La doar câteva zile de la producerea tragediei care avea să răpească 64 de suflete, Mihai Ursu, jurnalist cu aproape două decenii de experinţă în mass-media şi numeroase materiale transmise din Irak, Osetia de Nord, Indonezia, Sri Lanka și fosta Iugoslavie, a scris pe blogul personal un material despre cum s-a văzut fatidica noapte de 30 octombrie 2015 prin ochii unui ziarist.
“Scriu tîrziu pentru că am trăit clipă cu clipă tragedia din Colectiv, care a ajuns în inima mea mai repede decît am ajuns eu în inima ei. De parcă tragediile au inimă…
Pornisem vineri seara din Chișinău spre București la ziua Valentinei și tocmai treceam Prutul înjurînd printre dinți șoferul care n-a vrut să oprească la duty free. Aveam comandă de la fată să-i aduc două sticle de Martini Bianco pentru petrecere. Încă habar n-aveam că bairamul spre care mă pornisem fusese înlocuit de vreo 30 și ceva de priveghiuri.
Un mesaj primit pe chat-ul redacției din Chișinău mi-a băgat primul cuțit în inimă. „Explozie urmată de incendiu într-un club din București”, zicea sec un titlu. Oboseala evacuează perimetrul și redevin alert. (…)
Nu pot să-mi cred ochilor. Colectiv, Goodbye to Gravity, peste 20 de morți, o sută de răniți. Mi se pare ireal și mă ciupesc să mă trezesc de-al binelea. Încep să-mi treacă prin minte nume de prieteni care puteau fi acolo.
“Dacă nu eram în Chișinău, poate că mă aflam și eu acolo”, îmi încolțește o altă idee înfiorătoare.
Cifrele actualizate dau deja o imagine apocaliptică întregii catastrofe. Se vorbește de 40 de morți, iar inima îmi bate cu pauze. Oare pe cîți dintre ei îi cunosc?
Rememorez cele două concerte la care am fost în Colectiv. La Shining, pe 3 octombrie 2014, cu fratele meu Gabi și cu Octav, fratele meu adus pe lume de o altă mamă. La Rotting Christ și Bucovina, cu Claudia și cu Alexandra, în ianuarie 2015. În ambele cazuri, le-am spus tuturor că locul poate deveni o capcană mortală, dacă iese panică, pentru că ieșirea e prea strîmtă și ne putem călca în picioare dacă strigă vreunul „bombă”, la mișto.
Din fața clubului, Claudia (n.r. colegă) îmi spune că mașinile de la IML vin și pleacă în continuu. Că e jale. Că n-a văzut niciodată așa ceva.Realizez că imaginația mea a fost mic copil pe lîngă nenorocirea care a avut loc, de fapt. Iau camera și mă duc să filmez pe zi locul nenorocirii. Apoi filmez sutele de donatori adunați deja la Centrul de Transfuzii. Seara, priveghiul cu lumînări de la intrare. Pun camera jos o clipă, scot și eu o lumînare și o adaug la marea de lacrimi din ceară topită din fața clubului. Aflu de un coleg de la Prima și de unul de la Antenă, aflaţi în stare gravă.
Coșmarul continuă și acum. Iar numele lui Dumnezeu mai apare pe alocuri prin discuțiile despre Colectiv, deși dealerul lui principal de la noi a preferat discreția. Eu îl înțeleg. Că, sincer să fiu, dacă prin absurd ar exista un Dumnezeu, aș vrea să-mi dea niște explicații serioase. Bulangiu bătrîn și fără inimă!”, a scris acesta pe blogul personal.
În noaptea de 30 octombrie 2015 a avut loc un incendiu la clubul bucureştean Colectiv, în urma căruia au pierit 64 de persoane, iar alte 147 au fost rănite. În urma şocului provocat de această tragedie, mii de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva sistemului. În urma manifestaţiilor, fostul premier, Victor Ponta, fostul vicepremier, Gabriel Oprea, şi fostul ministru al Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu şi-au dat demisia, iar fostul primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone a fost obligat să se retragă din viaţa politică.
Citește și: #COLECTIV 1 AN. Ce s-a întâmplat, în decurs de un an, de la tragedia din clubul groazei, Colectiv
