Viitoarea Regină Maria a României a transformat 25 decembrie dintr-o sărbătoare solemnă și însingurată, așa cum era în vremea tinereții Regelui Carol I, într-o celebrare a strălucirii și a veseliei.
România liberă continuă astăzi serialul dedicat modului cum era sărbătorit Crăciunul în familia regală a României. În primul episod, publicat în ediția de ieri, am scris despre faptul că tradiția împodobirii bradului a fost adusă în țară de către Carol I și familia de Hohenzolern, la fel ca și obiceiul de a petrece în noaptea de Revelion.
Obiceiurile de Crăciun ale românilor au fost influentațe într-o proporție covârșitoare de datinile împământenite de membrii Familiei Regale a României. Tradiția Pomului de Crăciun și cea a sărbătoririi Revelionului datează de pe vremea Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta. Dar, vedem în episodul al doilea al serialului nostru, a doua generație regală românească, cea a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, a transformat Crăciunul Regal dintr-o sărbătoare sobră, după chipul și asemănarea Regelui Carol I, într-o celebrare veselă și strălucitoare, după gusturile Regelui Ferdinand I și Reginei Maria.Una dintre cele mai emoționante descrieri ale Crăciunului Regal ne-a fost lăsată de Eugeniu Arthur Buhman, funcționar, timp de 42 de ani, al Casei Regale a României. El descrie Crăciunul anului 1898. Ea este, de fapt, prima descriere a utilizării instalațiilor electrice pentru a decora Pomul de Crăciun, o inovație adusă în România de Regina Maria. Relatarea sa a fost preluată în cartea ”Crăciunul regal”, semnată de Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României, publicată la Editura Curtea Veche. Dacă Regele Carol I și Regina Elisabeta își serbau Crăciunul la Palatul Regal, Regele Ferdinand I și Regina Maria au serbat Crăciunul la Palatul Cotroceni.
Un Crăciun al luminilor
”La 24 decembrie, avea loc la Cotroceni serbarea pomului de Crăciun. Cu două săptămâni înainte, începeau pregătirile de tot felul. Grădinarul de la Castelul Peleș trimitea un brad înalt și frumos, pe alese. Benghenau, inspectorul silvic de pe domeniul de vânătoare al Principelui, trimitea vânat, Bruning, administratorul moșiei Principelui, Poienii, de lângă Iași, trimitea vâsc, din ordinul Principesei care ținea la tradiția englezească de a împodobi de Crăciun camerele cu vâsc. De la Nurnberg, din Germania, se aduceau podoabe pentru pom. Erau cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată; soseau colete întregi pentru că erau ieftine de tot. Intendentul pregătea listele de cadouri. Fiecare om de la Curte, începând de la cel mai mic și până la cel mai înalt demnitar, primea un cadou la pomul de Crăciun. Șeful bucătar și patiserul își adunau și pregăteau toate bunătățile pentru masa din seara aceea. Principii vizitau cu câteva zile înainte prăvăliile din Calea Victoriei pentru a cumpăra cadouri de distribuit. Preferați erau bijutierul Resch din Calea Victoriei și magazinul O.H. Muller din Pasagiul Român, ambele firme dispărute astăzi.
Acest frumos obicei se datorează Principelui Ferdinand. Și la Palatul Regal se distribuiau cadouri de Anul Nou, dar numai personalului superior și fără festivitatea pomului. În anii despre care vorbesc aici, distribuirea aceasta de daruri nu se înfățișa ca un capitol bugetar de vreo însemnătate, mai pe urmă însă, mai ales sub domnia Regelui Carol al II-lea, numărul întregului personal, superior și inferior, acela din Capitală, precum și acela din afară care se bucura și el de această atențiune, se mărise într-atâta, odată cu urcarea prețului lucrurilor, încât se prezenta acuma ca o cheltuială ce nu se mai putea trece neobservată și de aceea, în ultimii ani, s-a produs oarecare parcimonie cu prilejul acestei intime serbări.
Când bradul sosit din Sinaia era așezat în marea sală de bal, Principesa invita câteva domnișoare din societate la masa de seară și după masa ajuta toată lumea la împodobirea imensului pom care ajungea până la tavan. Din cauza înălțimii sale, nu se fixau pe el lumânări, cum e datina, ci niște lămpi electrice de toate culorile. În unii ani, după cum dorea Principesa, pomul nu purta decât podoabe și lumini albe; pe crengi se presăra un fel de puf alb din asbest care imita la perfecție zăpada și, după ce bradul era considerat ca suficient de încărcat, seara se termina și cu dans. Nelipsite de la aceste seri erau domnișoarele Robescu, cele două fiice frumoase ale generalului Robescu.
În Ajunul Crăciunului, la orele 6 seara, toată lumea invitată trebuia să fie în sală. Veneau Regele Carol I și Regina Elisabeta cu câteva persoane din anturajul lor; intra pe urmă: toată omenirea Curții de la Cotroceni în haine de sărbătoare și se citea pe fața tuturor mândria și mulțumirea de a fi chemați și ei să stea alături de tot ce era mai înalt în țara noastră. La una dintre extremitățile sălii, spre camera de lucru a Principelui, era înălțat pomul cu sutele de podoabe în toate formele și culorile, cu mulțimea luminilor aprinse și cu beteala argintie atârnată de-a lungul crengilor verzi de brad presărate cu zapadă.
Lângă pom luau loc Regele Carol I și Regina Elisabeta cu părul ei alb și culoarea îmbujorată a feței sale, iar lângă ei Principele, Principesa și copiii lor; urmau Mareșalul Curții Regale, una din doamnele de onoare al Reginei, generalul Robescu, doamna Prezan, Adjutanții Regali – colonelul Prezan și maiorul Demetrescu, dr. Tamm, dr. Romalo, medicul Curții Princiare, guvernantele micilor principi și restul personalului, cei de la bucătărie în alb, cu bonetele albe pe cap, intendentul, valeții de cameră și uniforma de gală și pe urmă bonele de la copii, spălătoria și grajdurile.
Luminile se răsfrângeau din oglinzile mari ce acopereau pereții și din profunzimea de aurituri răspândită în toate colțurile sălii, străluceau pe uniforme și decorații, pe pietrele prețioase ale Reginei și Principesei, răspândind culoare și viață peste tot, îndulceau negrul posomorât al fracurilor și dăruia întregei adunări o înfățișare de bogăție și viață mulțumită. Ochii se opreau numaidecât aupra celor două figuri, a bătrânului Rege cu ținuta sa aristocratică, în sobra sa uniformă neagră de general de infanterie, ce a afecționat întreaga viață, precum și radiantei arătări de tinerețe și frumusețe a Principesei Maria.
Aproape de brad era o masă lungă pe care erau așezate darurile, întâi cele ale Regelui și Reginei pentru toți membrii Familiei Princiare.
Uneori, Regina Elisabeta adăuga și pentru noi, ceilalți, fotografii iscălite de Regele și Regina sau cărți ale Reginei cu autograful ei. Fiecare cadou avea biletul său pe care era scris de mâna Principelui numele persoanei căreia îi era destinat. Principele ținea să înmâneze personal darul său fiecăruia și avea totdeauna și câteva cuvinte amabile de adăugat. După împărțirea cadourilor, personalul se retrăgea și rămânea numai Familia Regală cu demnitarii Curții invitați, care se așezau la masă. La ora 22.30, cel mult 23, festivitatea era isprăvită.
După atâția ani, se ridică și astăzi înaintea ochilor mei sufletești viziunea primului meu pom de Crăciun la Palatul Princiar de la Cotroceni, ca un fel de film dintr-o poveste trăită demult, a unei lumi ce a dispărut”, scria Eugeniu Arthur Buhman.
