Vă temeţi de o moarte dureroasă, de o amputare a picioarelor sau a mâinilor şi, mai rău, să vi se spună că aveţi lepră? Oamenii de ştiinţă britanici au realizat o listă cu cele mai sinistre boli din toate timpurile, de la o bacterie care devorează pur şi simplu faţa până la viermi care pătrund în ochi şi provoacă orbirea ireversibilă. Este vorba de un scurt documentar postat pe canalul Youtube, care a avut deja zeci de milioane de vizualizări în câteva zile. Clipul prezintă, astfel, topul celor mai înfricoşătoare maladii din istoria medicinei.
1. BOALA NOMA
Este vorba de o boală ciudată provocată de o bacterie care pătrunde în corp şi în timp rapid atacă faţa unei persoane, provocând cangrenă şi apoi decesul acesteia. Bacteria pătrunde iniţial în gură şi de acolo “se hrăneşte” cu muşchii feţei, având ca semen particulare îngălbenirea dinţilor şi ieşirea în relief a oaselor fălcilor. De asemenea, bacteria poate ataca zona organelor genitale. Imaginea unui astfel de pacient nu face parte dintr-o scenă de film de groază, ci este des întâlnită în peste 90% din cazurile de deces a copiilor din ţările subdezvoltate.
Regăsită frecvent în zone din Africa şi Asia, această bacterie apare pe fondul unor condiţii lipsite de igienă şi a folosirii apei potabile contaminate, având o recrudescenţă favorizată de slăbirea sistemului imunitar. În Europa şi pe continental american, această boală a apărut în timpul celui de-al II-lea război mondial, în rândul deţinuţilor din închisorile insalubre.
2. MICETOMUL sau piciorul de Madura
Micetomul este o infecție subcutanată cronică provocată de infecția cu anumite bacterii sau fungi, care apare mai frecvent la populațiile în care este obișnuit mersul desculț. În secolul XIX, atunci când a fost descrisă în orașul indian Madura, boala a fost denumită piciorul de Madura, din cauza principalei regiuni anatomice afectate. Micetomul este considerat de Organizația Mondială a Sănătății ca o afecțiune tropicală neglijată, deoarece există puține date despre aceasta. Are o prevalenţă crescută în anumite țări, care formează o „centură” a micetomului pe glob: Venezuela, Republica Ciad, Etiopia, Somalia, Mexic, Sudan, Senegal, Yemen, India. Infecţia se manifestă iniţial prin transpiraţii excesive ale picioarelor, urmate de apariţia unor erupţii lichide, dar nedureroase, ceea ce îngreunează un diagnostic precoce. În prezent nu există nici un vaccin eficient pentru această maladie.
3. SINDROMUL DURERII REGIONALE COMPLEXE
Această boală era cunoscută în trecut ca algoneurodistrofie sau atrofia lui Sudeck şi se caracterizează prin durere severă şi alodinie, tumefiere şi modificări cutanate la nivelul unei extremităţi, care survin de obicei după un traumatism, fără o leziune nervoasă evidentă. Apariţia sa survine pe fondul unei deficienţe majore a sistemului nervos central, iar în cazul unei persoane diabetice apare după o fractură de calcaneu. Cauza nu este în întregime cunoscută, dar pare să fie vorba despre o dereglare a funcţiei sistemului nervos autonom. Boala poate duce la instalarea depresiei sau la apariţia unor stări anxioase severe, persoanele afectate având frecvent senzaţii de arsuri şi înjunghieri în zonele afectate. Tratamentul presupune atât şedinţe de kinetoterapie, dar şi intervenţii chirurgicale.
4. LEPRA
Lepra este o boală infecţioaă contagioasă care provoaca inflamarea pielii, a mucoaselor, a ochilor, a nervilor şi a căilor respiratorii. Poate fi contractată după expunerea la un anumit tip de bacterie, micobacteria. Simptomele pot trece neobservate o perioadă lungă de timp, cu apariţia după câţiva ani a slăbirii vederii, dar şi a unei slăbiciuni semnificative a membrelor în zonele afectate. Primele leziuni sunt mici pete depigmentate, în general albe, cu diametrul de câţiva milimetri, unde pielea este insensibilă şi nu transpiră. Boala ia apoi fie o formă numită tuberculoidă, fie o formă lepromatoasă, sau chiar o formă intermediară.
Lepra sau boala lui Hansen este una dintre cele mai vechi boli ale omenirii, fiind cunoscută încă din antichitate, când bolnavii erau înrolaţi în adevărate colonii, pentru prevenirea răspândirii infecţiei. Însă, medicina modernă a demonstrat că aceste măsuri de limitare a contagiunii bolii nu sunt pe deplin eficiente. De-a lungul secolelor au existat diverse metode empirice sau chiar mistice de tratament a leprei, care includeau sacrificarea copiilor şi a virginelor în ritualuri sângeroase cu şerpi veninoşi. În prezent, lepra este o boală frecventă în regiunile intertropicale ale Africii, Asiei, Oceaniei şi Americii Latine.
5. VIERMELE FILARIAL SAU VIERMELE LOA LOA
Viermele filarial este un parazit care trăieşte în ochiul unei persoane. El afectează peste 200 de milioane de oameni din întreaga lume şi este considerat a doua cauză de orbire la nivel mondial. Loa se intalneste doar în anumite regiuni ale Africii tropicale: sudul Nigeriei şi Camerunului, Republica Centrafricană, Gabon, nordul Zairului şi al Angolei, în special în pădurile din Congo şi Sudan. Viermele este răspândit de către muştele mango. Viermele filarial ajunge în organismul uman prin intermediul înţepăturii acestei insecte, ce ingerează sânge de la o gazdă infectată. Larvele filariale pătrund în insectă pentru a se hrăni. Larvele se dezvoltă în corpul insectelor. Atunci când o larvă se maturizează, se deplasează către capul insectei. Când insecta muşcă o altă victimă, larvele se deplasează prin gura insectei şi ajunge în fluxul sanguin al victimei.
Există mai multe tipuri de viermi filariali, fiecare dintre aceştia infestand omul în moduri diferite. Viermii filariali limfatici pot provoca elefantiazis – umflarea extremă a membrelor şi altor parţi ale corpului.
6. BACTERIA VIBRIO VULNIFICUS
Este vorba de o bacterie extrem de virulentă, descoperită în anul 1979, care poate provoca o infecţie severă. Ea devine mortală atunci când intră în contact cu persoanele care au un sistem imunitar foarte slăbit. Bacteria Vibrio vulnificus trăieşte în apa sărată, atacând în special persoanele cu răni deschise pe corp. Medicii atrag atenţia că cei care intră în contact cu bacteria au şanse minime de supravieţuire. Simptomele infecţiei cu această bacterie includ voma, diareea intensă, dermatita şi dureri abdominale severe. Persoanele bolnave suferă o scădere rapidă a sistemului imunitar, fiindu-le afectată funcţia hepatică, dar şi circulaţia sângelui, în cazul în care nu beneficiază imediat de tratament. E recrudescenţă a bolii s-a manifestat în anul 2005, după ce uraganul Katrina a contaminat apa locuitorilor oraşului New Orleans.
7. BOALA PICA
Este o boală extrem de ciudată, care afectează mai ales copiii şi care se caracterizează prin nevoia de a mânca orice este necomestibil – hârtie, pământ, gunoi, bucăţi de lemn, lipici, etc. Potrivit medicilor, în unele cazuri boala Pica este declanşată din cauza unor carenţe vitaminice din organism. Totuşi, specialiştii nu au găsit încă o explicaţie ştiinţifică pentru această tulburare. Un caz deosebit a fost înregistrat în statul american Missouri, unde un bărbat a înghiţit nu mai puţin de 1.400 de obiecte. Boala Pica datează din secolul al XIII-lea şi a fost menţionată în literatura grecească şi cea romană. De abia trei secole mai târziu a început să fie citată în tratatele de medicină, numele acestei boli provenind de la denumirea latină a unei păsări renumite pentru modul haotic în care se hrăneşte.
8. FIBRODISPAZIA OSIFICANTĂ PROGRESIVĂ (FOP)
Este vorba despre o boală rară, pentru care nu s-a găsit niciun tratament. În prezent sunt înregistrate aproximativ 800 de cazuri în toată lumea. Boala pietrifică muşchii şi tendoanele unei persoane, ducând la imobilizarea acesteia, care se transformă "în statuie". Această maladie extrem de rară apare în prima decadî de viaţă, în urma unor traume fizice. Medicii spun că leziunile sunt caracterizate de tumefierea dureroasă a ţesutului conjunctiv, incluzind tendoane, ligamente şi muşchi scheletici.
9. BOALA CLARKSON
Boala este cunoscută şi sub denumirea de fragilitate capilară şi se manifestă prin slăbiciunea celor mai mici vase de sânge din corp, din care începe să se scurgă plasma. Slăbiciunea capilară duce la apariţia de pete de sângerare în piele şi vanatai uşoare. De regulă, persoanele afectate încep să se umfle precum un balon, iar tratementul presupune injectarea unor fluide pentru a opri această scurgere, care, netratată, poate afecta ireversibil şi chiar letal organele vitale şi ţesuturile. Denumirea bolii provine de la dr Bayard Clarkson, cel care a diagnosticat pentru prima dată în 1960 un pacient cu balonare excesivă.
10. BOALA OMULUI ELEFANT
Sindromul Proteus sau "boala omului elefant" se manifestă prin dezvoltarea excesivă a extremităţilor, până la dimensiuni gigantice. Cel mai cunoscut caz a fost cel al circarului Joseph Merrick, născut în secolul 19. La el, boala şi-a făcut apariţia încă de la vârsta de 5 ani, iar 22 de ani mai târziu s-a sufocat în timp ce dormea şi a murit. Medicii nu au descoperit nici până acum un tratament pentru această boală.
Unii experţi sugerează că maladia apare din cauza unei traume emoţionale puternice resimţite de mama însărcinată, care este transmisă fătului. Se pare că şi mama lui Merrick a fost înspăimântată de elefanţi şi aşa s-a născut legenda "bolii omului elefant". Alţi oameni de ştiinţă cred că este vorba despre sindromul Proteus, caracterizat de creşterea anormală a oaselor ce degenerează în cancer metastazic. În general, tendinţa în lumea medicală este considerarea unei combinaţii a acelor două afecţiuni şi a altor maladii, precum microcefalia (o boală care provoacă apariţia unor cranii mici, sub limita normalului), hiperostoza (creşterea excesivă a oaselor) şi neurofibromatoza (apariţia tumorilor pe toată suprafaţa corpului).
