Cum a ajuns un joc din Transilvania în patrimoniul UNESCO

Cercetătorul clujean Zamfir Dejeu, cel care a avut ideea înscrierii dansului din Transilvania în lista UNESCO, a fost învățător, profesor de muzică, jurnalist, dirijor și creator de ansambluri folclorice.

UNESCO a aprobat înscrierea în patrimoniul mondial al umani­tății a unuia dintre cele mai interesante dansuri din România. Este vorba de Jocul Fecioresc din Transilvania, un adevărat ritual inițiatic cu origini străvechi. ”Unul dintre liderii cetei antrenează grupul, în timp ce un al doilea conduce dansul. Participanții pot avea vârste între 5 și 70 de ani, și pot include dansatori maghiari sau romi, la fel ca și dansatori români, contribuind la dialogul intercultural și la coeziunea socială. Dansul ajută tinerii să își întărească poziția în comu­ni­tățile tradiționale, mai ales în ochii fetelor și a familiilor lor, în vederea căsătoriei”, arată comunicatul oficial de presă al ­UNESCO. Cel care a avut viziunea demersului efectuat la UNESCO este un clujean, Zamfir Dejeu, care lucrează ca cercetător la institutul Arhiva de Folclor a Academiei Române și care predă ca profesor asociat la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima”. El spune că a lucrat câțiva ani la dosarul care a fost depus la UNESCO. 

”Dacă vă amintiți, și Călușul este în patrimoniu, este primul element național înscris în patrimoniul UNESCO și de-acolo mi-a venit oarecum ideea. Însă Jocul Fecioresc este, pot să spun, mai complex decât Călușul și merita să îi dăm atenție. Proiectul l-am inițiat acum 4-5 ani, fiind în Comisia de Patrimoniu Imaterial a Ministerului Culturii. Materialele le-am avut pentru că sunt cercetător al Academiei Române în Cluj. A mai trebuit să completez unele jocuri, pentru care am făcut cercetare pe teren, apoi, acum patru ani, am început să așternem pe hârtie proiectul, pentru că sunt niște formulare de care trebuie să ții cont în acest dosar, și împreună cu colega mea, Ioan Fruntelată, conferențiar universitar la Universitatea din București, și, în partea tehnică, cu colegul meu, Liviu Pop, de la Arhiva de Folclor din Cluj, am început să facem proiectul. Practic, nu a fost atât de greu, pentru că eu aveam toate materialele și, atunci când cunoști, nu-i greu să faci ceva. Iar acest proiect a fost înaintat la Comisia ­UNESCO în 2013, pentru că așa se întâmplă cu proiectele, se înaintează cu doi ani înainte, și acum i-a venit rândul”, a spus Zamfir Dejeu.

De ce este valoros Jocul ­Fecioresc din Transilvania

Cercetătorul clujean a explicat, pentru „România liberă“, care este valoarea care face acest joc atât de special.

”În primul rând, este diversitatea lui. Este un fel de joc inițiatic. Și mai demult, dar și acum, inclusiv în ansamblurile care sunt la orașe, prima data feciorii trebuie să știe să joace feciorește. Și apoi, dacă știu să joace feciorește, îs curtați și de fete, de drăguțele, de mândruțele lor și încep să joace dans de cuplu. Jocul Fecioresc din România are un alt specific: bătăile pe picioare. Sunt nouă tipuri de jocuri, începând de la a bate în pământ, cum zicea Grigore Leșe, ca să îți afli norocul, și până la bătăi pe elementele, cele trei, ale picioarelor: coapsă, gambă și labă, și până la elementele de virtuozitate, în care feciorii sar la înălțime apreciabilă”, spune Zamfir Dejeu.

Cercetătorul clujean le recomandă celor care administrează dosarele care ar putea fi acceptate de UNESCO să își pregătească foarte bine documentele.

”Nu este coadă la așa ceva. Dacă faci un proiect foarte bine și îndeplinești cele cinci criteriicare se cer, proiectele merg foarte bine înainte”, a spus Zamfir Dejeu. El a mai declarat că, în prezent, comisia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii lucrează la un dosar care vizează introducerea iei româ­nești în patrimoniul mondial al umanității. De asemenea, el ar dori să se apuce de un alt dosar, referitor la introducerea trioului muzical tradițional românesc pe lista UNESCO.

Cine este Zamfir Dejeu

Cercetătorul clujean este unul dintre împătimiții folclorului românesc. Născut pe 25 mai 1944, în satul Valea Drăganului, din actuala comună Poieni, el a crescut într-un mediu folcloric deosebit, cel al Munților Apuseni. Zamfir Dejeu a absolvit mai întâi Liceul Pedagogic de șase ani din Cluj, apoi a terminat Conservatorul. Cariera sa a însemnat schimbări spectaculoase, care, însă, întotdeauna ­    l-au ținut aproape de folclor. A lucrat ca învățător în Lunca Vișagului, apoi ca profesor de muzică în Huedin. S-a transferat la Cluj-Napoca, unde a activat în cadrul Centrului de Îndrumare a Creației Populare al județului Cluj, apoi, o perioadă, a devenit redactor muzical și șef de secție la Radio Cluj. După desființarea studioului clujean al radioului public, Zamfir Dejeu a devenit director al Școlii Populare de Artă. Apoi, după căderea comunismului, s-a transferat la institutul Academiei Române care urmărește conservarea și valorificarea folclorului. În anul 1997, el a devenit doctor în muzicologie în cadrul Academiei de Muzică din Cluj, apoi profesor asociat al acestei instituții, în care a contribuit la crearea unei specializări unice în țară, cea care studiază dansul popular pe care l-a transpus în notații internaționale. A publicat numeroase studii și cărți dedicate folclorului. Printre acestea, una dintre cele mai apreciate este monumentala lucrare ”Dansuri tradiționale din Transilvania”. A devenit și bursier Fullbright în Statele Unite ale Americii, la Universitatea din Los Angeles, unde a reușit să îi învețe pe prietenii săi americani dansuri tradiționale românești. Însă Zamfir Dejeu nu s-a mulțumit doar cu teoria. Împreună cu soția sa, Iustina Crișan Dejeu, care s-a remarcat drept o interpretă talentată, a fondat ansamblul Someșul Napoca, ce a devenit unul dintre cele mai apreciate din țară. Acest ansamblu poate fi considerat drept un adevărat ”aspirator” de medalii la festivalurile internaționale și contribuie la cunoașterea și perpetuarea unora dintre cele mai valoroase tradiții românești. 

Elemente românești în patrimoniul UNESCO

Lista elementelor românești din patrimoniul UNESCO devine tot mai consistentă. Pe lângă rezervația biosferei Delta Dunării, în patrimoniul mondial au intrat și elemente construite, precum Cetățile Dacice din Munții Orăștiei, bisericile fortificate săsești din sudul Transilvaniei, bisericile pictate din Moldova, bisericile de lemn din Maramureș, centrul vechi al orașului medieval Sighișoara ori mănăstirea Horezu. În patrimoniul imaterial al umanității se află Doina, Călușul, tehnicile de fabricare a ceramicii de Horezu și Colindul de Ceată Bărbătească. Acesta din urmă a fost înscris în comun de România și de Republica Moldova. De asemenea, există și o listă tentativă destul de lungă, care reunește obiecte precum centrele vechi ale orașelor Sibiu și Alba Iulia, biserica din Densuș, satul Rimetea și altele. Nu însă întotdeauna dosarele de candidatură sunt bine administrate. Proasta întocmire a unor cereri a condus la respingeri ale demersurilor efectuate de autoritățile românești. Ultimul caz de acest fel privește ansamblul monumental Brâncuși din Târgu-Jiu.

Zamfir Dejeu (dreapta) și-a dedicate întreaga sa viață studierii folclorului