În prag de Sărbători, tentaţiile culinare şi bahice sunt la tot pasul, de la vinul fiert comercializat din belşug la târguri, până la mesele festive în familie, ştiut fiind faptul că românul este gurmand şi îi place să petreacă într-o abundenţă ce stimulează simţurile şi implicit poftele. Când, cum şi de ce apare alcoolismul? Câteva răspunsuri şi recomandări a oferit pentru România Liberă medicul psihiatru Mălina Ioana Simu, de la Centrul de evaluare şi tratament al toxicodependenţelor pentru tineri Sf Stelian din Bucureşti.
Rl: Consumul excesiv de alcool este egal cu ceea ce numim a fi “alcoolism”?
Dr. Mălina Ioana Simu: Dacă vorbim de terminologie, „alcoolismul” nu mai este utilizat din cauza unei conotaţii negative, stigmatizarea. De aceea, clasificările din ultimii ani au propus denumirea de tulburare datorată consumului de alcool, acest termen fiind valabil de fapt pentru orice substanţă cu potenţial de abuz ori dependenţă sau care determină anumite afecţiuni medicale. Consumul excesiv de alcool s-ar putea încadra sub această mare umbrelă a tulburărilor mentale şi de comportament legate de utilizarea alcoolului, fiind un termen general care nu specifică afecţiunea consumatorului, ci mai degrabă arată cauza determinantă a afecţiunii.
Rl: Care este graniţa între "băutul ocazional" şi apariţia dependenţei?
Dr. Mălina Ioana Simu: Pentru a stabili graniţa trebuie să definim ce înseamnă „băutul ocazional”, dependenţa fiind cuantificată după criterii foarte clare. „Ocazional” poate fi de la o dată pe lună sau mai rar până la o dată pe săptămână sau mai des; de aici, desigur, apare o mare diferenţă între profilul persoanei ce consumă de patru ori pe săptămână alcool şi cel care consumă o dată la patru luni. De asemenea, mai există şi credinţele celor care consideră că beau ca „omul normal” şi când rugăm să ne definească ce înţeleg ei prin aceasta, răspunsurile sunt de tipul: „beau zilnic” şi nu numai atât, dar există un întreg meniu ritualizat :” o tărie” înainte de masă pentru „pofta de mâncare”, în timpul mesei vin sau bere „ca să alunece bucatele” şi închid apoteotic meniul cu ”un digestiv”.
Pacienţii noştri nu încetează să ne surprindă cu răspunsurile lor şi misiunea noastră se complică atunci când unui om de 50-60 de ani, care trăieşte cu „normalitatea lui”, cu credinţele lui de atâta timp, trebuie să-i spui că, de fapt, lucrurile stau cu totul altfel. De foarte puţină vreme beneficiem de mesajele de cultură medicală transmise prin media, în campanii susţinute, care arată pericolul consumului excesiv de diferite substanţe. Lucrul acesta este foarte important pentru că transmiterea mesajul prin media, indiferent de modalitate (tv, radio, ziare, reclame publicitare stradale), au forţă şi impact infinit mai mare în rândul populaţiei faţă de transmiterea informaţiei bazale în cabinetul medical. Sigur , medicul poate să dezvolte subiectul, să detalieze argumentat şi să aplice individualizat, funcţie de pacient, informaţiile. Dar el se adresează deja pacientului şi nu consumatorului ca potenţial pacient. El vorbeşte deja de tratament şi nu de prevenţie. Ceea ce ne dorim în prima etapă este prevenţia.
Rl: Care sunt simptomele şi primele semnale de alarmă ale dependenţei de alcool?
Dr. Mălina Ioana Simu: Nu mai vorbim de dependenţă stricto sensu, în noua clasificare DSM V nu mai există specificate distinct abuzul de dependenţă, ci se vorbeşte despre tulburări ale utilizării alcoolului. Indiferent de clasificări şi terminologii, mai noi sau mai vechi, criteriile sau semnele şi simptomele care explică afecţiunea respectivă sunt clare, spre exemplu:
– Pofta, dorinţa de consum, care este necontrolabilă; nu mai există capacitatea de a frâna impulsul de a consuma alcool;
– Consumul devine din ce în ce mai frecvent şi în cantităţi care în timp cresc;
– Apar disfuncţionalităţi în mai multe arii de activitate: familial, profesional şi nu în ultimul rând implicaţii sociale; se ştie că societatea marginalizează persoanele cu probleme de consum.
– Consumatorul petrece din ce în ce mai mult timp centrat pe alcool;
– Continuarea consumului chiar dacă persoana ştie de riscurile la care se expune, de implicaţii sau chiar dacă deja există afectarea organismului de către consum (prezenţa hepatitei, cirozei, gastritei, varicelor esofagiene, sau chiar apariţia comorbidităţilor psihiatrice de tipul insomniei, depresiei, atacurilor de panică).
– Apare toleranţa – nevoia de a creşte cantitatea de alcool pentru a păstra acelaşi efect;
– Apar semne de sevraj la întreruperea consumului sau la diminuarea acestuia, şi acesta este momentul în care cei mai mulţi consumatori solicită ajutor medical. Este clasic tremorul mâinilor care apare dimineaţa şi se rezolvă doar după ce consumatorul a băut puţin alcool.
Rl: Când ar trebui să apelăm la un specialist?
Dr. Mălina Ioana Simu: De principiu, primul filtru este reprezentat de medicul de familie, care face parte din lanţul de prevenţie. Teoretic, acesta prescrie şi interpretează analizele anuale pe care ar trebui să le facem cu toţii; practic, un procent foarte mic de pacienţi sunt preocupaţi de acest lucru şi astfel se sare peste momentul incipient de apariţie al multor boli. După cum spuneam, analizele de sânge sau investigaţiile de tip ecografie abdominală pot decela momentul de început al transformărilor hepatice, este vorba de apariţia steatozei hepatice sau popular – ficatul gras. Următorul filtru este medicul specialist, aici întâlnim psihiatrul.
Răspunsul cel mai corect referitor la momentul în care se apelează la un specialist ar fi următorul: oricând sesizăm că avem o problemă legată de consum sau atunci când cei din jurul nostru ne spun acest lucru. Evident însă că acestea sunt două situaţii distincte şi şansele de reuşită ale parcursului terapeutic diferă în cele două cazuri, respectiv: dacă în prima situaţie consumatorul descoperă singur sau află că are o problemă, o conştientizează şi încearcă să o rezolve apelând la psihiatru cu şanse considerabile de reuşită, în cea de-a doua situaţie, semnalarea problemei de către terţi, respectiv familie, prieteni, colegi şi apelarea la specialist „de dragul lor” sau „pentru liniştea lor” (cazuri frecvent întâlnite), neavând o motivaţie personală, interioară, fiind ambivalenţi sau doar contemplativi la existenţa propriei probleme, duce invariabil la eşec terapeutic. Aici, în cel de-al doilea caz, noi, specialiştii, ne întâlnim cu drama familiei consumatorului, care încearcă să-l forţeze cu internarea crezând că, odată spitalizat, problema va fi rezolvată şi pacientul se va externa vindecat.
Nu se pune problema de vindecare, ci doar de o remisiune variabilă în timp. Pentru ca aceasta să fie de cât mai lungă durată este nevoie de implicarea activă a pacientului în procesul terapeutic. Şi asta se obţine prin angrenarea unui întreg sistem de factori bio-psiho-sociali, în care pacientul este actor şi nu spectator pe acea scenă, alături de medic, psiholog, familie, şi nu în ultimul rând sistem, sistem care prin programele sale poate facilita coordonarea acestui spectacol.
„Jocul/rolul” pacientului constă în a-şi găsi singur propria motivaţie şi în a o păstra de-a lungul timpului, aceasta înseamnă parcurgerea unui drum lung şi anevoios datorită apariţiei mai mult sau mai puţin spontane, mai mult sau mai puţin imperioase a propriilor dorinţe sau pofte de consum. Pe tot parcursul acestui drum, consumatorul este sprijinit şi însoţit de medici, psihoterapeuţi, psihologi, asistenţi sociali sau familie, care în egală masură trebuie consiliată, trebuie să înveţe cum poate să ajute. Aici am exemple de familii în care părinţii suferă foarte mult din cauza copilului care este un mare consumator de alcool şi care şi-a ratat parcursul profesional şi, cu toate acestea, în mod eronat, îi dau bani pentru a-şi procura alcool dacă acesta le cere.
Rl: Există tratamente moderne (medicamentoase şi psihoterapeutice) pentru adicţii cu rezultate semnificative. Şi totuşi, se spune că dependenţa de alcool este dificil de tratat. De ce? Sunt sau nu românii trataţi cum trebuie, avem specialişti şi programe de prevenţie?
Dr. Mălina Ioana Simu: Desigur, este greu de tratat problema tulburărilor legate de consumul de alcool atunci când acest lucru nu este important sau prioritar în mintea consumatorului sau, mai simplu, atunci când el nu vrea acest lucru. Ce există în sprijinul rezolvării problemei? Există tratamente pentru simptomatologia legată de sevrajul la alcool, exista medicamente care au un rol în scăderea poftei de consum (naltrexona, acamprosat, nalmefen), de asemenea există psihotrope care tratează depresia, anxietatea sau insomnia care pot sta câteodată la baza consumului de alcool, dar nu există medicaţie care să motiveze pacientul, aici intervine psihoterapia şi instrumentele ei specifice, alături de grupurile de suport. Aş spune că specialişti există, poate mai mult autodidacţi decât formaţi, există însă o coordonare mai mică a echipei terapeutice, programe de prevenţie puţine, lipsa în adevăratul sens al cuvântului a psihiatriei comunitare, toate acestea fiind până la urmă o problemă de sistem. Am văzut programe de prevenţie unde se face screening pentru pacienţii cu diabet, hipertensiune, demenţă, nu am văzut însă şi screeninguri pentru cei cu tulburări legate de consumul de alcool sau mai multe programe de prevenţie care trebuiesc începute din şcoala primară şi continuate apoi în gimnazii, licee şi facultăţi.
Rl: Care sunt principalele riscuri la care se expune o persoană "alcoolică"?
Dr. Mălina Ioana Simu: Persoanele cu tulburări asociate consumului de alcool se expun la foarte multe riscuri, ca de exemplu:
– Complicaţii de natură psihiatrică, care pot să apară atât în intoxicaţie, cat şi în sevraj sau de-a lungul perioadei de consum: delirium tremens, depresie, anxietate sub diferite forme, insomnie, demenţa Korsakov. Nu este de neglijat creşterea riscului suicidar la consumatorii de alcool.
– Complicaţii somatice de diferite sfere: neurologice (neuropatie periferică, crize de epilepsie, comă în intoxicaţii), cardiace (hipertensiune, cardiomiopatie), gastrointestinale (gastrite, ulcere), hepatice (hepatită, ciroză), pancreatite, anemie.
– Complicaţii legate de sarcină (sindromul de alcoolism fetal şi alte malformaţii, până la pierderi de sarcină). Multe dintre cele enumerate sunt de mare gravitate fiind cu risc vital, altele sunt ireversibile odată instalate, dar sunt şi complicaţii care se pot trata. De aceea, este importantă prezentarea la medic în timp util.
– Implicaţii medico-legale (conducerea sub influenţa alcoolului soldată cu accidente)
Implicaţii de natură juridică (dosare penale pentru comportamente violente sub influenţa consumului de alcool)
– Complicaţii din sfera familială (despărţiri, divorţuri), cât şi socio-profesional (pierderea grupului de prieteni, a locului de muncă, şomajul, imposibilitatea de a se întreţine).
Dar să încheiem într-un stil optimist. La fel cum a trecut Ulise de insula sirenelor ademenitoare folosind trucul acoperirii urechilor, tot aşa pentru cei motivaţi să reziste există metode care-i pot învăţa cum să procedeze. Prin urmare, pentru toţi aceea dintre voi care vă ştiţi cu probleme nu staţi pe gânduri, bateţi la uşa specialiştilor!
CIFRE
20% dintre accidentele rutiere sunt cauzate de consumul de alcool
60 de tipuri de boli şi accidente au la bază alcoolismul
2 miliarde de euro se pierd din bugetul României din cauza etilismului cronic
