La bienala Fotofest din Huston, Statele Unite, a fost lansat un album care prezintă felul în care omul a influențat mediul – de la schimbarea climei la risipă, scrie The Guardian. Sub titlul „Circumstanţele schimbării: Privind la viitorul planetei” sunt adunate lucrări de artă şi eseuri, realizate de 34 de artişti.
Supă – Ingredientele cuibului de pasăre, de Mandy Barker
Mareele şi valurile transformă aţa de pescuit aruncată în apă în bile de forma unui cuib de pasăre, care colectează, în drumul lor, diverse resturi. Artista speră ca cei care îi privesc imaginile să observe diversele bucăţi de plastic şi să înceapă să se întrebe cum ajung în ocean ambalajele alimentare, periile de păr, piesele de computer sau chiar încălţările. „Dacă imaginile vor şoca oamenii – şi-i vor face să se gândească şi, sper, să acţioneze – vor genera activităţi pozitive, care vor duce la protejarea mai multor specii de pe planetă şi în cele din urmă, chiar a rasei umane”, spune Mandy Barker.
Macaraua titanică, de Gina Glover. Această macara se află în regiunea Longyearbyen, insula Spitsbergen, Norvegia.
Deşi ştim că temperatura de la suprafaţa pământului a crescut cu 0,8 grade Celsius din 1880 până acum, din cauza emisiilor poluante, mai există un martor direct al acestor efecte. Distrugerea mediului, care se credea cândva că a fost izolată, acum face ravagii pe toată planeta. „Fotografiile mele cercetează legătura dintre arderea cărbunelui, principala sursă a puterii electrice în întreaga lume, şi topirea gheţarilor şi aisbergurilor”, spune Gina Glover.
Sufocare#12, 2012-2014, de Pedro David
Mai multe companii siderurgice internaţionale au cumpărat suprafeţe mari de teren în Brazilia şi au înlocuit vegetaţia naturală cu eucalipţi modificaţi genetic, un gen de copac cu viteză mare de creştere, din al cărui lemn se produce cărbune vegetal, un ingredient important în metalurgia fierului şi oţelului. „Dar aceşti eucalipţi cer prea mult de la mediu: cresc foarte repede, consumă multă apă şi nutrimenţi şi lasă solul expuizat şi uscat”,explică Pedro David.
Restul gheţarului Sermeq Kujalleq pluteşte în fiordul de gheaţă (Ilulissat Icefjord), zonă inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, aflată în Groenlanda, situată la 250 km de Cercul Polar, 2014, de Daniel Beltra
Sermeq Kujalleq este unul dintre cei mai activi gheţari din lume, deplasându-se în medie aproximativ 6 metri pe zi şi lăsând în urmă peste 30 de metri cubi de blocuri de gheaţă în fiecare an. Asta înseamnă aproximativ 10% din întreaga masă de gheaţă din Groenlanda.
Sete, 2009, de Dornith Doherty
Artistul a început în 2008 un proiect intitulat „Arhiva Raiului”, prin care dorea să exploreze rolul Băncii Mondiale de Seminţe Svaldard în faţa schimbărilor climatice şi a inevitabilei extincţii a diverselor specii naturale. Cercetând această bancă, Dornith Doherty a descoperit un păienjeniş complex de probleme politice şi economice legate de această colecţie uriaşă şi toate se învârteau în jurul ideii de cine ar trebui să controleze una dintre cele mai importante resurse mondiale.
Madagascar: Insula comorilor, 2013, de Toby Smith
Artistul speră să scoată în evidenţa consecinţele, adesea îndepărtate, dar teribile ale dorinţelor noastre materiale şi ale dezvoltării nesustenabile.
Muşchi spaniol, 2009, de Karen Glaser
Cele mai primitive şi magnifice mlaştini se află în sudul Floridei, în Marea Rezervaţie Naturală de Chiparoşi şi vecinătăţile ei – Parcul Naţional Everglades. Unele dintre aceste zone sunt încă sălbatice, primitive şi neatinse. Fotografiile sunt făcute sub ape şi arată lumea care există sub suprafaţă.
Delta râului Colorado #2, lângă San Felipe, Baja, Mexic, 2011, de Edward Burtynsky
„În ultimii cinci ani, am învăţat câte ceva despre ape”, spune artistul. Când sunt deranjate de la cursul lor natural, există întotdeauna câştigători şi perdanţi… Încercând să satisfacem nevoile mereu în creştere ale civilizaţiei în expansiune şi veşnic însetată, remodelăm de fapt Pământul, făcând schimbări uriaşe. Prin acest nou şi puternic rol pe care-l avem asupra planetei, suntem în stare să ne instrumentăm propria dispariţie, mai spune Edward Burtynsky.
Cartea este publicată în colaborare cu Festivalul FotoFest International şi editura Schilt. Pe copertă este o fotografie semnată de Joel Sartore, făcută, în 2011, în Parcul Naţional Gorongosa din Mozambic.
Deschideți galeria foto pentru a vedea fotografiile care atrag atenția asupra impactului pe care omul îl are asupra naturii.
