Şase ani după un accident care l-a lăsat paraplegic, un american reușește să-și refolosească mână pentru a apucă o cană de cafea, grație unui soft, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Nature, o premieră care da speranțe pentru milioane de persoane paralizate din întreagă lume, scrie AFP, citată de HotNews.
“Este pentru prima oară când o persoană complet paralizată poate să facă o mișcare folosind doar propriile sale gânduri”, a declarat Chad Bouton, de la Feinstein Institute pentru cercetări medicale din Statele Unite, coautor al studiului. Chad Bouton și o echipă de oameni de știință din American se află la originea unui sistem denumit NeuroLife care este capabil să restabilească o cale de comunicare între creier și mușchi fără să treacă prin măduva spinării.
Ian Burkhart, un american de 24 de ani, este tetraplegic de șase ani, în urmă unui accident de natație care i-a afectat măduva spinării. “Medicii mi-au spus că maxim voi putea să îmi mișc umerii, dar nimic altceva pentru tot restul vieții mele”, a explicat Ian Burkhart, într-o conferința de presă.
În aprilie 2014, medicii i-au grefat un cip mai mic decât un bob de mazăre în cortexul motor al creierului. Acest cip transmite gândurile pacientului la un computer care le decodează și apoi transmite ordinele creierului unei serii de brățări care stimulează electric mușchii brațului.
Oamenii de știință lucrează de 25 de ani la conversia gândurilor în acțiuni grație softurilor. În 2012, o femeie devenită tetraplegica după un accident vascular cerebral a reușit să miște un robot în formă de braț articulat pentru a bea cafea.
În 2014, au demonstrat că o maimuța poate reuși, cu gândurile transmise de electrozi, să miște brațul unei alte primate paralizată temporar de anestezice. “Am încercat să descifrăm semnalele din creier care sunt specific asociate cu mișcările mâinii. Zonele creierului responsabile de mișcare sunt intacte, dar semnalul ajunge la o măduva a spinării rănită. Ele sunt complet blocate și nu pot ajunge până la mușchi”, a explicat Chad Bouton.
În iunie 2014, la două luni după implant, Ian Burkhart putea deja să își deschidă și să închidă palmă, doar gândindu-se la mișcare, chiar dacă mușchii săi erau salbiti de inactivitate. După 15 luni de antrenament, pacientul poate acum să apuce o sticlă și să verse conținutul sau într-un pahar. El își poate chiar ține telefonul la ureche, să amestece cafeaua sau să ridice o linguriță de jos. În plus, poate cânta la chitară cu ajutorul unui joc video.
Cercetătorii speră acum să conceapă un sistem wireless astfel încât pacientul să nu mai fie cablat în permanență.
