Ion Talpeanu, aghiotantul sotilor Ceausescu, a facut ample dezvaluiri despre activitatea cuplului dictatorial in declaratiile date comisiei de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989. Talpeanu dezvaluie strategii de asigurare a securitatii sotilor Ceausescu, modul cum erau pazite resedintele acestora si ofera detalii despre armamentul din dotarea trupelor de garda. Totodata, Talpeanu ofera, in declaratia data anchetatorilor, un tablou sugestiv al stilului de viata al cuplului Ceausescu, pigmentat cu amanunte necunoscute nici pana astazi de “simplii cetateni” ai Romaniei.
Declaratie
Subsemnatul TALPEANU ION, fiul lui Marin si Elena, nascut la 27 mai 1947 in comuna Baneasa, judetul Giurgiu, fost aghiotant prezidential cu grad de lt. col. in cadrul Directiei a V-a – Serviciul 1, casatorit, avand un copil minor, declar urmatoarele:
“Nu aveam gloante dum-dum ori cu proprietati speciale”
Asa cum am aratat si in declaratiile anterioare, din anul 1985 am fost numit aghiotantul lui Ceausescu N., lucrand in ture de 24 ore cu 24, impreuna cu celalalt aghiotant, mr. BALASA VASILE.
Fiecare dintre noi avea in subordine un sef de grupa si sapte ofiteri din aceeasi unitate cu noi.
Sediul nostru, al Serviciului garda resedinta Primaverii, se afla intr-o cladire din strada Moliere, la circa 300 metri de resedinta propriu-zisa. Camera aghiotantilor se afla pe bdul Kalinin, peste drum de resedinta Primaverii, iar la poarta resedintei era o cabina unde statea un ofiter de serviciu (din serviciul garzi) care asigura accesul in resedinta.
Cu privire la armamentul din dotare arat ca, noi, aghiotantii aveam pistol “Makarov” cu 12 cartuse, iar sefii de grupa si ofiterii din grupa aveau pistolet “Makarov”, pistolet “Stecikin” si pistol-mitraliera AKM, cu munitie aferenta, care era cea obisnuita, in sensul ca nu aveam gloante dum-dum sau cu proprietati speciale, de provenienta straina. In dotare mai aveam cateva stilete de fabricatie indigena, aparate de radioemisie-receptie Motorola si Storno.
“Mergeam mereu in masina din dreapta dictatorului”
Armamentul, munitia si aparatura erau luate pe baza de tichet la intrarea in ture si se predau la iesirea din serviciu. Armamentul era pastrat la seful de schimb de la parterul sediului din strada Moliere, care avea cheia de la rastel, iar noi aghiotantii il pastram in fisetul din camera noastra, situata in locul mentionat mai sus (peste drum de resedinta Primaverii).
Sarcinile mele de serviciu si ale ofiterilor din subordinea mea erau legate de insotirea permanenta si asigurarea protectiei fizice a fostului dictator si sotiei lui, pe traseu eu mergand in masina de escorta din dreapta masinii principale. Membrii grupei mele mergeau in stanga si in spatele masinii principale, iar un echipaj USLA inchidea coloana. Toate masinile aveau soferi in afara ofiterilor de escorta, care apartineau de Garajul Leonida si pe timpul serviciului stateau in sediul din strada Moliere, impreuna cu noi.
Tot in sarcina mea ca aghiotant era asigurarea pazei la cabinetul nr. 1 din fostul sediu al CC. Pe timpul serviciului stateam in anticamera, in care se aflau secretarul prezidential personal al dictatorului, MIHAI HIRJEU, si seful de cabinet MANEA CONSTANTIN. Eu tineam evidenta tuturor persoanelor care intrau la cabinetul nr. 1, chemate sau venite din proprie initiativa, si raspundeam la telefoanele care nu aveau legatura cu Ceausescu N.
“De trei ani Ceausescu dormea in fiecare dupa-amiaza”
In legatura cu activitatea zilnica a fostului dictator arat ca: Acesta era ocupat cu sedinte pe diferite probleme (economice, sociale etc.), primire de delegatii si audiente (nu oameni ai muncii, ci demnitari), vizite in Bucuresti si in diferite obiective (aproape zilnic, in ultima perioada), precum si vizite de lucru in tara si strainatate. De asemenea, se mai organizau vanatori, in toate judetele tarii care dispuneau de vanat, fiind amenajate special rezervatii de vanatoare, iar vara si iarna pleca in concediu la mare (statiunea Neptun) si la munte (Predeal si Sinaia).
De circa trei ani, fostul dictator mergea zilnic la pranz la masa la resedinta si se odihnea circa o ora si jumatate, revenind in jurul orei 15.30 la sediul CC si terminand programul de lucru de obicei la ora 18.00, cand plecam la resedinta.
“Ofiterii de Securitate spalau pe picioare cainii dictatorului”
Acolo viziona un film, asigurat de operatorul RADU ION de la gospodaria de partid, dupa care se plimba prin fata vilei pana cand noi, cei din escorta, ii spalam cainii pe picioare. Cei doi caini erau plimbati zilnic de stapanii lor si de ofiterii nostri din escorta. De asemenea, exista o masina speciala cu care ofiterii din escorta ii plimbau zilnic cainii, pe care ii ingrijea medicul veterinar TUDORAN ION, caruia i se atribuise o locuinta la circa 300 metri de resedinta, pe strada Tolstoi. Acest medic ingrijea si descendentii celor doi caini ai lui Ceausescu, daruiti lui POSTELNICU TUDOR, BOBU EMIL, NEAGOE MARIN (fostul sef al Directiei a V-a), ANA MURESAN, NICOLAE CONSTANTIN si altii, dictatorul interesandu-se permanent de ei.
“Sambata si duminica, favoritii lui Ceausescu erau invitati la clubul din Floreasca”
In zilele de sambata si duminica, Ceausescu si sotia se duceau de regula la un “club” amenajat pe malul lacului Floreasca, la circa 400 metri de resedinta, unde se aflau sala de volei, sala de primire, bazin de inot, televizor, popicarie etc. Acolo se juca sah, popice si jocul de carti numit “septic”. Invitatii permanenti la acest club au fost BANC IOSIF, PANA GHEORGHE, BOBU EMIL, DASCALESCU CONSTANTIN, NICOLAE CONSTANTIN si GHEORGHE OPREA cu sotiile. Uneori au fost invitati STEFAN ANDREI si DINCA ION, dar in ultima perioada nu i-a mai invitat. Pe MANESCU MANEA l-a invitat doar cat a fost prim-ministru.
Din anturajul apropiat al fostului dictator au facut parte BOBU EMIL, NICOLAE CONSTANTIN, DASCALESCU CONSTANTIN si OPREA GHEORGHE. Acestia il insoteau permanent la resedintele de la Snagov, la munte si la mare si la unele vanatori.
In ceea ce-i priveste pe POSTELNICU TUDOR si IULIAN VLAD, pe acestia ii chema de obicei impreuna sau cerea sa-l sune numai in probleme de serviciu. De mentionat faptul ca atunci cand POSTELNICU TUDOR a fost sef al Securitatii acesta nu venea impreuna cu fostul ministru de interne, COMAN TEODOR, care nu era agreat.
“Emil Bobu era cel mai mare lingau”
Cu privire la atitudinea celor ce il inconjurau pe fostul dictator am remarcat ca BOBU EMIL excela printr-o atitudine de linguseala si slugarnicie fatisa. Intrucat dictatorul a cautat sa se inconjoare numai de oameni care sa accepte tot ce voia el sa spuna, cei din anturaj nu numai ca aprobau totul, dar veneau cu contributii personale pentru a lauda situatia “stralucita” a tarii noastre pe plan intern si extern, “bunastarea generala” etc., astfel incat Ceausescu incepuse sa creada in aceste dezinformari. De asemenea, am mai observat o anumita antipatie intre BOBU EMIL si DASCALESCU CONSTANTIN, generata probabil de interese personale legate de simpatia fostului dictator pentru unul sau altul din ei.
Cu privire la Ceausescu Elena arat ca aceasta era vesnic nemultumita de tot si plina de rautate. Ea aviza si cenzura totul, toate materialele, inainte ca acestea sa ajunga la sotul ei. Practic, primul-ministru al guvernului era numai de fatada, ea conducea.
Despre acestea cunosc si numitii MANEA CONSTANTIN, HIRJEU MIHAI si NENESU ION, secretari personali si sefi de cabinet la cabinetele 1 si 2 din fostul sediu al CC.
“Nicu era batjocoritor, Zoia ingamfata, Valentin mai linistit”
In legatura cu copiii fostilor dictatori, Ceausescu Nicu, Ceausescu Zoie si Ceausescu Valentin arat ca acestia initial au locuit impreuna cu parintii lor la resedinta Primaverii.
In urma cu circa patru ani, Nicu si cu Zoie s-au mutat in vila construita pe strada Mendeleev, iar apoi Nicu a plecat la Sibiu. Valentin a locuit o perioada in strada Cerchez cu sotia sa, iar dupa despartirea de aceasta s-a mutat intr-o alta locuinta pe care nu o cunosc, mai venea si in ultimul timp pe la resedinta din Primaverii la ore tarzii si dormea acolo, iar mama sa il chestiona pe ofiterul de la intrarea principala (mr. OCHEA VASILE, lt. col. ROSCA CONSTANTIN, cpt. STANCU VASILE) in legatura cu locul si orele la care se intorcea fiul ei. Ca atitudine a acelor mentionati arat ca NICU era batjocoritor si ne ironiza mereu, Zoia era ingamfata, iar Valentin mai linistit. Despre activitatea si modul de viata al acestora cunosc mai multe amanunte cei din anturajul lor.
“Ceausescu solutiona favorabil probleme de locuinta si cereri de serviciu”
In legatura cu unele aspecte din activitatea fostului dictator pe plan intern sau extern pe care le-am sesizat arat urmatoarele:
– Cu ocazia vizitelor de lucru efectuate in Capitala sau in tara, fostului dictator i se inmanau de catre populatie multe scrisori, continand doleante sau nemultumiri personale. Acestea erau date sefului cancelariei, CURTICEANU SILVIU, care intocmea rapoarte cu problemele ridicate in scrisori si le prezenta lui Ceausescu N. Acesta, de regula, solutiona favorabil probleme de locuinte si cereri de serviciu, iar pentru cele referitoare la sesizari din domeniul economic, social etc. chema consilierii pe probleme. In ceea ce priveste insa cererile privind plecarile definitive din tara sau probleme ale drepturilor omului, acestea le respingea.
“Ceausescu stabilea productiile-record pe baza recoltelor de la Palatul Snagov”
– Aproximativ in anul 1986 s-a inchis zona Padurii Snagov, vechi loc de agrement bucurestean, s-a reconstruit vechiul palat regal de vanatoare si s-a populat padurea cu vanat, in vederea organizarii de vanatori personale. Aici obisnuia Ceausescu uneori sa lucreze si isi chema colaboratorii. De asemenea, a fost amenajata o mare gradina de produse agricole, cu parcele de circa 400 metri patrati fiecare, sera, vie si pomi fructiferi. De aceasta gradina raspundeau inginerul SERBANOIU de la gospodaria de partid si ANDREI SUZANA, administratoarea casei Snagov. Gradina respectiva a fost plantata cu porumb, mazare, fasole si alte legume, iar intre sirurile de vita-de-vie cu mazare si varza. Cultivarea si recoltarea se faceau cu muncitori din Snagov si se foloseau ultimele noutati ale tehnicii mondiale si din domeniul ingrasamintelor chimice. Dupa obtinerea recoltelor, Ceausescu ii invita pe BOBU EMIL, BARBULESCU VASILE, conducerea Ministerului Agriculturii si specialisti din agricultura, mai ales de la Institutul de Cercetari Fundulea, carora le prezenta recoltele obtinute in gradina sa si stabilea productiile la hectar in intreaga agricultura, dand indicatii obligatorii in acest sens, pe baza acestor recolte obtinute in gradina proprie, in conditiile mentionate mai sus.
Pedeapsa pentru incendierea recoltei
– In urma cu circa 3-4 ani, DINCA ION a intrat in cabinetul nr. 1, la Ceausescu, cu un sac de porumb ars, care spunea ca provine dintr-o comuna din judetul Giurgiu, unde s-a dat foc la recolta. Initial, Ceausescu a dat dispozitie sa se aplice vinovatilor pedeapsa cea mai aspra si stiu ca au fost judecati in acest sens. Sotia tehnicianului care era implicata in proces mi-a fost colega de clasa in scoala elementara si cand a venit pentru audienta la DINCA ION i-am facilitat sa ajunga la acesta prin insotitorul acestuia. Ulterior, stiu ca s-a revenit asupra pedepselor aplicate persoanelor din acest caz.
Prietenii din strainatate ai dictatorului
– In relatiile cu alti sefi de stat s-au bucurat de regim preferential de primire si tratare din partea lui Ceausescu urmatorii: YASER ARAFAT, ERICK HONEKER, TODOR JIVKOV si unii sefi de state africane. De asemenea, a avut relatii foarte bune cu fostul sahinsah al Iranului si ZULFICAR ALIBUTTO, fostul presedinte al Pakistanului. Nu cunosc problemele discutiilor particulare avute cu acestia, deoarece in cabinetele unde se purtau aveau acces numai translatorii de limba si stenodactilografii.
Precizez ca nu am cunostinta despre existenta vreunei intelegeri intre fostul dictator si unii sefi de state arabe sau din alte zone ale lumii, in sensul de a trimite in caz de nevoie trupe specializate sau grupe de teroristi pentru a-i sprijini dictatura. De asemenea, nu cunosc despre existenta unor efective specializate autohtone care sa fi fost pregatite pentru acest scop in secret.
Aceasta este declaratia pe care o dau, sustin si semnez.
02 februarie 1990
