Animalele de companie au numeroase virtuţi terapeutice pentru sănătatea psihică şi emoţională a omului, după cum au dovedit o serie de studii de-a lungul anilor. Însă, beneficiile sunt şi în planul sănătăţii fizice, iar specialiştii spun că nu este doar vorba de faptul că încurajează plimbările şi activitatea în aer liber, cum este cazul câinilor, care ăţi scot stăpânii din casă de mai multe ori pe zi sau îi încurajează la mişcare prin joc.
Aceste patrupede se pare că au şi capacitatea de a fi un veritabil asistent medical în cazul pacienţilor cu diverse boli cronice sau cu predispoziţie la anumite maladii. Ei au abilitatea misterioasă de a "adulmeca" din timp o afecţiune medicală serioasă, cum ar fi diferite tipuri de cancer. Şi asta pentru că, de pildă, bolnavii oncologici expiră biomarkeri chimici, cum ar fi formaldehida şi benzenul, substanţe ce pot fi identificate de câini.
Un nou studiu explică modul în care câini pot simţi fluctuaţiile de nivel ale glicemiei în sânge în cazul diabeticilor. Este vorba în special de momentul în care apare hipoglicemia, care poate fi "mirosită" de un prieten canin. Astfel, în momentul când apare o criză de hipoglicemie – care se manifestă prin agitaţie, pierderea cunoştinţei şi, dacă nu se intervine rapid, poate cauza chiar decesul persoanei afectate – câinii pot detecta această problemă medicală alertându-şi stăpânul când acesta are o scădere dramatică a glicemiei în sânge.
În cazul a 65% dintre persoanele cu diabet insulino-dependent care au suferit un episod hipoglicemic, animalele de companie au reacţionat prin scâncit, lătrat, lins sau alte metode de avertizare. Potrivit unor noi cercetări efectuate de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, se pare că această abilitate este posibilă datorită unei substanţe chimice specifice, cunoscută sub numele de isoprene, pe care bolnavii de diabet de tip 1 o emană prin respiraţie în momentul în care glicemia scade la un nivel critic. Dacă pentru oameni acest lucru este aproape imposibil, câini pot detecta această substanţă şi în concentraţii foarte mici. De altfel, se ştie că diabeticii degajă un miros de mere stricate sau acetonă.
Explicaţia specialiştilor este că prin transformarea grăsimilor şi proteinelor în glucoză iau naştere corpii cetonici, care, pe lângă faptul că sunt toxici, pot provoca o comă diabetică. Aceşti corpii cetonici se elimină de regulă prin urină şi transpiraţie, provocând mirosul caracteristic de acetonă. Experţii au realizat şi un clip video cu o pacientă, Claire Pesterfield, care a mărturisit în faţa camerei de filmat că Magic, câinele său, a alertat-o de nu mai puţin 2.500 de ori, pe parcursul a doi ani şi jumătate, în momentul în care valorile glicemiei în sânge au scăzut foarte mult.
Neuropatia diabetică, cea mai periculoasă complicaţie
Specialiştii atraga atenţia că, alături de retinopatia diabetică și boala renală diabetică, una dintre cele mai grave complicaţii ale acestei boli cronice este neuropatia diabetică, care înseamnă afectarea nervilor bolnavului de diabet, care poate duce la amputarea membrelor inferioare ale bolnavului.
Leziunile neuropatice sunt in mare parte ireversibile şi de obicei se agravează în timp, dacă diagnosticarea şi tratamentul diabetului zaharat sunt întârziate. Medicii spun că primele simptome se manifestă prin parestezii (furnicături şi amorţeli) care apar în special noaptea şi nu lasă pacientul să doarmă, iar prima măsură ce se impune este testarea neurologică a sensibilității termice, dureroase și tactile. În plus, poate fi nevoie de un test special care presupune măsurarea vitezei de conducere nervoasă, prin electromiografie.
