Timp de 81 de ani ziua de 10 mai a avut o dublă semnificație, fiind și ziua Familiei Regale, dar și ziua Națională a Regatului României. Pentru români, însă, era ceva mai mult decât o sărbătoare, era o zi de mândrie datorită faptului că aparțin regatului României.
Un articol din arhiva ziarului România liberă descrie în mod pitoresc modul în care sărbătoreau bucureștenii ziua regelui în 1921: la doar trei ani de la sfârșitul Primului Război Mondial și de la proclamarea României Mari, 10 mai 1921, o mulțime de bucureșteni se cățărau pe zidurile, ferestrele și chiar pe cornișa clădirii noi a Universității, care pe atunci nu era finalizată, pentru a participa la ceremonia în cinstea Familiei Regale”.
”Populația Capitalei dornică să aclame pe membri Familiei Regale a început să sosească în pâlcuri, așezându-se deoparte și de alta a trotuarelor. La un moment dat trotuarele și întretăierile străzilor au fost masate de lume din toate straturile sociale. Lumea care n-apucase loc pe trotuare s-a cățărat pe pomi și dădeau aspectul unor ciorchine. Balcoanele Caselor, ferestrele și acoperișurile caselor erau tixite de lume”, a scris România Liberă în 1921.
Întreg Bucureștiul era împodobit cu drapele tricolore și cu efigiile tuturor județelor din România. Încă de dimineață, Prefectura Poliției Capitalei a început să întindă lungi cordoane de frânghie de la Palatul Cotroceni la Palatul Regal și de la Palatul Regal spre Mitropolie.
”La orele 9 jumătate, în sunetul muzicelor și al gorniștilor trupele și-au făcut apariția pe străzile Capitalei. Cortegiul a trecut pe străzile Victoriei, Carol, Rahovei, Splaiul Brâncoveanu, bulevardul Maria, Piața Bibescu-Vodă, până la Mitropoliei. La sosirea Familiei Regale la Mitropolie, compania din regim de Specialități a dat onorurile, iar muzica a intonat ”Imnul Regal”.
Familia Regală a fost întâmpinată de generalul Averescu, președintele Consiliului, generalul Paul Angelescu, mareșalul Palatului, ministrul Mișu și Stârcea, maestru de ceremonii.
”În pridvorul bisericii, membrii familiei regale au fost întâmpinați de Mitropoliții Miron Cristea, Pimen al Moldovei, Bălan al Ardealului și de Înaltul Cler cu Sfânta Evanghelie și Cruce, pe care membri Familiei Regale le-au sărutat”, a scris Rl în 1921.
Slujba religioasă a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul Mitropolitului Bălan al Ardealului.
”Majestatea Sa Regele Ferdinand a luat loc în tronul regal din partea dreaptă a altarului, având alături pe Alteța Sa Regală Principele Moștenitor și pe membrii guvernului. Majestatea Sa Regina a luat loc în trenul regal din partea stângă a altarului, având alături pe Altețele Lor Regale Principesele Elena, Mărioara, Ileana și pe ofițerii generali. De partea dreaptă de la intrare au luat loc înalții funcționari ai statului cu ofițerii inferiori, iar de partea stângă, soțiile invitaților”, se arată în România Liberă.
După ce a avut loc ceremonia, membri Familiei Regale, împreună cu toată asistența au trecut în curtea Mitropoliei unde au trecut în revistă compania din regimentul de specialități. După parada militară, Familia Regală s-a îndreptat către Palatul Metropolitan unde a avut loc o gustare.
Dacă pentru Familia Regală se încheia sărbătorirea zilei de 10 mai în spațiul public, pe bucureșteni îi aștepta tradiția ”bătăii cu flori la șosea”.
În urmă cu aproape 100 de ani ”traficul” pe șoseaua Kisseleff era îngreunat de trăsuri, cai, domni la costum cu pălării și doamne cu umbrele care se îndreptau către bătaia cu flori de la șosea.
Mai precis, se aruncau flori între trăsurile aflate pe Șosea, dar aveau loc și ”bătăi cu flori” care erau organizate de studenții din acea perioadă. Tradiția datează din 1890 și deobicei se sărbătorea în Duminica Floriilor, însă, în perioada interbelică a devenit o tradiției a zilei de 10 mai.
Astfel, de la balcoanele care au fost împodobite din seara de dinainte pentru ziua Regelui se aruncau buchete de flori la Șosea.
Uneori, la acest obicei participa și Familia Regală.
Astfel, ceea ce astăzi reprezintă doar o perioadă din istoria României despre care mulți dintre noi am citit doar în cărți, pentru românii de atunci era un prilej de mare sărbătoare, de a se îmbrăca în hainele ”bune” și de a ieși pe străzile din România alături de cei dragi.
Carol I de Hohenzollern a devenit domnitor al României la 10 mai 1866. Statul român și-a oficializat independența 11 ani mai târziu, iar la 10 mai 1881 România devena regat. Astfel, pe data de 10 mai românii au sărbătorit ziua națională a României din 1867 până în 1947, când monarhia a fost înlăturată și regimul comunist a venit la putere.
