Incendiul uriaş declanşat în noaptea de 8 iunie într-un depozit de petrol din apropierea Kievului încă nu a fost stins şi 5 persoane au murit. Cine este responsabil?
Polemica este în toi în Ucraina după acuzaţiile aduse contra unui ex-înalt responsabil al Parchetului general, care ar fi în spatele unei afaceri de rafinare ilegală şi periculoasă la depozitul de petrol din apropierea Kievului, unde un incendiu uriaş a ieşit de sub control. Sinistrul s-a declanşat în noaptea de 8 iunie, la 30 kilometri sud-vest de capitala Ucrainei şi a doua zi a fost urmat de o serie de explozii puternice când focul s-a propagat la alte rezervoare de petrol. La distanţă de peste o săptămână, incendiul care a provocat o puternică poluare la Kiev, nu este încă stins potrivit responsabililor oficiali care speră că ploile anunţate vor reuşi să oprească incendiul. Catastrofa este subiect de discuţii şi căutarea vinovaţilor s-a transformat într-o confruntare între serviciile secrete (SBU) şi Parchet, instituţii puternice ai căror şefi sunt consideraţi de neatins.
Şeful SBU, Valentin Nalivaicenko, a afirmat că activităţi de rafinare se derulau în mod secret în acest depozit de petrol deţinut de grupul ucrainean BRSM-Nafta. El a afirmat că deţine probe solide şi a precizat că unul din oamenii cheie ai acestui sistem, care se bazează pe sfidarea normelor de producţie, este un fost vice-procuror general, demis în februarie, şi care figurează printre proprietarii BRSM-Nafta prin intermediul unor societăţi offshore. Acest adjunct de procuror, Anatoli Danilenko, „a acoperit aceste activităţi criminale şi a participat”, a declarat Nalivaicenko la televiziune. Şeful serviciilor secrete ucrainene a acuzat societatea că a acţionat în special cu complicitatea gigantului rus al petrochimiei, Sibur. „Această schemă de corupţie legată de activităţi ilegale la acest depozit de petrol pune direct în schemă importante întreprinderi rusești şi societăţi offshore”.
Servicii secrete vs Parchet
Acuzaţiile au inflamat Parchetul care le-a calificat drept calomnii, iar la televiziunea Kanal 5 Danilenko a negat că el sau familia sa au legătură cu „acaestă companie petrolieră”. Potrivit SBU şi mai multor experţi din acest sector, BRSM-Nafta realizează aceste operaţiuni de rafinare fără nici o supervizare, deşi fiind foarte periculoase ar trebui să fie efectuate în uzine petrochimice specializate. Serghei Kuiun de la grupul de consultanţă A95 declara că „nu este un secret pentru nimeni din sectorul petrolier că echipamentele BRSM-Nafta sunt folosite pentru obţinerea de produse în familie. Nu sunt uzine, sunt doar echipamente utilizate pentru amestecarea anumitor componente, toate foarte toxice. Proasta lor gestionare poate provoca o explozie şi un incendiu precum cel pe care îl observăm”.
BRSM-Nafta a dezminţit acuzaţiile şi a denunţat metode mafiote prin care s-ar dori preluarea companiei. Responsabilul de marketing, Olexandre Melniciuk, a relatat că în apropierea diverselor depozite de petrol ale grupului au fost deja descoperite mai multe instalaţii explozive.
„Pact cu diavolul”
În războiul său clandestin din estul Ucrainei, preşedintele rus Vladimir Putin a făcut pact cu diavolul, arată New York Times, folosind în lupte şefi de război, mercenari şi criminali, parţial pentru a simula o rezistenţă indigenă. Numai că strategia lui Putin de folosire a acestor categorii a dus la crearea unei kleptocraţii a seniorilor războiului în estul ucrainean, care ameninţă voinţa Moscovei privind evenimentele. Mulţi combatanţi au fost recrutaţi din patru surse – mafiile locale, oameni fără loc de muncă ce trăiau la marginea societăţii, extremişti politici din extrema dreaptă din Rusia, inclusiv cazaci şi mercenari ruşi care au combătut în Cecenia, Osetia de Nord, Transnistria şi în alte conflicte regionale în spaţiul fostei URSS. Ei au fost antrenaţi şi echipaţi cu arme moderne şi sunt adesea susţinuţi de trupe speciale ruseşti sau de trupe din armata rusă.
Aceste forţe constituie coloana vertebrală a armatelor din Doneţk şi Lugansk, cele două „republici” autoproclamate de separatiştii pro-ruşi în estul Ucrainei, la frontiera cu Rusia. Aceste enclave separatiste sunt dominate de reţele criminale bine înarmate ai căror lideri joacă un rol cheie în politica locală, ca şefi de guvern şi şefi de bande, bărbaţi şi femei care au înlocuit elita pro-rusă care a domnit în regiune după independenţa Ucrainei, în 1991.
Modelul Cecenia?
Încheind un acord cu aceşti „seniori locali ai războiului”, Putin a recreat un model testat de Rusia în Cecenia, acum un deceniu. Acolo, guvernul moscovit a făcut pact cu Ramzan Kadîrov, fiul unui mollah cecen. Kadîrov, al cărui clan susţinuse altădată mişcarea indigenă de independenţă, a schimbat tabăra în 1999 şi, cu ajutorul Kremlinului, a preluat puterea în Cecenia. Deşi îşi afirmă des loialitatea personală faţă de Putin, nu tolerează nici o intervenţie a autorităţilor federale ruse şi sfidează legea rusă. La 21 aprilie, el şi-a declarat suveranitatea foarte clar, spunând combatanţilor că dacă un agent de securitate „din Moscova sau Stavropol apare pe teritoriul vostru, trageţi pentru a ucide. Ei trebuie să ţină seama de noi”. Acum, în estul Ucrainei, Kremlinul repetă politica sa iresponsabilă din Cecenia, cu rezultate similare. Deşi liderii din Doneţk şi Lugansk se bazează pe armele şi braţul Moscovei, independenţa lor financiară în funcţie de crima organizată îi determină să joace propriul joc.
Traficanţi şi criminali
Influenţa lor vine din traficul cu arme, de droguri şi alcool şi din bani adunaţi la punctele de control instalate pe şosele. Noile averi penale provin din raidurile din întreprinderi, racket şi sechestrarea caselor abandonate de localnicii care au fugit din calea luptelor. Luna trecută erau 1,3 milioane de persoane deplasate în interiorul Ucrainei şi peste 700.000 refugiaţi ucraineni caută statut juridic în Rusia.
Criminalitatea a crescut în estul Ucrainei şi a trecut în Rusia, odată cu contrabanda şi combatanţii care traversează frontiera poroasă. Rostov Oblast, provincie rusă devenită zonă de tranzit pentru rebeliunea susţinută de Kremlin în estul ucrainean, a cunoscut un enorm vârf de criminalitate, devenind a şasea regiune cea mai lovită de acest flagel din cele 83 ale Rusiei.
Proliferarea criminalităţii şi apariţiei unui larg evantai de jucători bine înarmaţi de-a lungul frontierei sud-vest a Rusiei nu este bine privită de serviciile secrete ruse, obişnuite cu un lanţ strict de comandament. Şi sunt suspectate că au fost implicate într-o serie de asasinare a unor şefi locali deranjanţi, cel mai recent caz fiind cel al lui Alexei Mozgovoi, ucis într-o ambuscadă la 23 mai. În fruntea unui batalion de rebeli separatişti la Lugansk, Mozgovoi critica liderii locali separatişti pentru că renunţau să stabilească o regiune separatistă mai mare care urma să fie numită Novorosia, Noua Rusie.
