Cercetătorii au descoperit o legătură directă între veniturile reduse şi slaba funcţionare a creierului şi spun că stresul unei vieţi sărace este una dintre cauze. În schimb, nu prea sunt dovezi care să susţină ideea că lipsa de inteligenţă ar împinge oamenii spre sărăcie, spun savanţii citaţi de The Independent.
Cercetătorii au descoperit că traiul la limita supravieţuirii timp de 20 de ani este puternic asociat cu slabe performanţe cognitive şi îmbătrânire prematură. Ei au sugerat că potenţialele cauze ale acestui fenomen ar putea fi stresul lipsei de bani, condiţii inadecvate de locuit şi igienă, precum şi un stil de viaţă nesănătos – o alimentaţie săracă, fumat, alcool şi prea puţine exerciţii.
Potrivit cercetărilor conduse de profesorul Adina Zeki Al Hazzouri, de la Universitatea din Miami, publicate în „American Journal of Preventative Medicine”, această evoluţie a fost descoperită chiar şi printre persoanele cu o educaţie superioară, care trec prin perioade foarte dificile. Asta demonstrează, spun ei, că este puţin probabil să cadă în sărăcie oamenii cărora li se atrofiază inteligenţa din orice alte motive.
Oamenii de ştiinţă au studiat informaţiile adunate de la aproape 3.400 de adulţi, care au luat parte la un studiu referitor la bolile de inimă. În 1985, când a început studiul, aveau vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Acestora li s-au solicitat informaţii referitoare la venituri şi li s-au dat teste pentru detectarea a ceea ce se numeşte „îmbătrânire cognitivă”.
Astfel, cercetătorii au descoperit că oamenii care trăiau continuu în sărăcie aveau performanţe din ce în ce mai reduse în testele de memorie verbală, în viteza de procesare a creierului şi în funcţiile de execuţie, comparativ cu cei care nu au fost nevoiţi niciodată să supravieţuiască doar cu un venit minim.
Sărăcia experimentată în tinereţe are o influenţă mult mai mare asupra sănăţii cognitive de la mijlocul vieţii, mai spune studiul. Dificultăţile economice reprezintă un important factor care generează un semnificativ deficit cognitiv şi o îmbătrânire prematură a persoanelor dezavantajate financiar. Mai mult, cercetătorii au observat aceleaşi efecte ale sărăciei şi asupra persoanelor cu educaţie superioară.
Cercetătorii au reuşit să definească patru posibile „căi” prin care sărăcia ar putea afecta creierul uman.
Mai întâi, expunerea la venituri reduse şi condiţii socio-economice improprii a fost asociată cu o serie de comportamente nesănătoase, cum ar fi abuzul de alcool sau fumatul, precum şi cu o activitate fizică inadecvată, toate acestea reprezentând factori de risc pentru mici atacuri cerebrale şi cognitivitate redusă.
În al doilea rând, veniturile reduse influenţează accesul la educaţie şi modul în care se formează obiceiurile. Traiul într-o locuinţă inadecvată şi în condiţii sanitare improprii duce la comportamente nesănătoase.
În al treilea rând, s-a desmontrat că stresul lipsei banilor este asociat cu unele disfuncţionalităţi ale axei hipotalamo-hipofizo-adrenocorticale, care reprezintă un foarte mare risc de scădere a capacităţii cognitive.
În al patrulea rând, diferenţele uriaşe de venituri sugerează o deficienţă în investiţiiile publice în infrastructura de sănătate, care ulterior influenţează populaţia prin intermediul unor mecanisme care induc stresul şi al lipsei resurselor sociale şi fizice.
Un studiu publicat în 2013 a demonstrat şi că mobilizarea capacităţilor cerebrale pentru depăşirea situaţiilor stresante – cum ar fi asigurarea traiului familiei sau obţinerea banilor pentru chirie – poate provoca o scădere de până la 13 puncte a coeficientului de inteligenţă, adică o scădere de 10% a mediei înregistrate în rândul populaţiei.
