Stresul ar putea creşte proporţia aşa-numitei “grăsimi brune” capabilă să ardă ţesutul adipos alb asociat excesului de greutate, la persoanele cu obezitate şi la cele cu un stil de viaţă sedentar, conform unui studiu britanic publicat în revista “Experimental Physiology”, citat de revista online ladepeche.fr, informează Agerpres.
Publicaţia aminteşte că în cursul anului 2009, cinci studii ştiinţifice au demonstrat că adulţii nu posedă numai ţesut adipos alb care stochează lipidele, ci şi ţesut adipos brun, care “arde” lipidele. Acest fenomen de ardere este observat la multe mamifere care hibernează. La sfârşitul iernii acestea încep să ardă acizii graşi, din care o parte provin din ţesutul adipos alb. De asemenea, găsim această grăsime brună şi la pui, pentru a-i proteja de hipotermie.
Cercetătorii britanici au descoperit că stresul generează o activare a grăsimii noastre brune, inclusiv prin creşterea cortizolului, hormonul stresului. Profesorul Michael E Symonds de la Universitatea din Nottingham şi echipa sa au supus unor teste un grup de cinci femei tinere, sănătoase, foarte slabe. În primul rând, ele au fost puse să rezolve exerciţii de matematică, în scopul de a le genera o stare de stres. Apoi au fost puse să privească filme video de relaxare.
Pentru a evalua nivelul de stres, oamenii de ştiinţă au măsurat nivelul de cortizol din salivă, iar pentru măsurarea activităţii grăsimii brune, termografia în infraroşu poate detecta schimbările de temperatură ale pielii de pe gât din zona de deasupra claviculei unde acest tip de grăsime este cel mai dens din corpul uman.
Potrivit rezultatelor, parcurgerea exerciţiilor de matematică a dus la creşterea nivelului de cortizol la femeile participante la acest test, iar grăsimea lor brună a devenit mai caldă. Cu alte cuvinte, starea de stres a permis producţia de grăsimea brună şi de căldură.
“Majoritatea adulţilor au între 50 şi 100 de grame de grăsime brună a cărei capacitatea de a produce căldură este de 300 de ori mai mare decât orice alt ţesut al corpului, grăsimea brună având potenţialul de a metaboliza rapid glucoza si lipidele”, a explicat profesorul Michael E.Symonds.
Exista, de asemenea, o relaţie inversă între cantitatea de grăsime brună şi IMC (indicele de masa corporală). Cu cât o persoana are mai multă grăsime brună, cu atât mai mult indicele său de masă corporală este mai scăzut.
Acest studiu va deschide noi piste pentru cercetători în materie de tratamente împotriva obezităţii introducând stresul ca terapie posibilă, asociat cu activitatea fizică şi dieta care acţionează, de asemenea, asupra grăsimii brune, spre deosebire de stresul cronic şi sever care epuizează metabolismul şi duce spre diferite patologii umane, notează ladepeche.fr.
