În timpul negocierilor climatice de la Marrakesh din noiembrie 2016, marele eveniment nu a fost intrarea în vigoare a Tratatului de la Paris privind încălzirea globală, ci alegerea lui Trump. Președintele american ales e un negaționist din categoria „dacă ninge înseamnă că nu e cald“, fan declarat al cărbunelui și sincer dezinteresat de opinia a 97% din cercetătorii schimbărilor climatice.
Delegația americană tăcea ca o lebădă. Alegerea lui Trump devenea o tornadă, cel mai mare eveniment climatic al anului 2017. Linia dură negaționistă republicană și Trump însuși au promis (promisiune de campanie) că SUA vor renega Acordul de la Paris sau cel puțin îl vor „renegocia“.
Se poate? Deși Senatul nu a ratificat Tratatul, o ieșire din cadrul său ar fi destul de dificilă. Deși jumătate din politicienii americani văd aderarea la Tratatul de la Paris drept un act executiv, el este opozabil terților în comunitatea internațională.
Ieșirea din Tratatul de la Paris ar însemna o procedură „exit“ de patru ani; însă asta ar fi varianta „legală“ de drept internațional public. Există și o variantă buldozer din categoria Brexit – Trump ar putea retrage SUA din Convenția-Cadru privind Schimbările Climatice a ONU (UNFCCC). Atunci catastrofa climatică va deveni o opțiune politică.
Țările dezvoltate au anunțat la UNFCCC că dinamica onusiană în care s-au angajat cu toate este ireversibilă. În replică la alegerile americane, un text post-Marrakesh semnat de statele Atlanticului de Nord (și de UE și, implicit, și de România) spune că „reafirmăm obiectivul comun de a mobiliza 100 miliarde dolari pe an pentru țările în curs de dezvoltare de acum și până în 2020“. Mai mult, 360 de multinaționale (dintre care multe sunt americane) îi cer urmașului lui Obama ca în 2017 să nu retragă SUA și piața lor din lupta împotriva schimbărilor climatice – o luptă, de altfel, destul de lucrativă.
Din Trump Tower nu a venit niciun răspuns direct. Altfel, Rex Tillerson, magnatul de la ExxonMobil, ar putea deveni secretar de stat, iar Scott Pruitt, nominalizat la administrarea Agenției pentru Protecția Mediului, sunt semnale că noua administrație are o abordare toxică în ce privește mediul înconjurător la nivel global.
Cu toate acestea, Acordul de la Paris supraviețuiește; în 2017 (dar și în 2018) conținutul și ritmul revizuirii politicilor climatice naționale (NDC) vor fi definitivate.
Angajamentele României sunt luate împreună cu și ca parte a Uniunii Europene. În 2017 vom vedea dacă Trump își va ține promisiunea de a scoate SUA din Acord, iar în funcție de aceasta șansele ca omenirea să reușească limitarea încălzirii climei sub 1,5 grade Celsius până în 2100.
„De cealaltă parte, este de așteptat ca acțiunile Rusiei să influențeze în continuare deciziile europene privind securitatea energetică, în detrimentul politicilor de mediu“, spune Ion Cepraga, de la Greenpeace România.
La nivel european, vom afla care dintre inițiativele legislative aflate în discuție în 2016 se vor materializa în 2017 și care vor fi amânate. Aici merită amintite reformarea pentru perioada post-2020 a sistemului EU-ETS privind emisiile (schema de schimb a emisiilor de carbon la nivelul UE, n.n.), adoptarea noilor standarde BAT/BREF – cele mai bune practici în sectoarele cu emisii și pachetul Energy Union, cu directivele pentru energie regenerabilă, eficiența energetică, guvernanță și market design. Este de așteptat ca președinția malteză a Consiliului Uniunii Europene, din prima jumătate a anului, să amâne o parte din aceste dosare.
Într-un mod cu totul distructiv, reducerea emisiilor la nivel european se întrepătrunde cu dezastrul valah al tăierii pădurilor: schemele de compensare a emisiilor de CO2 la nivel european; în ciuda defrișărilor care frizează nebunia la noi în țară, autoritățile de mediu – indiferent de guvernare – vor cote mai mari de exploatare a pădurilor. Prin Regulamentul european al împărțirii efortului (Effort Sharing Regulation), unele state membre, printre care și România, pot tăia mai multă pădure pentru că și-au îndeplinit obligațiile de reducere a emisiilor. E o politică pur și simplu paradoxală și absurdă – afirmă reprezentanții 2Celsius – prin care statul român vrea să taie mai multe păduri.
În România anului 2017, cu majoritate parlamentară clară și guvern nou, ne putem aștepta ca strategia energetică dusă la capăt de guvernul din 2016 să nu fie recunoscută, respectiv să fie reluat întregul proces, continuă Cepraga, de la Greenpeace. De asemenea, „este de așteptat ca sectorul cărbunelui să forțeze noi forme de sprijin public, cu impact asupra mediului și climei. Din păcate, nu avem motive să sperăm că noul guvern va oferi publicului nivelul de transparență arătat de guvernul precedent, iar domeniul climă-energie a avut întotdeauna un punctaj slab la acest capitol.
Riscul ca modelul de guvernanță obscură să revină în sectorul energetic pare, deci, unul destul de mare. Există, astfel, și riscul ca proiecte contestate și controversate, precum cel al reactoarelor adiționale de la Cernavodă, să fie reluate“.
În 2017 continuă și scandalul Dieselgate. Rezultatele mistificate ale testelor de emisii la automobile continuă să-i înșele pe conducătorii auto europeni ale căror mașini consumă mult mai mult carburant decât este scris în broșurile lucioase de marketing. Aceasta înseamnă că un conducător auto tipic plătește în jur de 549 euro în plus în fiecare an față de cât îi promit datele oficiale privind consumul de la producătorii de mașini.
Trișorilor de la Volkswagen li se adaugă anul acesta diferența emisiilor ascunse de la Mercedes – peste 50%. Audi, a doua marcă în acest top al rușinii, are o diferență medie de 49%. În general, majoritatea mărcilor de automobile au o diferență medie de peste 40%: Peugeot (45%), Toyota (43%), Volkswagen (40%) – cu excepția notabilă Fiat (35%), arată un studiu popularizat de 2Celsius și produs de Transport&Environment.
Din nou păduri
2017 trebuie să fie anul în care România va înceta să mimeze rezolvarea problemei pădurilor. Este nevoie de protejare reală, spune Gabriel Păun, liderul Agent Green.
„Prima chestiune care trebuie rezolvată de ministru în primul trimestru al anului este acordarea de plăți compensatorii pentru proprietarii de păduri strict protejate, unde intervențiile nu sunt permise (parcuri naționale, păduri virgine, monumente ale naturii și rezervații). Proprietarii nu pot ține pădurile la pușculiță dacă statul nu îi ajută. De aceea se taie păduri virgine (ilegal) chiar în acest moment.“
Alte trei probleme trebuie rezolvate în 2017 în opinia activistului Păun: cadrul legal pentru a avea parcuri naționale autentice fără lucrări silvice, front comun național pentru ca toate pădurile virgine și cvasivirgine să intre în Catalogul Național, un sistem de trasabilitate a lemnului din pădure până la produsele finite (singura soluție de a combate în mod real tăierile ilegale).
Luminița Tănăsie, de la Centrul SCHUBZ de Educație pentru Dezvoltare Durabilă, crede că pentru anul 2017 e esențial să se continue lucrurile începute anul trecut – să se operaționalizeze Agenția Națională pentru Arii Protejate și să se folosească și să se monitorizeze în continuare eficiența instrumentelor de urmărire și de raportare a comerțului cu masa lemnoasă.
„Va fi greu, pentru că mediul e o Cenușăreasă a guvernelor totdeauna, anul trecut au fost mai multe încercări și sper că ele nu vor fi oprite de noul guvern. Sper.“
Cât de prioritar este mediul în 2017 „se vede în alocările bugetare, iar până acum s-a văzut foarte bine că mediul n-a existat pe lista de priorități“, zice Csibi Magor, de la WWF România.
Și continuă: „Dincolo de finanțare, va fi important să nu se oprească transparentizarea sectorului forestier, dar și mai important să existe un nou model economic, bazat pe comunitățile locale și prelucrarea superioară a lemnului, și nu pe tăierile cantitative făcute de firme uriașe“.
Sunt multe lucruri care trebuie continuate în 2017, unele făcute de la 0, unele corectate, crede Florin Stoican de la Asociația Kogayon – fondatoare a Parcului Național Buila-Vânturarița.
„Aș vrea să nu se abandoneze înființarea ANANP și să se găsească voința și resursele pentru o instituție care să înceapă o reformă decisivă pentru conservarea patrimoniului natural“, continuă Stoican.
El cere susținerea IFN (Inventarul Forestier Național) și „să se găsească resurse pentru finalizarea studiilor necesare includerii și protejării pădurilor virgine în Catalogul Național, să se îmbunătățească și dezvolte inspectorulpadurii.ro“.
Biodiversitate
Anul trecut s-a reușit oprirea vânătorii de trofeu. Anul acesta ar putea fi critic pentru consolidarea acestei decizii, crede Csibi Magor, de la WWF. „O revenire la vechiul model ar putea fi un semn extrem de alarmant pentru toți iubitorii de mediu și ar arăta că interesele economice primează față de cele de conservare.“
Silviu Chiriac, de la Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, manager al proiectelor Ursus Life (încheiat și premiat de Comisia Europeană) și în prezent WolfLife: „Specialiștii și instituțiile abilitate trebuie să finalizeze rapid, să facă publice și să aprobe planurile naționale de management și de acțiune pentru toate cele trei specii (urs, lup, râs – n.n.), acest deziderat fiind singurul care poate pune la aceeași masă toți factorii interesați și poate asigura pe termen lung coexistența om-carnivore“.
ONG și educație
Sectorul ONG de mediu se pare că va avea un an greu din mai multe motive. În primul rând, pentru că 2017 promite a fi un an sărac din punct de vedere al fondurilor disponibile, spune Laszlo Potozky, de la Fundația pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc.
„Printre altele, acest fapt poate duce la poticnirea inițiativelor promițătoare din mai multe domenii, cum ar fi de exemplu cel al educației ecologice, care a înregistrat succese semnificative prin introducerea în curricula școlară la nivelul mai multor județe“, adaugă Potozky.
În ceea ce privește educația de mediu, spune Felicia Ienculescu-Popovici, de la Greenitiative, „formula pe care Platforma Școli Verzi a promovat-o în ultimii doi ani în învățământul gimnazial ar putea deveni și mai populară la nivel național în urma adoptării de către MECS în primăvara anului 2016 a unui nou plan-cadru pentru gimnaziu. În acest plan-cadru se prevede obligativitatea ca una din cele 1-3 ore de opțional să fie acordată pentru un opțional «integrat la nivelul mai multor arii curriculare». Ceea ce am încercat să realizăm, împreună cu colegii de la WWF România și de la Viitor Plus, mai precis un opțional transdisciplinar, integrat la nivelul tuturor ariilor curriculare, cu o programă care să răspundă unor exigențe nu doar naționale, ci și europene, în care educația în aer liber este preferată educației în bancă, în care manualele digitale, cu conținut multimedia, iau locul manualelor pe hârtie, transmise din generație în generație“.
Se observă „o anumită divizare, scindare a mișcării verzi, ca efect al anului de guvernare tehnocrată, mai exact ca urmare a participării unor lideri ONG proeminenți în actul de guvernare. Activitatea, rezultatele acestora sunt apreciate de o parte a sectorului, în timp ce alte organizații consideră activitatea acestora ca fiind o șansă ratată în ceea ce privește schimbarea politicilor de mediu“, opinează Potozky.
Hrană eco
Tiberiu Cazacioc, de la Slow Food România, crede că țara noastră va avea de-a face nu numai cu exodul cadrelor medicale, dar și cu exodul celor mai talentați mici fermieri.
Antreprenorul Andrei Barbu a emigrat cu familia în Australia după ce a încercat ani la rând să creeze, pe baza producției fermei sale, un sistem de distribuție alternativ pentru legume proaspete, „Coșul de legume“. Suntem deficitari în continuare în ce privește accesul consumatorilor urbani la produsele agro-alimentare provenite de la țărani, de la micii fermieri. Se spune adesea că nu sunt conectați la piață.
„Dacă prin «piață» se înțelege doar retailul modern, este greșit, pentru că nu este singura formă de piață, să ne uităm în jur la rețelele alternative de distribuție. Și afirmația nu este adevărată, pentru că realitatea ne arată că micii fermieri rezistă economic, deci sunt conectați, însă la piețe pe care statul nu le înțelege și nu le vede. România (respectiv micii producători și consumatorii) are nevoie de o abordare publică concretă și pragmatică privind lanțul alimentar scurt și actorii implicați.“
În 2017, guvernul nou ar trebui să susțină o măsură europeană din noua politică agricolă comună, adică „acele scheme de calitate care înseamnă un consorțiu de producători de orice fel, o filieră de produs, un sistem de verificare și certificare. Să stimulăm și să premiem țăranii români, oricât de sceptici am fi, să se organizeze pentru ouă de la țară, găini de la țară etc. Francezii, revin la ei, au filierele de calitate Label Rouge. Ca un corolar, trebuie ca politica în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale să fie inovatoare și creativă, pentru a avea acces la produse sănătoase, de sezon, de calitate, din resurse locale“, încheie Cazacioc.
Mediul, la rupere
„Mediul redevine un ghișeu de avizare a «progresului», spune Liviu Mihaiu, de la Salvați Dunărea și Delta. Însă nu prea mult, pentru că Dragnea a rupt pădurile de Ministerul Mediului.
„Despărțirea Ministerului Mediului în două, pe criterii politice, nu mi se pare de bun augur“, spune Dan Bărbulescu, director la Asociația Parcul Natural Văcărești. Protecția mediului ar include întreg patrimoniul natural al țării, deci inclusiv cele două elemente deosebit de importante: apa și pădurea.
Pe vremea lui Năstase pădurile erau alipite Agriculturii. „Când pădurile erau la Agricultură, acolo se blocau inițiativele de înființare a ariilor protejate, creșterea restricțiilor la exploatare și vânătoare, aprobarea planurilor de management, compensații pentru restricțiile din arii protejate și altele.“
Acum exploatarea e la liber!
