Diverse boli pot fi ameliorate, iar o serie de intervenții chirurgicale amânate dacă în tratamentele obișnuite se folosește și o anumită doză de tutun, susțin cercetătorii.
Un ingredient-cheie folosit în chimioterapie, care se găseşte în mod natural într-o plantă ce creşte în Himalaya, poate fi obţinut cu ajutorul tutunului, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Standford din California, SUA, informează dailymail.co.uk.
Miracolul din Himalaya
Etoposidul este un medicament folosit în chimioterapie, în cazul cancerelor pulmonare, ovariene, testiculare, precum şi în limfom. Etoposidul nu poate fi obţinut fără un ingredient-cheie, numit podofilotoxină, găsită în mod natural într-o plantă din Himalaya, Sinopodophyllum hexandrum, care însă creşte lent şi se găseşte destul de greu. Cercetătorii americani au reuşit, cu ajutorul ingineriei genetice, să modifice planta de tutun – nicotiana benthamiana – pentru a crea un nou extract ce poate fi folosit pentru a obţine etoposidul. Specialiştii s-au concentrat asupra a patru gene din planta de tutun, cunoscute ca fiind implicate în producţia de podofilotoxină, apoi au analizat datele plantei pentru a identifica gene similare. Ulterior, au manipulat planta de tutun pentru a activa noi gene şi au identificat compuşii rezultaţi în ţesutul frunzelor.
În total, autorii au identificat şase noi gene, care, combinate cu cele patru iniţiale, au produs un nou ingredient pentru etoposid, desmetil-epipodofilotoxină. Cercetătorii spun că noul ingredient-cheie este mai eficient decât cel obţinut din planta Sinopodophyllum hexandrum. Autorii studiului, publicat în revista Science, au pus la punct metoda prin care poate fi recreat acest ingredient-cheie în tutun, în speranţa că vor putea aplica procedura şi în cazul altor plante pentru a obţine apoi medicamente anticancer mai performante.
Fumătorii, risc mai scăzut de atac de cord?
De-a lungul timpului, alte întrebuințări ale tutunului în tratarea diverselor afecțiuni au fost descoperite de oamenii de știință, potrivit portalului privireinviitor.ro. Tutunul ar reduce riscul de intervenţie chirurgicală la genunchi. Un studiu făcut de Universitatea din Adelaide, Australia, apărut în revista Artrită şi Reumatism, spune acest lucru. Aparent inexplicabilă, cauza se pare că stă în nicotină. Aceasta ajută la prevenirea deteriorării cartilajelor, făcând fumatul util în profilaxia osteoporozei.
Paradoxal, alte studii au identificat şi o relaţie inversă între fumat şi boala Parkinson. Fumătorii sunt oarecum protejaţi împotriva acestei boli, şi asta nu pentru că aceştia mor mai devreme din alte cauze. Cercetătorii de la Harvard au furnizat primele dovezi convingătoare în legătură cu faptul că este mai puţin probabil fumătorii să dezvolte Parkinson. Ei au mai constatat că efectul protector dispare după renunţarea la fumat. De ce, nici ei nu au aflat.
Reduce pofta de mâncare
Fumatul – şi în special nicotina din tutun – este un inhibator al apetitului, lucru cunoscut chiar de către civilizaţiile precolumbiene. Companiile producătoare de tutun au început prin anii 1920 să promoveze această idee în rândul femeilor care doreau să fie mai slabe.
Nicotina acţionează asupra hipotalamusului, sau cel puţin aşa s-a demonstrat într-un studiu făcut în 10 iunie 2011 pe şoareci şi publicat în revista Science. În plus, fumatul declanşează modificări de comportament care determină persoanele să mănânce mai puţin, asta fără să mai vorbim de gustul alterat al mâncării.
Potrivit aceloraşi surse, fumatul reduce riscul de deces în urma unor atacuri de cord. Comparativ cu nefumătorii, fumătorii care au avut atacuri de cord par a avea rate mai mici de mortalitate şi răspunsuri mai favorabile la două tipuri de tratament folosite pentru eliminarea plăcilor de aterom: terapia fibrinolitică, care este de fapt medicaţie şi angioplastia, tehnica de introducere a Stenturilor.
În urmă cu şase ani, cercertătorii japonezi anunţaseră că au identificat o genă care transportă nicotina în plantele de tutun, o descoperire care ar putea pava calea către cultivarea ţigărilor ce nu provoacă afecţiuni cancerigene. Din păcate, rezultatele concrete ale cercetărilor – care ar ajuta fumătorii să scape de dependenţă – au întârziat să apară.
Originile fumatului
Plantele de tutun au fost menţionate pentru prima oară în Europa de Fernando Hernandez de Toledo, medicul lui Filip al II-lea. Către mijlocul secolului al XVI-lea este aclimatizat în Portugalia, iar ambasadorul Franţei la Lisabona, Jean Nicot de Villemain, trimite 1.500 de frunze de tutun tocate Catherinei de Medici, descriind tutunul ca fiind capabil să calmeze migrenele. Tutunul a început să se răspândească în întreaga Europa, fiind consumat în cantităţi din ce în ce mai mari. În 1690 agronomul Jean de la Quintinie descoperă proprietăţile insecticide ale tutunului, iar extractul apos de tutun se folosea pentru stropirea pomilor.
În 1735 botanistul Linne foloseşte pentru prima oară termenul de nicotină. În 1828 nicotina a fost izolată de către Posselt şi Reinmann, sinteza sa fiind realizată prima oară de Pictet în 1913.
O ţigară conţine între 13 şi 32 de mg de nicotină, un muc de ţigară – 5-7 mg de nicotină, iar o ţigară de foi – 15-40 mg de nicotină. În medie, un fumător obişnuit consumă între 10 şi 15 ţigări pe zi.
Tutunul pătrunde în sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediat asupra stării de anxietate, de plictiseală sau asupra stresului. Este evident faptul că fumătorii folosesc tutunul pentru a-şi controla stările şi emoţiile.
