Cei mai mulți istorici spun că Regele Carol I, alături de principele Alexandru Ioan Cuza, este fondatorul României. Și asta pentru că statul român există în forma sa modernă abia din anul 1859, anul Unirii Principatelor. Ca entitate juridică în dreptul internațional, România a apărut abia din momentul dobândirii independenței, 10 mai 1821, în timpul domniei Principelui, ulterior Regelui Carol I.
Carol I, regele care a creat România
Independența de stat este una dintre cele mai mari realizări ale Regelui Carol I. Însă tot el a reuşit să dobândească Dobrogea, ca urmare a Războiului de Independență. Conferința de Pace din 1913 a fost organizată la București. România a dobândit, ca urmare a acestei Conferințe, și Cadrilaterul. Tot ca o consecință a prieteniei cu Franz Jozef, Regele Carol I al României a obținut și grațierea liderilor românilor ardeleni, condamnați la închisoare ca urmare a Procesului Memorandiștilor, ținut la Cluj. Prestigiul Regelui Carol I a fost atât de mare încât, de exemplu, două dintre marile puteri mondiale ale vremii, Germania și Rusia, i-au conferit titlul de mareșal.
Regina Victoria a Marii Britanii, bunica viitoarei Regine Maria, l-a tratat de asemenea cu un respect deosebit, spunea istoricul Leonard Horvath într-un interviu pentru România liberă. La rândul său, istoricul Cornel Jurju susţine că Regele Carol I a fost, de fapt, cel care a transformat România într-un stat modern. ”De pildă, Parlamentul adopta în 1866 una dintre cele mai moderne constituţii din Europa acelor vremuri. S-au cristalizat doctrinar, apoi ca formaţiuni politice de tip european, Partidul Conservator şi Partidul Liberal, care până la moartea Regelui Carol I din 1914 au gestionat politica guvernamentală a ţării".
Carol I a înţeles nevoia urgentă a construirii unei infrastructuri, mai ales feroviare, cât mai extinse. Dacă în 1866 România nu avea nici un kilometru de cale ferată, în 1914, la moartea Regelui, calea ferată românească atingea o lungime de circa 3.800 de kilometri. Se construiseră în jur de 80 de kilometri de cale ferată pe an.
Ferdinand, regele care a înfăptuit Marea Unire
În timpului Regelui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, numit şi Ferdinand I Întregitorul, s-a înfăptuit Marea Unire din 1918, s-au pus bazele consolidării statului naţional unitar român şi s-au adoptat măsuri fundamentale pentru dezvoltarea României: votul universal, reforma agrară, Constituţia din 1923.
Activitatea sa a fost puternic influenţată de Ion I. C. Brătianu, preşedinte PNL, dar regele îl considera pe acesta "zodia bună a României”, având deplină încredere în deciziile sale politice. La 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba-Iulia, regele Ferdinand I şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari, act ce simboliza unirea tuturor românilor "de la Nistru până la Tisa” sub acelaşi sceptru. Spre sfârşitul vieţii a fost mâhnit că a trebuit să taie "creanga putredă” din arborele dinastiei, pe fiul său cel mare Carol al II-lea.
video: youtube.com
În 1914, când Ferdinand a urcat pe tron, România avea 7,7 milioane locuitori şi 137.000 km pătraţi; în 1927, la moartea sa, ţara număra 17,1 milioane locuitori şi avea 295.049 km pătraţi. Dintr-o ţară mică, România ajunsese un stat cu mărime medie în Europa. În cei 13 ani de domnie, România a reuşit performanţa de a progresa pe toate planurile: social, economic, cultura şi politic, România devenind una dintre cele mai respectate ţări ale Europei.
Carol al II-lea şi Dictatura Regală
Carol al II-lea a este cel mai controversat rege pe care l-a avut România. Desele sale intrigi politice, răzbunări precum şi viaţa sa personală au generat aprige dispute în opinia publică şi pe scena politică. A reuşit inegalabila perfornanţă de a renunţa de trei ori la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei Regale, timp în care relaţiile sale amoroase au devenit subiect de controversă publică. Carol a ştiut cu foarte mare abilitate să se folosească de lipsa de autoritate a Regenţei şi divergenţele dintre partidele politice pentru a reveni petronul României
În perioada domniei lui Carol al II-lea, România a cunoscut cea mai puternică dezvoltare economică din perioada interbelică. Cu toate astea, perioada a fost caracterizată de permanentul conflict dintre rege şi clasa politică. Carol dorea ca monarhia să joace rolul principal în stat şi s-a lăsat influenţat în actele sale de camarila regală, încercând constant să discrediteze în ochii opiniei publice formaţiunile politice democratice. Carol al II-lea a s-a folosit de alegerile din 1937 pentru a instaura în România un regim monarhic autoritar, de altfel, autoritarismul fiind o caracteristică a majoritatăţii statelor europene din această perioadă, aminteşte enciclopediaromaniei.ro
Vara anului 1940 a fost fatală pentru Regele Carol al II-lea. Ţara pe care cu greu o mai conducea era izolată pe plan externe. În aceste condiţii, România s-a văzut nevoită să accepte pretenţiile teritoriale revizioniste. Când a ştiut că nu mai poate face nimic l-a chemat la putere pe generalul Ion Antonescu, considerat de liderii vremii a fi singurul om în stare să conducă ţara. Noul prim-ministru a fost învestit cu puteri depline în stat, iar pe 6 septembrie 1940 Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său Mihai I.
Mihai I, ultimul rege al României
Mahai a urcat pe tron pentru prima oară în 1927 la vârsta de sase ani după ce tatăl său, Regele Carol al II-lea, a renunţat la prerogativele de moştenitor al Coroanei. Fiind minor, atribuţiile regelui au fost exercitate de o Regenţă, însă 8 iunie 1930 Carol s-a reîntors pe tronul României printr-o, ceea ce istoricii numesc, lovitură de stat deoarece Constituţia prevedea clar că regele domneşte pănă la moarte sau până la abdicare.
Regele Mihai s-a întors la conducerea ţării după ce tatăl său a abdicat în 1940 din cauza pierderilor teritoriale. Având doar 19 ani, Mihai l-a învestit cu puteri depline în stat pe generalul Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Pentru a elibera Basarabia şi nordul Bucovinei, generalul a angajat România în război de partea Puterilor Axei, armata română participând la campania din URSS. După trei ani, Naţiunile Unite au întors soarta războiului în favoarea lor, iar armata română era într-o situaţie dezastruoasă, aminteşte enciclopediaromaniei.ro
Regele Mihai l-a demis şi, mai apoi, arestat pe generalul Antonescu printr-o lovitură de palat pe 23 august 1944. România a semnat armistiţiul cu URSS, însă România a intrat sub influenţă sovietică. De acest fapt a profitat Partidul Comunist Român, care în trei ani de zile a reuşit să acapareze întreaga putere de stat şi să elimine orice forţă de opoziţie faţă de noul regim. Pe 30 decembrie 1947, Mihai I a fost silit de comunişti să abdice.
(sursa: arhivă România liberă, wikipedia.org, enciclopediaromaniei.ro)
