O analiză despre comunitatea romilor realizată de publicația EurActiv a ajuns la concluzia că România a întors spatele trecutului întunecat al acestei etnii.
Timp de generaţii, au fost vanduţi şi cumpăraţi ca simple obiecte de către bogătaşi, care, uneori i-au obligat să poarte zgărzi metalice cu spini pe interior, pentru a nu se putea odihni în timpul muncii. Femeile erau abuzate sexual, cuplurile despărţite, iar copiii îndepărtaţi cu forţa de familie, devenind la rândul lor sclavi. Este povestea subjugării unei etnii, nu din îndepărtata Americă, ci chiar din inima Europei, din România, se arată într-o amplă analiză realizată de EurActiv şi AFP.
Este o poveste rămasă nespusă până în zilele noastre, chiar şi în condiţiile în care sute de mii de descendenţi ai celor care au fost sclavi – etnia romă – încă se luptă cu stigmatul înaintaşilor. “Cinci secole de sclavie au marcat o perioadă tragică din istoria României… un timp în care romii au fost deprivaţi de statutul de fiinţă umană” – a declarat pentru AFP Delia Grigore, de profesie etnolog şi membră a etniei rome. “Sclavia romilor este o pagină pierdută a istoriei” crede, la rândul său, Alina Şerban, o tânără actriţă romă care a jucat în piese dedicate identitaţii acestei etnii.
Potrivit istoricilor, se crede că poporul rom a apărut în nordul Indiei în urmă cu aproape 1.500 de ani şi a ajuns în Europa medievală în jurul anilor 1100. Cei cu pielea închisă la culoare, cunoscuţi sub numele de Romani, au primit apoi numele de Ţigani, de la cuvântul grecesc Athinganoi, care a derivat , adesea peiorativ, în Gitanes, în limba franceză, Gitanos în spaniolă şi Gypsy în engleză. Un document care datează din 1385 atestă faptul că prinţul Dan, monarhul provinciei române Valahia, “a oferit în dar mănăstirii Tismana 40 de muncitori Atzigan”, adică sclavi.
“Ţiganii aveau statutul de sclavi în regiune, în perioada cuprinsă între domnia Imperiului Bizantin şi cel otoman” – susţine specialistul în istoria etniei rome Viorel Achim. El a adăugat că, treptat, termenul de ţigan a devenit sinonim cu cel de sclav, de orice fel. De altfel, sclavia era un lucru obişnuit în Valahia şi Moldova. Mănăstirile creştin-ortodoxe, ca şi boierii şi prinţii, aveau dreptul de a deţine sclavi, iar codul penal al Valahiei din acea vreme chiar statua în mod expres că “ toţi ţiganii se nasc scalvi”.
Aproape un sfert de milion de sclavi erau înregistraţi oficiali la mijlocul secolului al XIX-lea, când, tardiv, vântul toleranţei şi al valorilor umaniste a început să adie dinspre vestul Europei. În 1848, un capitol al proclamaţiei făcea referire la faptul că “Poporul român se eliberează de ruşinea de a deţine sclavi şi îi declară pe ţigani liberi”. Acest lucru a fost pus în practică în mod concret abia peste opt ani, când a fost consemnat într-un act oficial, în 20 februarie 1956, însă moştenirea socială şi psihologică a sclaviei a fost îndurată mult timp după acest moment.
Eliberaţi peste noapte, mulţi romi – la fel ca şi confraţii lor de pe plantaţiile din sudul Americii – nu aveau nici o motivaţie pentru a începe o nouă viaţă, în condiţiile în care nu aveau case şi bani, iar timp de generaţii soarta lor fusese decisă întotdeauna de stăpânii lor. Astfel, mulţi au rămas prinşi într-o formă de semi-sclavie. Astăzi, este renumită persecuţia la care au fost supuşi romii de regimul nazist, care i-a considerat o rasă inferioară, ucigând zeci de mii de membri ai acestei etnii în timpul Holocaustului sau folosindu-i drept cobai pentru diverse experimente medicale.
Dar aceste secole de sclavie au fost uitate, iar statutul şi nivelul stimei lor de sine este extrem de scăzut. Nici numărul lor exact la ora actuală, în populaţia României, nu este cunoscut. Oficial, sunt în toată ţara aproape 620.000 de romi, chiar dacă organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului estimează un număr aproape triplu, în jur de două milioane, adică 10% din populaţia României. Şi mulţi dintre membrii etniei evită numele de romi, descriindu-se drept români, pentru a evita discriminarea.
Numeroase studii făcute de Uniunea Europeană, Banca Mondială sau Guvernul României au pus în evidenţă faptul că o treime dintre romi sunt şomeri şi jumătate dintre cei activi profesional lucrează la negru. Conform statisticilor ONU, marea majoritate a romilor, aproape 90%, trăiesc în sărăcie. UNICEF estimează că 35% dintre copiii romi sunt expuşi sărăciei extreme şi 75% dintre ei abandonează şcoala înainte de gimnaziu. Însuşi preşedintele Klaus Iohannis a declarat recent că emanciparea romilor este incompletă atât economic, cât şi social.
Populaţia de etnie romă este cea mai mare minoritate din Europa, estimată între 10 şi 12 milioane de persoane. Aproape şase milioane de romi trăiesc în ţările Uniunii Europene, jumătate dintre aceştia aflaţi la limita sărăciei. Victime ale excluziunii sociale, discriminării şi prejudecăţilor, romii întâmpină dificultăţi în obţinerea unui loc de muncă, au acces dificil la educaţie şi la asistenţă medicală. Comisia Europeană a lansat o serie de proiecte de asistenţă financiară pentru a stimula politicile guvernamentale de integrare a romilor în ţările Europei, însă în cele mai multe cazuri acestea preferă să-i expulzeze pe romi, în loc să-i integreze în comunitate.
