În lume se produc anual în jur de 500.000 de cutremure, dintre care doar 100.000 sunt simțite de oameni, iar 100 provoacă pagube majore. Se pierd mii de vieți omenești și se produc pagube în valoare de miliarde de dolari anual.
Predicția unui cataclism natural de tip cutremur ar trebui să răspundă la întrebările „când“, „unde“ și „cât de mare“, ca să fie de folos omenirii. Și, bineînțeles, răspunsurile să fie exacte, altminteri riscurile asupra societății pot deveni extrem de grave.
Seismologii nu pot răspunde la întrebarea „când?“
În seismologie, oricine propune un sistem de prezicere a cutremurelor ce nu răspunde la toate cele trei întrebări nu poate fi luat în seamă. Semnele prevestitoare ale unui cutremur sunt multe, atât timp cât degajarea de energii telurice începe mai devreme de producerea seismului. Până în prezent, oamenii de știință, seismologii, au dezvoltat o serie de proceduri de aplicare a unor senzori ce detectează acumularea de energie premergătoare unui cutremur, dar nu pot spune cu exactitate când se va produce un seism care să pună în pericol comunități umane largi.
Cercetătorii „alternativi“ se văd și ei încurcați în efectele gravitaționale conjugate ale Lunii și ale Soarelui asupra Pământului, de sfericitatea planetei noastre, ce suferă modificări zilnice sub impactul gravitațional, de mareele telurice la suprafața solului și de fenomenele termice din interiorul Pământului. Toate studiile în domeniu aduc ceva în plus, dar nu găsesc mijloacele tehnice pentru a răspunde la întrebarea „când?“.
De exemplu, acumulările de radon în faza premergătoare a unui cutremur se pot măsura, indică zona, dar nu dau niciun indiciu asupra timpului când se va declanșa. Alt studiu, întreprins de cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania (USA), a pus în evidență o nouă stare a energiei, ce rezultă din „îmbătrânirea“ rocilor, care ar fi în măsură să ducă la prognozarea cutremurelor de pământ. Însă energiile premergătoare seismelor nu pot fi studiate integral cu tehnologia actuală. Să avertizezi populația dintr-o zonă că acolo se va produce un cutremur, fără să spui și când, cu o marjă de eroare de cel mult o zi, nu este o soluție de protejare, nefăcând altceva decât să creeze panică și să perturbe activitatea din zonă pe timp nedeterminat.
Metoda extrasenzorială
Însă omul, ca toate animalele, are capacitatea de „a simți“ cutremurele, fără aparatură. Cercetătorul Vasile Rudan apelează la metoda extrasenzorială. După zeci de ani de practică, după perfectarea metodei sale, numită „efectul Rudan“, cercetătorul poate determina evoluţiile focarelor geopatogene seismice, în raport cu mișcările faliilor tectonice, și poate determina timpul când se va produce un cutremur.
„Nimic nu este supranatural în predicția cutremurelor de pământ pe cale extrasenzorială de către specia umană“, spune Vasile Rudan. „Trebuie doar ca omul să își recupereze suprasimțurile, pe care le-a inhibat de-a lungul vieții, dar acestea nu dispar. Cu antrenament, pot fi reactivate. La animale, fiind vorba de instincte de supraviețuire, suprasimțurile sunt active din vremuri ancestrale, se transmit genetic“, preci-zează Vasile Rudan. De exemplu, catastrofalul cutremur din Oceanul Pacific din 26 decembrie 2004, cu magnitudinea de peste
9 grade pe scara Richter, ce a generat un val seis-mic care a ucis în zone de litoral din Asia de Sud-Est peste 250.000 de oameni, nu a curmat viaţa niciunui animal sălbatic. Ex-plicația acestui „mi-ra-col“ al Na-turii a fost găsită ceva mai târziu, în urma investigațiilor făcute de oamenii de ştiinţă la fața locului. S-a descoperit că, începând cu aproximativ două săptămâni înainte de declanșarea cutremurului din adâncul Oceanului Pacific, animalele au detectat fenomenele precursoare cataclismului, au delimitat cu anticipaţie zonele periculoase şi au părăsit în grabă regiunile joase ale litoralului, refugiindu-se pe platouri înalte situate în interiorul continentului. Oamenii, însă, nu ar fi stat departe de case timp de două săptămâni și l-ar fi luat în râs pe cel care i-ar fi sfătuit să părăsească zona.
„Nu are loc niciun cutremur de pământ fără evoluția prealabilă a focarelor geopatogene seismice, un proces geodinamic ce începe cu aproximativ 14 zile înainte de declanșarea cutremurului“, spune Vasile Rudan. „Am observat că focarele geopatogene seismice intră în regres, după încetarea relativă a mișcărilor tectonice.“ Nano-corpusculii stau la baza detecției și teledetecției extrasenzoriale. Prin „efectul Rudan“, care este o metodă de teledecție extrasenzorială cu aplicare multiplă, se poate estima virulența focarelor geopatogene seismice și se poate determina timpul când se va declanșa seismul.
Metoda extrasenzorială pentru predicția cutremurelor este cunoscută la nivel militar și a fost semnalată de către Vasile Rudan în cadrul unor sesiuni de comunicări științifice cu participare internațională, ce s-au ținut la Universitatea Națio-nală de Apărare „Carol I“ – „Biosenzorii umani ai cutremurelor de pământ“.
Bucureștiul a fost de 26 de ori fund de mare
Reputatul geolog Mircea Trifulescu, cu diplomă de Excelenţă în Ştiinţe Geologice, nominalizat la „Who’s Who“ în 2004, considera, având în vedere și statistica seismelor din România din ultima mie de ani (pe baza mărturiilor din cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin, dar şi a domnitorului Dimitrie Cantemir), că seismele de tip vrâncean au o intensitate între 7 şi 8 grade pe scara Richter și se petrec cu oarecare ritmicitate, fără să fie foarte precisă. Un astfel de cutremur n-ar trebui să aibă efecte devastatoare, dacă s-ar respecta niște norme de construcție a caselor. Mai îngrijorat era de faptul că la Periş se intersectează două fracturi crustale care constituie un focar ce amplifică seismele vrâncene și le fac mai periculoase. Din această cauză s-au simţit în 1977 atât oscilaţii pe verticală, cât şi pe orizontală, ceea ce trebuie să se fi înregistrat pe seismograful de la Căldăruşani.
„Ca geolog, pot să spun că depozitele de roci de sub Bucureşti sunt noi, deci nu sunt bine sudate, ceea ce determină acea dănţuială manifestată la cutremurul din 1977 și care s-ar putea repeta“, spunea dr. Trifulescu.
În concepția sa, cutremurele erau provocate de vulcani, de frecările între plăci, de megaconstrucţiile ce nu țin cont de solul pe care se înalță, uneori fiind deviate cursuri de apă. „Aceste cursuri de apă îți indică o fractură, nu trebuie să pui presiuni și mai mari“, era de părerea dr.Trifulescu. Și imensele bazine de acumulare pot fi sursa unor seisme foarte periculoase, locale, determinate de presiunea asupra plăcilor. Însă dr. Trifulescu respingea categoric seismele cu modificări orogenetice, cum apar prin filmele apocaliptice.
Dr. Trifulescu: „Ultima mişcare orogenetică, însoţită şi de vulcanism, s-a petrecut în cuaternar. Hai să intrăm puţin în vârstele Pământului nostru, care e tinerel, are doar 26 de ani galactici, iar un an galactic are 182 de milioane de ani. Intensitatea planetei este oscilantă, iar oscilaţii puternice se produc o dată la un an galactic, când Caleea Lactee se apropie de altă galaxie, mai mare, Norii lui Magellan. Atunci vorbim de fenomene majore. Într-un an galactic, planetele trec prin două faze, de dilatare şi de contracţie. În faza de dilatare, avem de-a face cu regresiunea apelor, o relaxare a plăcilor tectonice, iar în cea de contracţie creşte densitatea planetelor, se manifestă transgresiunea apelor (revărsare peste uscat), iar plăcile tectonice au tendinţa de a se ciocni, de a se încăleca. În aceas-tă istorie a Terrei, măsurată în ani galactici, Bucureştiul a fost de 26 de ori fund de mare şi acest lucru este dovedit geologic. Apa de pe glob, care constituie 75%, se tot mută. În momentul de faţă ne aflăm la sfârşitul primei treimi a unui an galactic, deci spre sfârşitul perioadei de dilatare a Terrei. Cu alte cuvinte, Calea Lactee abia a plecat, acum 66 de milioane de ani, de lângă Norii lui Magellan. Nu orogeneza trebuie să preocupe omenirea“.
Un model matematic fără greș?
O metodă total inedită, neexplorată până în prezent, îi aparține cercetătorului Luca Bujor. Mergând pe ideea că tot Universul poate fi explicat numeric, acesta a inventat un sistem numerologic propriu, dezvoltându-l pe cel utilizat frecvent, care merge de la 1 la 9. Timp de 12 ani a încercat să caute răspunsuri cât mai exacte la întrebările când, unde și cât de mare va fi un cutremur. A studiat fizica Pământului, date statistice, astronomie, astrologie, geografie, sisteme energoinformaționale, încercând să găsească un model matematic care să răspundă corect acestor întrebări. Pe structura numerologică pe care operau toți cercetătorii, nu reușea să compună un sistem, același, care să dea soluția exactă în toate cazurile. Căuta elemente fixe, variabile calculabile cu date fixe, ce, băgate în modelul matematic, să nu dea erori. Până la urmă, și-a dat seama că sistemul numerologic 1-9 este imperfect.
„Fenomenele Pământului, viața, Universul, au mai mult de 9 forme de manifestare, nu ai cum să le reduci la 1-9, fără să ai erori fundamentale“, spune cercetătorul. Ca un exemplu, anul 2017 pentru numerologi reprezintă un an „1“. Pentru Luca Bujor este un an „17“. Când lucrezi cu modele matematice, cifrele sunt foarte importante, pentru că rezultatul obținut din operațiile efectuate (Luca Bujor operează cu calculul de bază, adunare, scădere, înmulțire, împărțire, fără matematici superioare) poate să te ducă la soluții greșite. Or, o formulă corectă de rezolvare a oricărei probleme de același tip este cea care se aplică de fiecare dată la fel, fără să sufere modificări.
Cercetătorul Luca Bujor a descoperit că modelul său matematic, al cărui calcul debutează dual (încă din antichitate s-a transmis aproape obsesiv simbolul dualității, inclusiv în formula religioasă „precum în Cer, așa și pe Pământ“), se poate aplica, același, în orice problemă, că ține de starea de sănătate a omului, a Pământului sau chiar a Universului. Multiple situații își găsesc explicația numerologică. Cutremurele țin de viața Pământului, ca entitate (nu este primul care afirmă că Pământul are viață proprie), țin de starea sa de sănătate și, oricât ne-ar deranja pe noi, vietățile ce-l populăm, el își administrează tratamentele menite să-l aducă în stare de detensionare, de relaxare, inclusiv prin uragane, erupții vulcanice, cutremure. Corelarea numerică a acestor fenomene ține de zona unde se produc, iar cercetătorul Luca Bujor a reușit să întocmească o listă de coduri ale Pământului, ce țin de latitudine și longitudine, dar și de timpul de raportare. Demonstrația modelului matematic inventat de el se face cel mai bine pe fenomene deja petrecute, când se știu elementele, data, intensitatea etc. În privința intensității cutremurelor, uneori calculul matematic indică o altă cifră pe scara Richter decât cea indicată oficial, dar care explică mai corect efectele produse. Apoi, folosind codurile geografice și date din aproape în aproape (adică în fiecare lună) se poate afla dacă, unde, când și cât de mare va fi un cutremur. În România, nu va fi în aprilie niciun cutremur, de exemplu. În anul 2017, conform modelului său matematic, vor fi cutremure semnificative la 22 iulie, în Chile, la 26 noiembrie în Indonezia și la 26 decembrie, în Japonia. În Japonia va fi și la 19 aprilie, resimțit în Izu, Kiso și Bonin. Interesant, pentru Insulele Kurile, modelul matematic dă soluții eronate dacă se introduce codul Rusiei, dar corecte cu codul Japoniei! Sigur, pot fi și în alte zone, dar trebuie calculate, or, cercetătorul Luca Bujor a făcut aceste calcule doar pentru a-și verifica modelul matematic. Vom vedea dacă predicțiile sale se vor adeveri.
Animalele, prevestitoarele cutremurelor
Prima relatare scrisă a comportamentului prevestitor de cataclisme al animalelor datează din 373 î.C., când grecii au notat că șoarecii, șerpii, veverițele au părăsit în grabă orașul Helice cu câteva zile înainte ca un cutremur să-l distrugă. Chiar și albinele și-au părăsit stupii și au roit. Statistica recentă, în urma valului tsunami din Aceh, nordul Sumatrei, și a cutremurului din Peru, a demonstrat că doar animalele închise nu au putut scăpa, restul fugind din timp. Un experiment condus de dr. Stanley Coren, de la Universitatea British Columbia, din Vancouver, Canada, a stabilit cu exactitate ce anume neliniștește câinii înainte de cutremure și mai ales care dintre rase reacționează în avans.
Cap mic și urechi ciulite
Experimentul s-a făcut pe 193 de câini din toate rasele, cu caracteristici deosebite. Rezultatul a fost că rasele cunoscute ca având un auz deosebit de fin sunt cele care anunță pericolul chiar și cu două săptămâni înainte. Se comportă ca și când „ceva“ îi sâcâie foarte tare: latră aparent fără motiv, se cer afară și, dacă sunt lăsați să iasă, fug fără o direcție anume, ci doar ca să se depărteze de sunetul ce-i deranjează. Dacă nu pot evada din zona iritantă, devin agresivi. Cu 24 de ore înaintea unui cutremur care a avut epicentrul în Seattle, dar care s-a resimțit și în Vancouver, jumătate dintre câinii selectați pentru studiu au devenit neliniștiți. Toți aveau urechile ascuțite. Câinii cu urechile lăsate, de exemplu cei din rasele Cocker, Setter etc., n-au reacționat decât la neliniștea celorlalți. Dr. Coren a concluzionat că cei mai buni prevestitori de cutremure sunt câinii cu capul mic și urechi ascuțite, care aud mult mai devreme ce se petrece în pântecele pământului.
Iepurii, cu un auz extrem de fin și cu o frică naturală ce poate salva multe vieți, chiar omenești, reprezintă „senzori“ foarte preciși ai cutremurelor. Iepurii devin neliniștiți, nu mai mănâncă și se izbesc de pereții cuștilor în încercarea de a evada, înainte de producerea unui cutremur. Totuși, dr. Coren atrage atenția că animalele cu auzul foarte dezvoltat reacționează la orice sunet enervant.
Chinezii au inclus animalele în sistemul de avertizare
Specialiștii chinezi iau în considerare comportamentul animalelor, pe care l-au inclus în sistemul național de avertizare seismică. În 1975, autoritățile din orașul Haicheng, cu un milion de locuitori, au ordonat evacuarea populației din cauza manifestării ciudate a câinilor. Câteva zile nu s-a întâmplat nimic. Când erau pe punctul de a ridica starea de alertă, s-a produs un cutremur de 7,3 pe scară Richter, care a afectat 90% din structurile caselor. Experții chinezi de la Centrul de Seismologie din Nanning au o fermă de șerpi. Până în prezent s-a constatat că șerpii simt cutremurele care au epicentrul pe o rază de 120 de kilometri de fermă, cu cinci zile înainte de a se produce. Își părăsesc cuiburile și încearcă să iasă din îngrădire, devenind foarte agresivi.
James Berkland, un geolog american, pretinde că poate prevesti un cutremur cu o acuratețe de 75%, doar citind ziarul, la rubrica „Animale pierdute“ și corelând aceste date cu ciclurile Lunii. Înaintea unui cutremur major, câinii cu auz foarte bun încep să dispară de acasă cu două săptămâni înainte. Urmează pisicile și purcelușii de Guineea. Berkland a fost dat afară de la un institut de geologie pentru că a prezis cutremurul din 1989 de la Loma Prieta, nordul Californiei, după metoda sa „neștiințifică“. Deși s-a dovedit exactă.
Fermierii sunt cei mai avizați, pentru că și caii, vacile, oile, găinile simt cutremurele. Când toată ograda ține un concert infernal, e clar că se va petrece „ceva“. Porumbeii nu intră în adăpost și zboară dezorientați. Porcii, dacă sunt mai mulți în același țarc, se bat între ei. Găinile nu mai fac ouă și devin agitate. Albinele părăsesc stupii fără să fie atacate. Șoarecii ies din ascunzători și se lasă prinși de oameni cu mâna liberă. Până și furnicile și gândacii de casă ies la drumul mare fără teamă și migrează în ritm alert. În Anglia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a constatat un comportament neobișnuit al animalelor înaintea raidurilor aeriene. Fermieri britanci știau cu câteva ore înainte că sosesc avioanele de bombardament. Specialiștii cred că vibrațiile create de avioanele în zbor erau resimțite de animale. Tot un soi de vibrații simt și înaintea unui cutremur major.
În India, în Tamil Nadu, o întreagă colonie de păsări și-a părăsit în grabă habitatul, refugiindu-se pe un deal, doar cu câteva minute înainte ca valul uriaș din 2004 să măture coastele. Migrația subită a fost observată de cercetători, dar n-au făcut legătura cu dezastrul ce urma să-i lovească. Totuși, doar pe baza comportamentului animalelor, nu se poate ști exact „când“ se va produce dezastrul.
