În cazul în care o persoană suferă tulburări de personalitate sau de comportament care durează ani de zile, acest fapt ar putea indica un stadiu foarte timpuriu de demenţă, este avertismentul unui grup de neuropsihiatri şi experţi în maladia Alzheimer, citaţi de publicaţia New York Times.
Grupul de cercetători a propus duminică, în cadrul conferinţei internaţionale a Asociaţiei Internaţionale pentru Alzheimer (Alzheimer's Association International) desfăşurată la Toronto (Canada), crearea unui nou diagnostic denumit "insuficienţă comportamentală moderată". Ei au prezentat un chestionar cu 38 de întrebări care va putea fi utilizat într-o zi pentru identificarea persoanelor cu risc de Alzheimer.
Ideea este de a recunoaşte şi de a măsura ceva despre care unii experţi spun că este adesea trecut cu vederea, şi anume faptul că schimbările din starea de spirit pot preceda problemele de memorie şi de gândire în cazul demenţei. "Cred că avem nevoie de ceva de genul acesta", a declarat Nina Silverberg, directorul programului Alzheimer's Disease Centers din cadrul Institutului Naţional de Aging, care nu a fost implicată în elaborarea noii liste de verificare sau de diagnostic a pacienţilor cu risc.
"Majoritatea oamenilor se gândesc la Alzheimer în primul rând ca la o tulburare de memorie, dar noi ştim, după ani de cercetare, că maladia poate începe, de asemenea, ca o problemă de comportament", a spus Silverberg, potrivit Agerpres. Conform propunerii, "insuficienţă comportamentală moderată" ("mild behavioral impairment", M.B.I.) ar fi o denumire clinică care precede "insuficienţa cognitivă moderată" ("mild cognitive impairment", M.C.I.), un diagnostic creat de peste un deceniu pentru a descrie unele probleme cognitive la persoane care îşi pot efectua în continuare activităţile cotidiene.
Dr. Zahinoor Ismail, neuropsihiatru la Universitatea din Calgary şi membru al grupului care propune noul diagnostic, a spus să studii şi relatări au sugerat că schimbările emoţionale şi comportamentale au fost "un simptom discret", parte a procesului instalării demenţei, care nu poate fi separat de această boală. Ceea ce erodează memoria şi abilităţile de gândire în procesul instalării demenţei poate afecta, de asemenea, sistemele creierului de reglare emoţională şi de auto-control, a spus el.
Cu toate acestea, unii experţi se tem că denumirea şi screening-ul pentru un astfel de sindrom în stadiu incipient s-ar putea încheia prin catalogarea unui mare număr de oameni în această categorie, presupunând că vor dezvolta Alzheimer când încă nu există încă tratamente eficiente pentru această maladie. "Există un beneficiu potenţial al diagnosticului precoce, şi anume identificarea persoanelor mai susceptibile să intre în declin", a spus dr. Kenneth Langa, profesor de medicină internă la Universitatea din Michigan. Dar, există riscul supradiagnosticării, a încadrării în cascadă a pacienţilor în acest diagnostic pe baza acestui test.
Dr. Langa, care a scris despre MCI, a citat din experienţa sa în legătură cu această denumire. Mulţi oameni cu diagnosticul MCI nu dezvoltă demenţă deplină chiar şi un deceniu mai târziu, iar mai mult de 20 la sută dintre aceştia au fost consideraţi ulterior normali cognitiv, a spus el. Aceasta s-ar putea întâmpla deoarece în ziua în care au fost diagnosticaţi, funcţia lor cognitivă a fost mai slabă decât în mod obişnuit, posibil ca rezultat al stresului sau al medicamentelor pe care le-au luat pentru alte probleme de sănătate.
"Acesta este unul dintre lucrurile care mă fac să mă gândesc de două ori", cu privire la crearea de MBI, a spus dr.Langa, care a recomandat ca lista de control să fie testată de către cercetători înainte ca medicii să înceapă să o utilizeze. Alţii specialişti sunt mai entuziaşti în legătură cu noul diagnostic. "Trebuie să îmbunătăţim capacitatea noastră de a identifica persoanele cu risc", a declarat Arthur Toga, neurolog de la Universitatea din California de Sud. În cele din urmă "va exista un tratament eficient", a spus el, "şi oricum există prea multe necunoscute despre aceasta boală".
Starea de spirit şi modificările de comportament au fost mult timp recunoscute ca semne de avertizare timpurie pentru demenţa frontotemporală, care reprezintă aproximativ 10 la sută din demenţe. Unii experţi consideră că beneficiile noului diagnostic compensează dezavantajele. Nu ar trebui ignorate semnalele de avertizare ale acestei maladii şi nu ar trebui aşteptat ca manifestările cognitive să apară, a spus dr.Ganguli, pentru că am putea să pierdem ocazia.
