Sabina Fati. În jurul Mării Negre: Rostov pe Don-Kerci: De ce au nevoie rușii de pașaport să intre în Crimeea? Și despre elefantul alb dorit de Putin (24)

Rusia are la intrarea în Crimeea puncte de control, ca și cum ar fi o graniță externă, recunoascând cumva implicit că peninsula e un teritoriu care nu-i aparține.

​ Înainte de trecerea prin Strâmtoarea Kerci, polițiștii ruși urcă în autobuze și verifică fiecare pașaport. Pe urmă, pentru a evita aglomerația de la feribot, mașinile sunt obligate să stea într-o parcare mare, până când le vine rândul să treacă. Urmează apoi un control serios, oamenii își iau bagajele din autobuze, le cară în clădirile unde altă dată era punctul de frontieră dintre Rusia și Ucraina și stau la rând destul de nemulțumiți pentru a face un „checkin“ ca în aeroport. Din nou, fiecare act e examinat cu atenție și fiecare sacoșă sau geamantan trece prin filtru. În rucsacul meu doar un stick de memorie le-a ridicat semne de întrebare polițiștilor ruși, dar cei care au pașapoarte rusești se întreabă de ce, dacă e țara lor, sunt verificați ca și cum ar intra într-un alt stat. Poate pentru că autoritățile vor să domine întreg acest nou spațiu dobândit ilicit până în cele mai mici amănunte, pentru că se tem de diverse nemulțumiri sau de proteste.

Lumea se urcă din nou în autobuze, care stau la rând să ajungă la feribot. Aproape o oră durează toată transbordarea și traversarea strâmtorii, care are patru kilometri și jumătate în locul cel mai îngust. Între cele două părți ale Strâmtorii Kerci, la miezul nopții treceau vreo șase-șapte vase. După ce s-au înghesuit să-și cumpere ceai și pâine cu icre, oamenii debarcați din autobuze au dat năvală să caute din ochi construcția impresionantă care va lega Rusia de Crimeea. Din cauza nopții nu se vedea nimic și după cum relatează chiar ziarele de la Moscova, deja termenul hotărât inițial s-a prelungit cu un an. Acest pod ar putea fi, însă, doar un elefant alb pentru Putin, la fel ca zgârie norii din Soci, crede Maxim Trudoliubov, expert la Institutul Kennan. Un elefant alb era mai de mult în Tailanda, nu doar semnul bogăției sau al apartenenței la aristocrație, ci și un cadou făcut cuiva pentru a-l ruina, fiindcă întreținerea acestui frumos animal este foarte ridicată, în vreme ce elefantul alb nu poate fi folosit la nimic.

Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, pe Europa Liberă. 

Sabina Fati – În jurul Mării Negre

Mykolaiv=Nikolaev: orașul unde Barbie și-a cumpărat țigări pe banii mei (12)

Nikolaev: între Bug și Marea Neagră „te simți mai aproape de Rusia decât de Europa” (13)

Nikolaev și Herson: Orașele mireselor: de ce vin americanii după fete până la Marea Neagră? (14)