În vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, un praznic special, închinat Maicii Domnului, care are harul de a vindeca suferinţele oamenilor.
Numele sărbătorii se trage dintr-o întâmplare miraculoasă sărvârşită cu multă vreme în urmă, când un orb şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe faţă cu apa unei fântâni situate într-o pădure de lângă Constantinopol. Potrivit legendei, Leon cel Mare se plimba pe acolo, înainte de a deveni împărat, când a întâlnit un orb. Acesta i-a cerut apă şi l-a rugat să-l conducă în cetate. Leon căuta un izvor, dar pentru că nu găsea, era pe cale să renunţe, când a auzit vocea Maicii Domnului care-i spunea să intre mai adânc în pădure. Viitorul domnitor a găsit în cele din urmă apa, i-a dat orbului să bea şi i-a spălat ochii. Omul a început imediat să vadă, iar de-a lungul timpului, oameni cu tot felul de boli s-au vindecat inexplicabil, bând apă din acest izvor.
Există şi la noi în ţară câteva izvoare considerat tămăduitoare, la mănăstirile Ghighiu, Dervent şi Horăicioara. Zeci de mii de pelerini vin, în fiecare an, la cele trei mănăstiri pentru a primi apă din aceste izvoare.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care mai este numită şi Vinerea Luminată, iar popular – Fântâniţa sau Vinerea Scumpă – este însoţită la români de nenumărate tradiţii şi obiceiuri.
În prima vineri de după Paşte, credincioşii vin la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută sub numele de Aghiasma Mică. Preoţii stropesc apoi mulţimea cu apă sfinţită, care se consideră că purifică şi alungă energiile negative. În unele locuri există credința că cei care o beau vor fi protejați de boli și duhuri rele pentru un an. Agheazma sfinţită de Izvorul Tămăduirii se păstrează peste an, existând credinţa că în caz de boli sau necazuri, aceasta poate fi băută, spre a aduce alinare şi noroc.
Citeşte şi Obiceiurile de Paşte ale românilor: De la Udătorit, la Ciocota de la Rus
În unele zone, preoții merg la izvoare şi fântâni pentru a le sfinți și a le proteja de secare sau de adăpostirea duhurilor rele în preajma lor. În alte regiuni, prelații merg și stropesc casele enoriașilor cu agheasma mică, într-un ritual similar celui de la Bobotează.
În tradiția populară, în această zi se curăţă fântânile pentru că se crede că astfel apa va fi îmbelşugată tot anul. În zonele rurale, oamenii obişnuiesc în această zi să îşi ude vitele cu apă sfinşită pentru a fi sănătoase şi de asemenea, să stropească viile şi recoltele, pentru a fi roditoare peste an.
În vechime, tinerii adolescenţi făceau legământul juvenil, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Ritualul presupunea rostirea jurământului cu voce tare, schimbarea unui colac sfinţit şi a altor obiecte de valoare simbolică (oale, străchini) însoţite de o lumânare aprinsă, urmate de îmbrăţişări frăţeşti, ospăţuri şi dans.
Pe lângă aceste obiceiuri, oamenii au şi unele superstiţii legate de Izvorul Tămăduirii. Unii spun că este interzisă orice treabă fizică. Cine nu calcă rufe, nu spală, nu sapă şi nu face curăţenie în prima vineri de după Paşte, va avea un loc asigurat în Rai. Iar cine lucrează va fi lovit de boală şi nu-şi va mai reveni până la moarte.
În unele zone, se spune că femeile pot lăsa în biserică, peste noapte, de joi spre vineri, un vas cu apă, pe care să-l recupereze după slujbă, iar dacă se spală cu apa respectivă scapă de numeroase necazuri. Mai există regiuni în care oamenii cred că cine pune, de Izvorul Tămăduirii, un vas cu apă sub un nuc sau un soc şi găseşte pământ pe fundul recipientului, nu va mai avea multe zile de trăit.
