István Kósa a studiat ecologia şi, timp de patru ani, a lucrat într-o organizaţie neguvernamentală de mediu. “Acolo am simțit că de cele mai multe ori clișeele mentale ne împiedică să începem un dialog constructiv cu cei care au o influență asupra sistemelor naturale pe care toți vrem să le salvăm. Mă refer la politicieni locali și mai puțin locali, agricultori, investitori în infrastructură energetică, silvicultori etc.”, spune István, care de câţiva ani s-a apucat de fotografie. Unul dintre cele mai recente proiectele vizuale pe care le-a realizat este un eseu fotografic dedicat producţiei de energie electrică din România. Acest eseu este prezentat de TOTB.ro, însoţit de un interviu cu autorul său.
Pentru câteva luni, István Kósa s-a plimbat prin ţară şi a documentat prin obiectivul aparatului peisajele mai puţin cunoscute din jurul centralelor care generează, pe bază de combustibili fosili sau energii din surse regenerabile, curentul nostru cel de toate zilele. Am stat stat de vorbă cu István despre foto-eseul lui, pe care vă invităm să-l urmăriţi integral aici.
De unde a pornit interesul tău pentru documentarea producţiei de energie electrică în România?
Câteva fotografii nu vor schimba mare lucru, dar poate că vor trezi interesul unor oameni pentru sursa curentului nostru cel de toate zilele. Cine știe, poate odată, aceste persoane vor decide să cumpere energie electrică produsă din surse regenerabile sau vor susține în alt mod rentabilitatea companiilor care activează în acest domeniu. Nu-i de mirare că nici voința politică și nici stimulentele economice (necesare pentru rentabilitatea investițiilor în producerea energiei electrice “verzi”) nu se dovedesc durabile: trăim într-un fel de democrație. Dacă nu vrem, nici nu ni se întâmplă.
Ce a presupus proiectul tău de foto-documentare?
În decursul câtorva luni, am căutat și apoi am fotografiat în diferite părți ale țării, mai multe tipuri de instalații folosite pentru producerea energiei electrice. Am cerut și am și obținut permisiunea necesară pentru fotografierea parcurilor fotovoltaice, eoliene și a microhidrocentralelor. Fotografierea termocentralelor este interzisă prin lege. Prin urmare, nici nu am primit aprobare ca să le fotografiez, ci numai recomandarea că pot fotografia din exterior. Cu toate că în zilele noastre, poţi să descarci gratis un Google Earth pe telefonul mobil şi astfel de reglementări par ridicole, nu am fotografiat detaliile termocentralelor sau ale centralei nuclerare.
Care au fost elementele care, din punct de vedere vizual, te-au impresionat cel mai tare în lucrul pe această temă?
Recomand tututor următoarele două experiențe: Termocentrala Rovinari și cariera de lignit de acolo, cu dimensiunile lor nepământești. Turbinele eoliene ridicate în jurul satului Sfânta Elena pe un deal deasupra Dunării. Văzute dimineața, în aerul parfumat al miriștilor de grâu uscate. Nici eolienele nu sunt inofensive. Dar sunt splendide.
Ai interacţionat şi cu oamenii care lucrează în aceste centre de producţie energetică sau nu ai acoperit factorul uman?
Nu am intenționat să întru în detaliile aspectelor umane, dar trebuie să menționez un fenomen izbitor. Producerea energiei electrice prin centrale fotovoltaice și centrale eoliene nu necesită cantități masive de forță de muncă. În schimb, nici nu afectează desfășurarea altor activități umane din jurul lor. Mă refer în primul rând la agricultură. Arderea surselor de energie fosile susține o întreagă industrie. Mii de persoane lucrează în cariere de cărbune și la termocentrale. Decarbonificarea sistemului energetic va însemna pierderea locurilor lor de muncă. În Valea Jiului acest lucru s-a întâmplat şi continue să se întâmple chiar acum.
Puteţi citi integral interviul şi puteţi vizualiza eseul-foto în totalitate pe TOTB.ro.
Foto: István Kósa
