Prima atestare documentară oraşului Oradeac datează din 1113 într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor. Contextul în care este menţionat întâia oară toponimul Oradea (Varadinum) a fost pricinuit de incursiunile repetate şi distrugătoare ale prinţului morav Svatopluk, în calitatea sa de aliat al împăratului german Henric al IV-lea, asupra unui număr însemnat din aşezările de pe Valea Vahului şi a Nitrei din Slovacia de azi. Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea şi astăzi, este mentionată întâia oarã în 1241, cu ocazia efectuării unor reparaţii grabnice pentru a face faţă unui iminent atac tătaro-mongol. Construirea ei este atribuită Regelui Ladislau I (1077-1095) care a hotărât sã ridice o mânăstire în cinstea Fecioarei Maria, pe un loc numit Varad, informează site-ul primăriei, oradea.ro.
CITEŞTE ŞI GALERIE FOTO. Iaşi, capitala României în timpul Primului Război Mondial
La 21 mai 1848, la Pesta, s-au întrunit sub președinția lui Emanuil Gojdu, aproape 40 de deputați români din Crișana și Banat, printre reprezentanții orădeni numărându-se Nicolae Jiga, Ioan Dragoș, Gheorghe Fonai și Ioan Gozman. Chiar dacă revoluția a fost înfrântă, tradiția revoluționară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv conștiința publică orădeană, efectele ei pe termen lung simțindu-se, mai ales după 1867, când participanții la revoluție care au scăpat cu viață au putut să se manifeste în viața politică locală. A urmat o înăsprire a ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, Oradea s-a menținut ca un puternic centru industrial și comercial. La fel ca și în cazul altor orașe mari din Vestul Transilvaniei, eforturile s-au îndreptat spre transformarea Oradiei într-un puternic centru cultural românesc.
CITEŞTE ŞI GALERIE FOTO. Clujul la începutul secolului trecut
În anul 1944 populația evreiască a fost supusă unor legiuiri rasiste înjositoare. Între 23 mai – 27 iunie 1944, a avut loc operațiunea întreprinsă de autoritățile colaboraționiste și unități de jandarmerie maghiare, de deportare a populației evreiești în lagărele de exterminare hitleriste, conform obligațiilor luate de guvernul pro-nazist al Ungariei față de planificatorii naziști germani ai genocidului. Circa 90% din evreii din Oradea au pierit în aceste lagăre, în special în cele de la Auschwitz și Dachau. La 12 octombrie 1944 a avut loc atacul decisiv asupra oraşului trupele ungare și germane s-au retras din oraș, lăsând în urmă doar grupuri mici, cu misiunea de a distruge clădirile mai importante, scrie wikipedia.org.
CITEŞTE ŞI GALERIE FOTO. Cetatea Devei, oraşul dintre dealuri
O dată cu reinstaurarea administrației civile românești, la 9 martie 1945, conducerea administrativă și politică a Oradiei a fost preluată de elemente comuniste locale, a căror ascensiune la putere a fost facilitată de administrația militară sovietică. Regimul comunist a determinat schimbări esențiale în ansamblul vieții publice orădene, pervertind și încetinind funcțiile organismului social. Istoria Oradiei în anii dictaturii comuniste poartă amprenta specifică fiecăreia dintre etapele evoluției acestui regim la scară națională. Anii 1944-1947 au corespuns etapei cuceririi puterii politice de către forțele comuniste.
CITEŞTE ŞI GALERIE FOTO. Borsec, oraşul apelor minerale
