Românii au păstrat numeroase obiceiuri de Paşte din strămoşi, deşi în perioada comunismului unele dintre ele au fost interzise. Şi, pentru că, în diverse zone, există numeroase comunităţi de alte naţionalităţi, şi obiceiurile s-au adaptat în timp.
În ajunul Paştelui, peste tot se aprind focurile morţilor, pentru a fi şi ei luminaţi pe lumea cealaltă, spun muzeografii de la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, pentru Rl. Din seara Sâmbetei Mari, încetează orice lucru de mână şi încep datinile ce ţin până după Duminica Tomii. Noaptea, toată lumea participă la Liturghia Învierii. Se crede că cine se naşte în noaptea de Paşte va fi om norocos, iar cine moare în Săptămâna Mare va fi iertat de păcate. Cojile ouălor folosite pentru pască se pun în pomii fructiferi, ca să dea roadă bună.
Luni şi marţi, a doua şi a treia zi de Paşte, sunt zile în care continuă petrecerile şi ritualurile iar oamenii de peste tot îşi dăruiesc ouă roşii, pască şi cozonac. Luni începe Săptămâna Luminată, când se ciocnesc ouă roşii şi se merge cu pomană la cimitir.
În unele regiuni, există însă şi obiceiuri locale, cum ar fi stropitul, mersul cu bradul, împodobitul pomului sau udătoritul.
În noaptea de Înviere, în Țara Chioarului, la Groși se fac focuri pe dealuri la miez de noapte și se strigă peste sat Hristos a inviat! De pe dealul vecin se răspunde în cor, Adevarat a înviat! Abia mai apoi, când clopotul de la biserică bate de miezul nopții, oamenii se adună cu toții la slujba de Înviere și înconjoară biserica, explică dr. Anamaria Iuga, şefa secției Studii Etnologice de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
În prima zi de Paști, în unele sate din zona Lăpușului, se adună toți oamenii la biserică, la Moșii de Paști. Vin în cele mai bune straie, cu cele mai bune bucături, dar și cu colaci pe care îi dau de pomană și cu vase noi, cumpărate că să fie date de pomană, de sufletul celor care n-au mai apucat să sărbătorească împreună cu noi aceste Paști. Urmează o masă comună, după care sătenii merg acasă pentru a sta în familie.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Paşte păstrate în zona Ardealului este Stropitul, care are origine germană. În trecut, stropitul se făcea cu apă, care simbolizează purificarea, sănătatea şi fertilitate. Şi cum apa provine din fântâni a apărut şi un alt obicei – împodobitul fântânilor cu ouă, spun muzeografii la Muzeul de Etnografie Săsească "Emil Sigerus" din Sibiu. Astăzi copiii şi tinerii merg, în primele două zile de Paşte, în grupuri „la stropit”, dar nu mai folosesc apă, ci parfum, şi primesc în schimb cozonac, prăjituri, ouă şi câte un pahar de vin. În unele zone din Transilvania, în Sâmbăta Mare băieţii împodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lăsarea întunericului, îi agaţă la porţile fetelor de măritat. Fetele pândesc la ferestre şi le oferă tinerilor respectivi mai multe recompense în prima şi a doua zi de Paşte, când aceştia vin cu stropitul.
Într-un sat din judeţul Sălaj, se pătrează un alt obicei, care potrivit localnicilor este unic: Ciocota de la Rus. În prima zi de Paşte, toţi localnicii din Rus se adună în piaţa din centrul localităţii, unii pentru a participa la concursul special de ciocnit ouă, iar alţii doar pentru a privi. Fiecare participant la ciocotă aduce de acasă un coş cu 30-40 de ouă, pe care le ciocneşte cu ceilalţi concurenţi. Proprietarul oului mai rezistent îl primeşte pe cel spart, aşa că la final unii pleacă acasă cu sute de ouă câştigate, iar alţii cu coşurile goale. Pentru această competiţie, oamenii se pregătesc meticulos. În Joia Mare îşi aleg ouăle cu care vor să concureze şi apoi le vopesc. Dar pregătirile încep cu mult înainte, când localnicii aleg găini negre, ale căror ouă s-au dovedit în timp mai rezistente, le ţin separat de celelalte din gospodărie şi le hrănesc cu „ingrediente miraculoase”, ştiute de bătrânii satului. Pun, apoi, ouăle în făină de porumb, cu capul în jos. De obicei, bătrânii comunei sunt cei mai mari meşteri în tainele acestui obicei şi pleacă acasă cu cele mai multe ouă. Şi la Mănăstirea Humorului are loc, în fiecare an, în a doua zi de Paşti, un concurs de ciocnit ouă, la care premiul cel mare este un miel.
În a doua zi de Paşte, în Transilvania, Bucovina şi Oltenia, se practica, în trecut, obiceiul Udătoritul, care este derivat dintr-un obicei mai vechi Plugarul, prin care era sărbătorit cel mai harnic om din sat, cel care a ieșit primul la arat. Dr. Anamaria Iuga, şefa secției Studii Etnologice de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, ne-a povestit că în timpul comunismului, în multe zone obiceiul a fost interzis, dar românii nu l-au uitat. În Țara Chioarului, însă, în Șurdești, oamenii au reuşit să continuie să practice acest ritual chiar şi în timpul colectivizării. La câţiva ani după revoluţia din decembrie, obceiul s-a reluat, odată cu el fiind revitalizat și portul popular. La obicei participă în special ceata de feciori, cei care au roluri precise și importante, dar și oameni căsătoriți, care iau mereu partea celui sărbătorit. Descris pe scurt, obiceiul începe de la biserică, unde, după încheierea slujbei, sunt consacrați prin ridicare și ovaționare toți cei care au un rol important în obicei. Mai apoi, la casa sărbătoritului, ceata de feciori trebuie să găsească un bănuț ascuns într-un perimetru dat. Abia după ce e găsit bănuțul poate să pornească alaiul, în față cu Udătoriul, sărbătoritul, care e așezat pe un plug (pus pe un căruț cu două roți și tras de doi boi). Alaiul se îndreaptă spre apă, unde cel sărbătorit, iar mai apoi și feciorii sunt udați, ca să fie un an rodnic. Petrecerea și voia bună urmează abia apoi, și poate ține până târziu, dar nu înainte de a fi pedepsiți cei care nu au respectat cerințele postului (feciorii care au mers la fete, cei care, fiind căsătoriți, au dansat cu fete nemăritate în timpul obiceiului). Pedeapsa constă în bătaia în talpa piciorului cu un mai din lemn, un mai de spălat haine.
O altă tradiţie veche a fost reluată şi în localitatea Oarda, de lângă Alba Iulia. Aici, în doua zi de Paşte, tineri şi bătrâni se întâlnesc la jocul satului. Cântă Hristos a Inviat, ciocnesc ouă roşii şi câte un pahar de vin, apoi, îmbrăcaţi în haine populare, pornesc prin sat, însoţiţi de muzicanţi, şi joacă la fiecare gospodărie. La final, stau la masă la unul dintre localnici, care îi primeşte cu bucate tradiţionale.
În cea de-a treia zi a sărbătorii pascale, în satul Rogoz din Țara Lăpușului, are loc în fiecare an Sâmbra oilor. Se adună oile tuturor proprietarilor, se pornesc stânile și se măsoară laptele, pentru a vedea cât de multă brânză are fiecare de luat în timpul anului. Un motiv de petrecere câmpenească, de voie bună și de sărbătoare.
Deschideți galeria foto pentru a vedea imagini cu obiceiurile românești de Paște.
