2.2 C
București
marți, 26 martie 2024
AcasăSpecialLegătura dintre hrana sănătoasă și sentimente

Legătura dintre hrana sănătoasă și sentimente

Alimentația este un act vital – de supraviețuire, dar și de viețuire socială -, contribuind pe deplin la construirea identității individuale și colective. A mânca înseamnă, pe de o parte, un act intim, de la proximitatea propriei guri la hrana care ne tranzitează corpul. Acest act include însă și o puternică componentă identitară.

Odată cu înghițirea hranei, sunt introduse și afecte pe care le avem atunci când asociem, conștient sau inconștient, alimente care ne reprezintă în mod particular – amintiri, întâmplări fericite/nefericite legate de persoane iubite sau urâte. Investiția emoțională în alimente poate provoca plăcerea și aduce sănătatea, dar și dezgustul, boala sau moartea. Pe de altă parte, mesele servite în comun sunt momente de schimburi, de împărțire și de împărtășire a ceea ce suntem noi în relația cu ceilalți. Această caracteristică distinge alimentația de cealaltă funcție vitală pentru supraviețuirea speciei, care este reproducerea. Sexualitatea este o activitate mai individualistă și mai ușor generatoare de rivalitate și de sciziune. În jurul acestor două nevoi primare, care se întrepătrund și se completează reciproc, se coagulează viața oamenilor.

Dictonul „la masă nu se vorbește, se mănâncă!“, cu care am fost educați mulți dintre noi, pare că nu își găsește sensul atât timp cât, fiind o activitate socială, ne folosim gura care este omniprezentă, mereu gata să se deschidă pentru plăcerea de a mânca, dar și pentru plăcerea de a vorbi. La masă se încheie afaceri, membrii familiei își povestesc întâmplările de peste zi, îndrăgostiții își dezvăluie sentimentele. Prin actul de a lua masa cu ocazia diverselor evenimente/ritualuri din viața noastră (nunți, botezuri, zile de naștere, parastase), ne simțim apropiați, ne „legăm“ la bine și la rău. Persoanele celebrate sau comemorate, în numele cărora mâncăm, devin o parte din interiorul nostru.

Înfruptarea din celălalt

Când este vorba despre relațiile de cuplu, partenerii folosesc adesea expresii împrumutate din domeniul culinar. Actul îndrăgostirii este marcat de fantasme de devorare, asimilare canibală a celuilalt, nostalgie a unei fuziuni identificatorii. „Să-l iubești pe celălalt, să-l dorești înseamnă să te hrănești cu el și totodată să-ți potolești foamea, o simbolică foame căreia forma reală sau biologică i-a cedat întâietatea“ (Claude Levi-Strauss).

Atunci când ești îndrăgostit, ceea ce se simte la nivelul organismului, în special al stomacului, este o senzație de prea plin. Îndrăgostiții nu simt foame, „uită“ să mănânce, pentru că sunt plini de celălalt, se „hrănesc“ cu ei înșiși. Când te întâlnești cu persoana de care ești îndrăgostit, te „gătești“ pentru aceasta, apoi „te pui pe tavă“. Schimbul afectiv transformă partenerul într-o plăcere comestibilă:  „îmi vine să te mănânc“, „nu mă mai satur de tine“, „mi-e poftă/foame de tine“, „ce dulce ești!“, „iepurașul meu“, „puiuțul meu“, „căpșunica/cireșica“ mea etc. „Sunt a ta/al tău“, „devorează-mă!“, „soarbe-mă!“. Psihanaliza numește acest lucru încorporarea persoanei iubite într-un festin în care amândoi se au unul „în“ celălalt. „Mănâncă-mă, ca să mă asigur că fac parte din tine!“ Acest lucru reprezintă apropierea fuzională dintre cei doi, unde se pierd limitele eu-tu, iar fiecare dintre ei își trăiește omnipotența asupra celuilalt.

Dezgustul de celălalt

Alături de iubire se află ura. Când partenerii s-au „consumat“, ei vor să se distanțeze și să distrugă relația. Apar expresii ca „m-am săturat de tine“, „mă dezguști“, „mi-e greață de tine“, „îmi vine să vomit când te văd“. Ce a reprezentat odată persoana iubită, acum urâtă, se transformă în repulsie, iar reacția este de a „o scuipa“ din noi, de a o da afară. „Acest dezgust își are rădăcinile într-un simptom arhaic de apărare fiziologică care se produce imediat ce în tractul digestiv ajunge ceva repulsiv. Bebelușul «își spune»: «asta nu e comestibilă», ceea ce înseamnă că ar trebui să fie scuipată“ (Otto Fenichel).

Abandonul, dezamăgirea în dragoste, pierderea stimei de sine și depresia legată de acestea te fac să-l înlocuiești pe partener cu mâncarea reală. De la prea plin la „mă simt gol/goală, înfometat/ă“. Când „dulcele iubit“/ „dulceața mea“  nu mai fac parte din viața ta, hrana afectivă este de multe ori înlocuită cu mâncare ca substitut al iubirii pierdute. Cu cât sentimentul de singurătate este mai acut, cu atât acesta este umplut cu hrană.

Când apare sentimentul de vino­văție, ostilitatea care ar trebui să fie direcționată spre persoana care nu te mai vrea este îndreptată împotriva propriului corp. „Ceva din mine“ nu a fost pe „gustul“ lui/al ei, iar conflictele purtate inițial cu partenerul își găsesc un alt mod de exprimare, care se manifestă, de obicei, în interiorul aparatului digestiv. De aici și durerile de stomac. Aceste două manifestări, fie că e vorba de „hrănirea“ cu celălalt sau de dezgust, reprezintă aceeași monedă cu două fațete. Este o formă de relație duală iubire-ură, bazală, arhaică, unde partenerul este văzut ca fiind „comestibil“ sau „necomestibil“, bun sau rău.

De la o relație de tip devorator la iubirea matură

Prin prezența persoanei iubite asimilăm, cumva, corpul acesteia în noi, credem că este mai degrabă un obiect (nu subiect) capabil să ofere satisfacții imediate. Când acesta lipsește (adică este „fără corp“), suportăm cu greu absența ei. Pentru a depăși experiența abandonului, apelăm la un mecanism de „viețuire“ care ne ajută să internalizăm într-o altă manieră persoana iubită. Ca să „nu înghițim“ pierderea suferită, o ridicăm în corpul nostru la rang de simbol, adică la ce semnifică ea, ne închipuim că persoana iubită există în noi. Această fantasmă ajută să ne imaginăm că înghițim ceea ce ne lipsește sau ce am pierdut. Relația este interiorizată, rămânând astfel viabilă, fapt ce permite, în mod paradoxal, eliberarea din tine a persoanei iubite în lumea reală. Este un mod sănătos de a face separarea  – nu în sensul de despărțire – între cine sunt eu și cine ești tu. Adică, vom avea capacitatea să-l acceptăm pe celălalt ca pe o persoană distinctă de noi, cu propria ei identitate, putând trasa clar limitele între cine este ea și noi.

Această plăsmuire a minții ne protejează împotriva nevoii imperioase de persoana iubită, împotriva dependenței de aceasta și vizează să restaureze echilibrul intern. Atunci când reușim să nu mai privim persoana ca fiind bună sau rea, ci integrăm aceste aspecte ca făcând parte dintr-o normalitate a ființei umane – este și bună și rea -, de abia din acest moment putem considera că facem pași siguri spre iubirea matură, asumată.  Oamenii sunt genetic formatați să caute plăcerea și să evite durerea. Când mâncăm, căutăm plăcerea hranei și evităm durerea foamei. Tot așa și în relația cu partenerii. Căutăm plăcerea/satisfacția oferită de iubire și evitarea suferinței. Însă, e important să nu uităm că durerea, chiar dacă e indezirabilă, dă semnale corpului, ajutându-ne să luăm măsuri pentru a redobândi starea de sănătate fizică. La fel atunci când suferim din dragoste. Chiar dacă acest lucru doare, avem și beneficii. Învățăm, creștem și ne maturizăm, dobândind capacitatea de a metaboliza ce este în interiorul nostru.   

Monica Micleușanu

Consilier nutriționist, masterand în Psihanaliză

 

Cele mai citite

Koeman: Olanda trebuie să fie mai calmă cu mingea în amicalul împotriva Germaniei

„ Olanda trebuie să fie mai calmă cu mingea în amicalul împotriva Germaniei, altfel va avea parte de o seară grea la Frankfurt”, și-a...

Războiul din Ucraina intră într-o nouă etapă: Operațiunea “explozia brândușei”

Știrea zilei de ieri: "Rusia bombardează masiv Kievul" nu a luat pe surprindere oamenii cerebrali. Era de așteptat. Putem vorbi despre Crocus, noul Casus...

Jair Bolsonaro a stat două zile în ambasada Ungariei din Brasilia după ce i-a fost confiscat pașaportul

Fostul preşedinte de extremă-dreapta al Braziliei, Jair Bolsonaro, a petrecut două nopţi la ambasada Ungariei din Brasilia luna trecută, la doar câteva zile după...
Ultima oră
Pe aceeași temă