor să învețe singuri prin explorare utilizarea gadget-urilor. Este ușor să evidențiez,că noi oamenii învățăm şi prin imitație, așa că atenție la exigențele noastre asupra copiilor! Un copil care îşi vede părinții lecturând atrași de lumea cărților va avea o disponibilitate mai mare să citească decât un copil care nu are acest exemplu în jur, ci are doar parte de insistențe de a citi din partea părinților.
Pănă aici, nimic de rău, totul de bine. Am încercat să vă explic cât de clar se poate în acest moment normalitatea dispozitivelor electronice şi a Internetului în viaţa noastră. Despre beneficiile pe care mediul virtual şi rețelele de comunicare nu doresc să vorbesc detaliat pentru că le cunoaștem cu toții, altfel nu le-am utiliza. Suntem cu toții de acord că acel motor de căutare (google) de pe Internet ne face viața mai ușoară.
M-ați întrebat despre cum influențează utilizarea lor relațiile dintre părinți și copii, răspunsul este simplu; părintele este cel care dirijează în sens pozitiv sau nu influența erei digitale în viața propriilor copii, respectiv în relația copil-părinte. Teoriile pe atașament ne subliniază foarte frumos o cheie importantă în relația cu copilul – ÎNCREDEREA. Încrederea față de copil trebuie să fie necondiționată de ce face el, astfel el va experimenta iubirea necondiționată, experiență care îi va crește încrederea în el, îl va învăța să iubească și nu va rămâne la nivelul de imaturitate emoțională. Astfel într-un mediul cu atașament bazat pe siguranță emoțională, copilul simte că poate explica ce nevoi are, că este acceptat și este ascultat fără să fie judecat, criticat sau primească prea multe sfaturi. Am prezentat foarte pe scurt teoria atașamentului pentru a vă ajuta să înțelegeți unul din conflictele care apar între unii părinți și copii din generația digitală. Dacă înțelegeți ce v-am expus mai sus, înseamnă ca deja putem vorbi de lipsa de înțelegere dintre părinte și copil şi să ne propunem nişte întrebări. Putem să ne întrebăm, de exemplu, dacă nevoia copilului de a ’’sta pe net’’ , este aceasta înțeleasă sau nu de părinte? Dacă timpul copilului în faţa calculatorului a fost manageriat de către părinte încă de la începutul utilizări de către acesta? Dacă copilul este mai puţin comunicativ, îşi neglijează sarcinile şcolare sau cele din casă, preferă să stea majoritatea timpului în casă sau chiar refuză să iasă cu prietenii să socializeze sau să facă sport, iar părintele nu ştie sau nu mai poate să pună reguli? În funcţie de răspunsul la aceste întrebări ne va fi evident dacă relaţia este influențată în mod pozitiv sau nu. Iar dacă utilizaţi împreună cu copilul dumneavoastră mediul virtual reţele de socializare şi discutaţi despre ultimele apariții în domeniul dispozitivelor elecronice, probabil nici nu aveți nevoie să vă puneţi aceste întrebări… Sau nu?!
Utilizarea televizorului, calculatorului și tabletelor are vreo influență asupra dezvoltării psihicului copiilor? În ce sens?
Gabriela Moldovan: Așa cum v-am spus mai sus, această eră digitală se pare că își cere ce este a ei încă de la o etapă timpurie de dezvoltare datorită faptului că este peste tot, este atractivă, utilă (satisface niște nevoi; de explorare, de nou, de comunicare, de amuzament, de informare) şi nu implică resurse multe de utilizare din partea noastră, nici chiar capacitatea atenţională nu ne-o solicită prea mult. Putem să ne îndreptăm puțin privirea şi spre studiile de specialitate care au validat metode de intervenție terapeutică cum ar fi robo-terapia pentru persoane cu tulburare din spectrul autist. Nu de mult am evaluat un copil cu retard mental, implicit cu deficit atenţional, care întâmpină dificultăți în a-și scrie numele sau să socotească 1 + 3. În timpul evaluării a fost atras de telefonul meu şi l-am lăsat să îşi satisfacă curiozitatea, curioasă fiind la rândul meu dacă va reuși să-l deschidă… Surpriză, în mai puțin de două minute a intrat pe Google şi a scris „jocmasin“, l-am rugat să scrie același lucru pe hârtie, nu știa să facă litera j utilizând un creion. Vă rog să trageți dumneavoastră concluziile… Invit atât părinții, cât şi cadrele didactice să vină cu metode prin care să se folosească de această preferință a copiilor pentru tehnologie într-un mod constructiv în dezvoltarea copiilor. Dar în același timp să fim atenți la semnele de izolare ale copilului, lipsa de comunicare, dependență, neglijarea semnificativă a vieții cotidiene şi școlare.
Câte ore pe zi ar fi recomandabil să fie permis accesul copiilor la astfel de mijloace de comunicare?
Gabriela Moldovan: Comportamentul unui copil poate fi deconcertant, uneori chiar enervant. Ne chinuim la nesfârșit pentru a-l învăța să spună „mulțumesc“, dar, dacă suntem imprudenți și ne scapă cumva un cuvânt urât din greșeală, el îl va repeta a doua zi.
De ce copiii învață cu ușurință unele comportamente, iar pe altele nu! Creierul lor este în permanență căutare de stimuli noi, iar aplicațiile din mediul virtual oferă acest lucru. Astfel, copiilor le este foarte greu să conștientizeze cum trece timpul (care nu este o resursă limitată pentru un copil), aici intervin părinții care printr-o atitudine de acceptare (aşa cum am prezentat din teoria atașamentului) poate ajuta copilul să conștientizeze timpul care se scurge, putem să le propune activități alternative şi să încercăm să le facem bineînțeles cât de atractive putem. Nu ne stă în putere să controlăm mare parte a prezentului și a viitorului copiilor. Trebuie să controlăm ceea ce ne putem învăța copiii; să aibă autocontrol.
Ce sfaturi aveți pentru părinți?
Gabriela Moldovan: Pe scurt cu câteva idei: Oferiţi iubire necondiţionată. Dobândiți mentalitate adecvată. Fiţi alături (atitudine de acceptare) de copii când utilizează internetul şi ajutați-i să discrimineze informațiile. Învățați-i pe copii autocontrolul şi încurajați-i să ia decizii fără a-i judeca. Ajutați-i să își facă prieteni şi să petreacă timp de calitate cu aceștia.
