CRONOLOGIE. Istoria Revoluției de la Timișoara. În 16 decembrie 1989, oamenii au strigat pentru prima dată ”Jos Ceaușescu!”

S-au scris zeci de cărți despre cum a început Revoluția din decembrie 1989 la Timișoara. Rememorăm câteva date spre aducere aminte.

În zile de 14 și 15 decembrie 1989, câteva zeci de enoriași reformați s-au adunat în fața casei pastorului Laszlo Tokes din Timișoara pentru a împiedica evacuarea acestuia, decisă, prin hotărâre judecătorească ordonată de Partidul Comunist Român (PCR) și unealta sa militarizată, Securitatea. Tokes criticase regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu în presa străină.

În 16 decembrie 1989, numărul protestatarilor a crescut. Câteva sute de timișoreni s-au adunat în Piața Sfânta Maria ( din apropierea locuinței pastorului Tokes).

 În jurul orei 14.00 s-a strigat pentru prima data “Libertate”, “Jos Ceaușescu!”. Coloane de sute de manifestanți  au mărșăluit în principalele cartiere ale orașului și în fața sediului Comitetului Județean PCR, unde au revendicat drepturi politice și economice.

Citește și mărturii ale supraviețuitorilor de la Timișoara:

Mărturii terifiante ale supraviețuitorilor Revoluției de la Timișoara, din decembrie 1989: Securiștii scriu cărți, noi încă ne căutăm morții

Primele violențe, primele arestări ilegale operate de Miliție și Securitate

Conducerea politică a refuzat dialogul și a ordonat măsuri brutale de împrăștiere a manifestanților cu bastoane, jeturi de apă şi câini.

Radu Bălan, primul secretar al organizației județene a PCR, şi Ilie Matei, secretarul C.C. al PCR  (aflat la Timişoara) au pus în aplicare “Planul unic de intervenţie”,  potrivit unui ordin special al Ministerului de Interne (MI), în cadrul căruia funcționa Departamentul Seciurității Statului, prescurtat “Securitatea”.

Inspectoratului M.I. Timiş avea o grupă de comandă formată din șefii Securității județene (Traian Sima, Radu Tinu și Gheorghe Atudoroaie)  din șefii Miliţiei (col. Ion Deheleanu) si inspectorul șef Ion Popescu. Grupa de comandă  a ordonat împrăştierea violentă a demonstranţilor. Aceştia au fost atacaţi de plutoanele de intervenţie ale miliţiei şi de subunităţi ale trupelor de Securitate şi pompieri (pompierii, ca și grănicerii, făceau parte din Ministerul de Interne și erau ținuți sub control prin ofițerii de contrainformații de la Securitate).

Au fost rănite prin împușcare peste 250 de persoane şi reţinute peste 800 de persoane. Cei reţinuţi au fost încarceraţi fără niciun fel de forme legale în arestul Miliţiei şi în Penitenciarul “Popa Șapcă” din Timişoara.

DOCUMENT. Nota internă despre acțiunile de reprimare din noaptea de 16 spre 17 decembrie. Ordinul dat: Securitatea să rețină cât mai multe persoane!

,,În Piaţa Maria se găsesc 1.000 de persoane……. Se acţionează cu două plutoane de securitate şi 100 miliţieni care fac ordine”.

Ora 22,10 – La Intreprinderea ,,Banatul” 150 de persoane cântă ,,Deşteaptă-te române”. Vor să intre în întreprindere, dar nu li se permite accesul.

Ora 22,15 – Forţe de ordine au adus la sediul miliţiei, 14 persoane reţinute. Col Popescu Ioan vorbeşte cu comitetul judeţean de partid şi raportează stadiul în care se găseşte situaţia operativă, primeşte noi indicaţii.

Ora 22,25 – Matei Ilie, secretar îi comunică inspectorului şef col. Popescu Ioan, că situaţia de la ,,Maria’’(din apropierea locuinței pastorului Tokes –n.n.)  nu se stăpâneşte corespunzător.

Ora 22,30 – Radu Bălan, transmite col. Popescu Ioan că anumite elemente refractare acţionează pe podul de la Parcul Central, unde acesta a trimis noi forţe şi o maşină de pompieri.

Ora 22,50 – Col. Sima Traian (șeful Securității Timiș -n.n.) raportează că stăpâneşte situaţia operativă.

Ora 23,07 – Sima Traian raportează lui Vlad Iulian (general, șeful Departamentului Securității-n.n.) situaţia operativă existentă la acea oră.

Ora 23,15 – Col. Popescu Ioan raportează lui Tudor Postelnicu (ministru de Interne –n.n.) că au fost reţinute 16 persoane, alte 34 urmează să fie aduse la sediu, iar 75 dintre participanţi au fost recunoscuţi de ofiţerii de Securitate…

Ora 23,50 – Col. Popescu Ioan raportează lui Radu Bălan că cele două plutoane de la Arad vor intra în dispozitiv.

Dispozitivul comunică că 200 persoane de la A.E.M. se îndreaptă spre oraş.

Ora 0,15 – Col. Popescu Ioan raportează lui Postelnicu că 1.000 de persoane de la ,,Maria” şi ,,700”, de pe Calea Buziaşului se îndreaptă spre Comitetul judeţean de partid. Se ordonă împrăştierea lor.

Ora 0,35 – Lt.col. Bunoaic (era șeful Comandamentului Trupelor de Securitate-n.n.) a trimite în zonă pentru rezolvarea situaţiei un pluton de câini.

Ora 0,45 – Col. Popescu Ioan raportează lui Postelnicu că la Comitetul judeţean de partid, acţiunea este ordonată de col. Deheleanu Ion şi că a fost anihilată acţiunea celor 700 de persoane.

Ora 1,15 – Trupele de Securitate au reţinut 20 de manifestanţi care urmează a fi aduşi la unitate. Col. Sima Traian discută cu cei de la Penitenciar să pregătească nişte celule pentru cei ce vor fi aduşi din zonă.

Ora 1,50 – Sima Traian a raportat lui Vlad Iulian, situaţia din zonă. Se solicită comandantului batalionului de Securitate ca în acţiunile sale să reţină cât mai multe persoane.

În ziua de 17 decembrie, Matei Ilie îi atrage atenţia lui Popescu Ioan <<că nu se acţionează cu toată fermitatea>>”.

Ziua de 17 decembrie 1989. Prima zi a morții. “Dulcile gloanțe ale patriei” au secerat vieți

Sute de persoane nu au mai ajuns acasă. Rudele și prietenii îngrijorați au ieșit pe străzi pe 17 decembrie 1989. Deoarece manifestaţiile luau o amploare deosebită “au fost trimise colective de sprijin pe linie militară de la Bucureşti”. În Inspectoratul Timiş al M.I. a sosit un grup de ofiţeri de securitate şi miliţie, sub comanda generalului Macri Emil, şeful Direcţiei a II din cadrul Departamentului Securităţii Statului şi a generalului Mihale Velicu, adjunct la Inspectoratul General al Miliţiei. Tot în 17.12.1989, la Divizia mecanizată din Timişoara a sosit o grupă operativă de la  Marele Stat Major al Armatei, sub comanda coloneilor Ionescu Dumitru şi Ardelean Teodor. Aceste colective nu s-au substituit conducerilor locale, ci împreună au încercat să înăbuşe demonstraţiile, inclusiv prin deschiderea focului de avertizare, cu cartuşe de manevră.

În 17.12.1989, în jurul orelor 10,00, din ordinul ministrului apărării, general Milea Vasile, trei coloane de trupe şi tehnică militară au defilat, traversând oraşul, în scopul intimidării populaţiei. Mulţimea a fost iritată de această demonstraţie de forţă şi s-a deplasat spre Comitetul judeţean Timiş al P.C.R. Primul secretar şi ceilalţi factori politici nu au încercat să iniţieze vreun dialog cu cei din stradă, dimpotrivă, forţele de ordine au intervenit cu brutalitate. Demonstranţii au ripostat şi chiar au pătruns în sediul judeţenei de partid, unde au distrus şi incendiat, în special materiale de propagandă.

Urmare a reprimării violente a manifestanţilor, sute de demonstranţi au fost loviţi, maltrataţi, reţinuţi şi depuşi, fără niciun fel de forme legale, în Arestul Inspectoratului M.I. şi în incinta Penitenciarului Timişoara. Până în după amiaza zilei de 17.12.1989 au fost reţinuţi peste 200 de persoane. În noaptea şi zilele care au urmat au fost reţinuţi, în continuare, manifestanţi. Au fost peste 800 de persoane reţinute în Penitenciarul Timişoara.[1]

Constatând că situaţia poate scăpa de sub control, Ceauşescu, informat permanent de evoluţia evenimentelor, a hotărât să-l trimită la Timişoara pe secretarul C.C. al P.C.R., cu probleme speciale, Coman Ion, pentru a coordona activitatea de restabilire a ordinii şi de reprimare a demonstranţilor. Acesta a fost însoţit la Timişoara de reprezentanţi de prim rang din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, respectiv generalul-locotenent Guşă Ştefan – şef al Marelui Stat Major, general-locotenent Stănculescu Victor Atanasie – prim adjunct al ministrului apărării naţionale, general-locotenent Chiţac Mihai, comandant al Trupelor chimice şi al Garnizoanei Bucureşti, general-maior Cîrneanu Florea, locţiitor al Comandantului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, general-locotenent Nuţă Constatantin, adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, precum şi alţi ofiţeri superiori din armată şi de la interne.

La ora când aceştia soseau la Timişoara, respectiv orele 16,00, Ceauşescu a convocat la Bucureşti Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Măsurile drastice de înăbuşire a manifestaţiilor, inclusiv prin deschiderea focului, dispuse de Ceauşescu au fost aprobate de membrii C.P.Ex. Miniştrii general Milea Vasile, Postelnicu Tudor şi general Vlad Iulian şi-au luat angajamentul faţă de dictator că vor ordona armatei, miliţiei şi securităţii să ia măsuri contra manifestanţilor şi să deschidă focul împotriva celor din stradă. Şedinţa Comitetului Politic Executiv a fost stenografiată. În procesul generalului Vlad Iulian au fost audiate stenodactilografele, care au confirmat realitatea stenogramei.[2]

Redăm câteva pasaje din stenogramă:

,,Tov. Nicolae Ceauşescu:

Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atât ale Ministerului Apărării cât şi ale Ministerului de Interne.

Cum este posibilă o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului judeţean de partid să bată soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină?

Ce au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă, să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă în picioare.

…………..

Tov. Tudor Postelnicu:

Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele până când dumneavoastră, conducerea supremă de partid, Comitetul Politic executiv vor aprecia.

  ………..

Tov. Vasile Milea:

Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, când aţi spus că este stare excepţională.

Tov. Vlad Iulian:

Vă asigur, tovarăşe secretar general, că ascultând sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să merit încrederea dumneavoastră”.[3]

Ajuns la Timişoara, Coman Ion a constituit un comandament pentru coordonarea forţelor militare care trebuiau să intervină împotriva manifestanţilor. Din acest comandament au făcut parte primul secretar Bălan Radu şi generalul locotenent Stănculescu Victor Anastasie. S-au alăturat şi secretarii C.C. Matei Ilie şi Pacoste Cornel, foşti primi secretari ai judeţului Timiş. Primul se afla la Timişoara pentru rezolvarea unor probleme personale iar Pacoste Cornel, după ce participase la şedinţa C.P.Ex., a fost trimis în sprijin la Timişoara.

La Divizia mecanizată din Timişoara şi la Inspectoratul Timiş al M.I. s-au constituit comandamente militare sau puncte de comandă. Generalul Guşă ajutat de generalul Chiţac şi de ceilalţi ofiţeri din Marele Stat Major şi conducerea diviziei au coordonat activitatea trupelor M.Ap.N. Generalul Nuţă Constantin, ajutat de generalul Mihale Velicu şi Macri Emil precum şi de conducerile Miliţiei şi Securităţii Timiş au coordonat activitatea forţelor M.I.

Între comandamentul politico-militar de la judeţeana de partid şi punctele de comandă de la Divizia mecanizată şi Inspectoratul M.I. a existat o cooperare perfectă.

Coman Ion, în calitatea sa de secretar al C.C. al P.C.R. cu probleme speciale şi trimis special al lui Ceauşescu la Timişoara a coordonat activitatea generalilor M.Ap.N. şi M.I., în scopul reprimării demonstranţilor. Fostul ministru de interne Postelnicu Tudor şi Bobu Emil, secretar C.C. al P.C.R. cu probleme organizatorice au declarat că Ion Coman a fost numit comandantul unic la Timişoara, având ordin de la Ceauşescu să înăbuşe mişcarea revoluţionară.[4] Situaţia a fost sintetizată de fostul şef al Miliţiei Timiş:

 ,,S-a constituit comandamentul judeţean condus de Ion Coman, ajutat de generalul Stănculescu, iar generalul Guşă s-a retras la Divizie, unde asigura executarea ordinelor, iar generali Macri şi Nuţă, la sediul inspectoratului, fiecare pe profile”.[5] Audiat în calitate de martor în primul proces privind revoluţia de la Timişoara, generalul Stănculescu precizează: 

,,Din colectivul care s-a aflat la judeţeana de partid în perioada evenimentelor de la Timişoara, am făcut şi eu parte ca reprezentant al M.Ap.N.”.[6]

Direct sau prin generalul Stănculescu, Coman Ion a ţinut legătura permanent cu generalul Guşă aflat la Divizia mecanizată din Timişoara. Martor în primul proces de la Timişoara, generalul Guşă a declarat:

,,Am înţeles de la generalul Milea că urma să ne punem sub comanda secretarului Coman, din dispoziţia lui Ceauşescu”.

,,Executam ordinele ministrului apărării dar tot ceea ce urma să întreprind, raportam lui Ion Coman, din dispoziţia acestuia. Nu-mi amintesc ca Ion Coman să fi cotramandat vreun ordin primit de la ministrul apărării naţionale”.[7]

În punctul de comandă de la Divizia mecanizată s-a aflat şi generalul Chiţac Mihai care s-a preocupat personal de aprovizionarea trupelor cu substanţe lacrimogene şi a dat ordine directe unor comandanţi de unităţi pentru împrăştierea demonstranţilor.

Coman Ion a coordonat şi activitatea trupelor M.I. fiind în legătură permanentă cu generalii Nuţă şi Mihale aflaţi în punctul de comandă de la Inspectoratul Timiş al M.I. Inspectorul şef col. Popescu Ion, aflat tot timpul în sediul judeţean de partid, a asigurat şi el legătura între cele două puncte de comandă.

Acesta declară:

,,S-a stabilit un comandament la Comitetul judeţean P.C.R. Timiş, pentru cunoaşterea situaţiei reale şi stabilirea modului de acţiune în municipiu, pentru menţinerea ordinei, insitându-se pentru a nu se permite studenţilor să se solidarizeze cu mulţimea”.[8]

Activitatea de reprimare a manifestaţiilor din Timişoara de către trupele M.Ap.N. şi M.I. a fost coordonată de comandantul politico- militar de la judeţeana de partid, aflat în legătură permanentă cu punctele de comandă militare de la divizie şi inspectorat. Generalii Guşă şi Nuţă primeau ordine şi de la miniştri apărării şi de interne, dar toate operaţiunile întreprinse erau raportate la comandamentul condus de Coman Ion. Se poate spune fără niciun fel de exagerare că a existat o cooperare perfectă între comandamentul local şi punctele de comandă ale forţelor armate.

În declaraţia de martor generalul Stănculescu precizează:

,,Menţionez că pentru a cunoaşte situaţia din oraş şi a o putea evalua, personal  m-am deplasat de mai multe ori la comandamentul Diviziei 18 Mecanizate cât şi la Inspectoratul judeţean M.I., unde am luat legătura cu general Guşă şi general Nuţă. Aceste date i le-am prezentat lui Coman Ion sau după caz, îi puneam de acord pe cei din comandamentele de pe plan local, de la interne sau M.Ap.N.”.[9]

În 17.12.1989, în jurul orelor 17,30 a avut loc o teleconferinţă, în cadrul căreia Ceauşescu, aşa cum se hotărâse în şedinţa C.P.Ex., a dat ordin de a se deschide focul împotriva demonstranţilor. Ceauşescu le-a ordonat lui Coman Ion şi Bălan Radu să-i cheme pe ofiţeri şi generali şi să le dea ordine de tragere astfel încât ,,într-o oră să fie restabilită complet liniştea în Timişoara”.

Coman Ion şi Bălan Radu l-au asigurat pe Ceauşescu că au trecut la executarea ordinului.

,,A început să se tragă deja. Coman vă raportează … Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc. Terminat”.[10]

Teleconferinţa a fost înregistrată pe bandă magnetică, ce a fost recuperată în decembrie 1989 de la Sibiu. La dosarele penale au fost depuse note de redare a teleconferinţei. Când asculţi însă banda nu poţi să nu remarci tonul de angajament total al lui Coman şi Bălan atunci când l-au asigurat pe Ceauşescu că au ordonat deschiderea focului împotriva demonstranţilor.

În momentul în care a dat ordin de folosire a muniţiei de război, Ceauşescu cunoştea că este o mişcare împotriva regimului de dictatură. Afirmaţiile sale din cadrul şedinţei C.P.Ex. şi a teleconferinţei sunt elocvente:

,,O mână de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul” (stenograma şedinţei C.P.Ex.).

,,Este o adevărată lovitură de stat. Aşa-zis paşnică, antisocialistă şi aşa trebuie privită ca atare”(nota de redare a teleconferinţei).

Ceauşescu fusese informat de cei de la Timişoara. Aceleaşi informaţii le-au primit Coman Ion şi generalii M.Ap.N. şi M.I. de la factorii de conducere locală şi de la propriile servicii de informaţii.

După teleconferinţă, Coman Ion a transmis forţelor militare ordinul de deschidere a focului cu muniţie de război. Sunt semnificative afirmaţiile lui Coman Ion din declaraţiile date în 15 şi 16 ianuarie 1990:

,,Am ordonat trupelor din cadrul M.Ap.N. şi M.I. pe care le-am găsit în dispozitiv de luptă, să deschisă foc asupra manifestanţilor din municipiul Timişoara”.[11]

,,Alături de mine răspund direct pentru deschiderea focului în Timişoara, în primul rând generalul Nuţă, căruia i-am ordonat să tragă, conform celor stabilite de Nicolae Ceauşescu. Nu exclud nici răspunderea celorlalte persoane care m-au însoţit precum şi a organelor locale de partid şi de stat”.[12]

În instanţă, Coman Ion a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, afirmând că ordinul de deschidere a focului a fost dat de ministrul apărării şi ministrul de interne. Este cert că au existat ordine privind uzul de armă pe linia celor două ministere dar aceasta nu înlătură răspunderea sa, care în calitate de comandant unic la Timişoara avea în subordine toate forţele armate, cărora le-a ordonat deschiderea focului.

A existat un ordin de deschidere a focului transmis de ministrul apărării, general Milea Vasile, pe cale ierarhică, la Divizia mecanizată Timişoara, în care se precizează:

,,Demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare”.[13] Ordinul se referea la demonstranţi şi nu la huligani sau derbedei, ceea ce denotă că se cunoştea, cel puţin la nivel de comandă în armată, caracterul mişcării.

În urma deschiderii focului în Timişoara, în perioada 17-20.12.1989 s-au înregistrat 71 de decedaţi şi 253 de răniţi, toţi prin împuşcare. A mai fost o victimă decedată, Popescu Rozalia Irma, călcată de un tanc în zona Podului Decebal şi alte 43 persoane, care au fost lovite şi maltratate în incidentele cu forțele de ordine.

DOSARELE  PROCURATURII

La Procuratura Militară Timișoara, actualmente parchet, au fost înregistrate 98 de dosare penale în legătură cu evenimentele care au avut loc în decembrie 1989 la Timișoara.

Toate aceste dosare au fost soluționate, cu excepția a 7 dosare înregistrate cu autori nedescoperiți. În 14 cauze s-au emis rechizitorii și au fost trimiși în judecată 43 de inculpați iar în celelalte dosare s-au dat soluții de netrimitere în judecată.

Prin rechizitoriul nr.4/P/1990 din 05.02.1990 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv 21 de inculpați, generali și ofițeri din Ministerul de Interne, cu funcții de conducere pe plan central și local, care au organizat și coordonat represiunea mișcării revoluționare de la Timișoara și au participat la sustragerea și incinerarea cadavrelor celor uciși. Aceștia au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de genocid sub diferite forme de participare.

Înculpații au fost: gen.mr. Emil Macri, șef direcție, col. Filip Teodorescu, col. Gabriel Anastasiu, adjuncți șefi direcție toți din cadrul Direcției Securității Statului, col. Nicolae Ghircoiaș, șef Institut de Criminalistică, col. Ioan Baciu, șef direcție, ambii din cadrul Inspectoratului General al Miliției, col. Ion Popescu, inspector șef M.I. Timiș, col. Traian Sima, lt.col. Gheorghe Atudoroaie și mr. Tinu Radu, șef și respectiv adjuncți la Securitatea Timiș, col. Ion Dehelean și lt.col. Ioan Corpodeanu, șef și adjunct la Miliția Timiș, cpt. Valentin Ciucă, mr. Iosif Veverca, mr. Gheorghe Avram, cpt. Laurențiu Preda, cpt. Eugen Mișea, cpt. Tiberiu Grui, cpt. Viorel Bucur și lt.maj. Eugen Peptan, toți din cadrul Miliției Timiș, civ. Gheorghe Ganciu și civ. Emilian-Zamfir Iosef , ofițeri rezervă M.I., șef secție cimitire și respectiv fost șef Crematoriu uman București.

Nu au putut fi trimiși în judecată generalii maiori Constantin Nuță și Velicu Mihalea, șef și respectiv adjunct al Inspectoratului General al Miliției, deoarece au decedat ca urmare a prăbușirii elicopterului cu care erau transportați la București. Nici celălalt adjunct al I.G.M., col. Petre Moraru nu a fost trimis în judecată deoarece s-a sinucis într-o celulă a Penitenciarului Timișoara în ianuarie 1990.

Potrivit rechizitoriului nr.42/P/1990 din 29.03.1990 a fost trimis în judecată și comandamentul politic care a coordonat reprimarea revoluției de la Timișoara, format din Ion Coman, Ilie Matei și Cornel Pacoste, secretari C.C. ai P.C.R. și Radu Bălan, prim secretar al Comitetului Județean P.C.R. Timiș.

Maiorul de miliție Iosif Veverca, participant la sustragerea cadavrelor a fost din nou trimis în judecată pentru uciderea victimei Paris Ianoș prin rechizitoriul nr.28/P/1990 din 20.03.1990.

Aceste rechizitorii au fost conexate într-un singur dosar judecat de Secția Militară a Curții Supreme de Justiție, cunoscut sub numele de Lotul I Timișoara. Prin schimbarea încadrării juridice din genocid în omor deosebit de garv au fost condamnați la pedepse de peste 15 ani închisoare Ion Coman, Radu Bălan, Cornel Pacoste și ofițerii de miliție și securitate Ion Popescu, Traian Sima, Ion Dehelean, Ioan Corpodeanu și Iosif Veverca. La data condamnării generalul de securitate Emil Macri era deja decedat iar ofițerii de miliție implicați.