Prin conturile Fundatiei "Fondul Libertatea” sufla vantul. Din cei aproximativ un milion de dolari adunati la inceputul anilor '90 au mai ramas vreo 50 mii de dolari SUA. O asemenea suma nu mai poate asigura functionarea normala a fundatiei, in conditiile in care cheltuielile medii anuale sunt, conform estimarilor Comisiei Parlamentare a Revolutionarilor din Decembrie 1989, de peste 150 mii dolari. Daca pana in anul 2005 Fundatia “Fondul Libertatea” a functionat ca organizatie de utilitate publica, cu personalitate juridica, in prezent aceasta a trecut in subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor, institutie aflata, la randu-i, in subordinea Guvernului Romaniei.
Prin infiintarea in 1990 a organizatiei se avea in vedere, printre altele, repararea cladirilor distruse pe durata luptelor de strada in revolutie, ajutorarea familiilor care au avut distruse gospodariile in acea perioada, amenajarea cimitirelor si monumentelor eroilor revolutiei, acordarea de ajutoare pentru ranitii si familiile celor decedati in cursul evenimentelor, imbunatatirea asistentei sociale in crese, gradinite, camine de copii si batrani etc.
De anul trecut, Fondul Libertatea nu a mai avut un consiliu de administratie functional, cererile adresate fundatiei prin care ranitii revolutiei si urmasii celor impuscati in decemrbie 1989 solicitau ajutoare nu au mai putut fi solutionate. Ultimii bani sunt dramuiti, destul de atent, pentru plata salariilor a trei angajati si pentru plata chiriei si a utilitatilor pentru un modest sediu.
Previziuni si dizolvare
“Nu mai sunt bani. Mai sunt vreo 50 mii de dolari. Fondul e in lichidare. Probabil va fi lichidat”, a afirmat Petrisor Morar, secretar de stat SSPR.
In martie 2003, cu ocazia plenului Comisiei parlamentare a revolutionarilor din decembrie 1989, in procesul-verbal al lucrarilor s-a mentionat ca in conditiile “disponibilitatilor de la 31 decembrie 2002, estimand cheltuielile anuale de 4-5 miliarde ROL, Fundatia Libertatea mai poate functiona 4-5 ani”. Cu aceasta ocazie s-a explicat si evolutia fundatiei: “Fondul Libertatea a fost gestionat de un consiliu de administratie numit initial de catre Parlament si completat ulterior cu reprezentanti a noua asociatii ale revolutionarilor si urmasilor eroilor-martiri, legal constituite pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 42/1990. La infiintarea sa, fundatia avea in organigrama aparatului sau economic 15 posturi iar in prezent opereaza numai cu patru posturi cu carte de munca si cu doi colaboratori cu program partial de munca”. Situatia financiara prezentata de membrii comisiei releva ca fundatia a avut in perioada 1990-31 decembrie 2002 venituri totale de 42,741 miliarde ROL, din care, scazand totalul cheltuielilor de 20,707 miliarde ROL, rezulta un sold de 22,034 miliarde ROL.
In februarie 2000, Secretariatul General al Camerei Deputatilor pregatise un proiect de lege pentru dizolvarea Fundatiei “Fondul Libertatea”, apreciind ca aceasta “si-a indeplinit”, in cea mai mare parte, obiectul de activitate si ca “au fost create o serie de institutii si organisme care au absorbit sarcinile sale”.
Toata lumea, inghesuita intr-o camera
In prezent, Fundatia “Fondul Libertatea” isi desfasoara activitatea intr-o camaruta de 8 metri patrati, la etajul 6 al imobilului din strada Victor Eftimiu nr. 2. Cei trei angajati lucreaza inghesuiti aici. Pentru intrunirile periodice ale consiliului de administratie, la care sunt invitati si reprezentanti ai SSPR si ai altor ministere, este folosita tot aceasta incapere. La sedinte, daca toata lumea ar veni, in camera ar trebui sa se inghesuie vreo 20 de persoane. Pe langa acest “sediu” al fundatiei, mai exista inchiriata si o incapere, cu aceleasi dimensiuni, pentru depozitarea unei arhive voluminoase. Singurul indiciu privind existenta organizatiei este o coala de hartie lipita pe usa si pe care este scris “Fundatia Libertatea”. Mi se explica ca, din cauza lipsei banilor, pentru a nu se plati taxe suplimentare pentru firma, nu exista nici o placa pusa pe fatada cladirii, ci doar o cutie postala.
Traian Vasu, membru al Asociatiei “21 decembrie 1989”, fost membru in consiliul de administratie al fundatiei pana in mai 2005, ne-a relatat ca si in zilele “bune”, in perioada anterioara subordonarii la SSPR, s-a lucrat la fel, “insa lucrurile mergeau, consiliul se intrunea, se acordau ajutoare, nu existau probleme deosebite”.
Dumitru Stelianide, membru al actualului consiliu de administratie din partea unei asociatii de revolutionari si salariat SSPR, a declarat ca si in aceste conditii spartane in care se desfasoara activitatea fundatiei cheltuielile sunt importante, depasind 10 mii RON lunar (din care salariile 5.400 RON).
Nereguli si controale
Abia in anul 1997, Departamentul de Control al Guvernului a cerut Curtii de Conturi sa verifice activitatea Fundatiei “Fondul Libertatea”. Dar nu oricum, ci solicitand Biroului Permanent al Camerei Deputatilor sa propuna plenului un proiect de hotarare. Ciudat, solicitarea era facuta deoarece “se constatasera nereguli ale activitatilor fundatiei pentru perioada 1990-1996”. Chiar daca aceste nereguli ar fi fost reale, cine ar fi fost cel pedepsit in conditiile in care eventualele infractiuni intrau, majoritatea, in sfera prescrierilor? Surpriza a fost insa alta: “Curtea de Conturi si-a declinat competenta in materie”. Departamentul de Control al Guvernului a precizat la acea data ca, potrivit Legii 94/1992, adoptata de Parlament, "hotararile Camerei Deputatilor si Senatului, prin care se cere Curtii de Conturi efectuarea unor controale in limitele competentelor sale, sunt obligatorii. Nici o alta autoritate publica nu o mai poate obliga”. Sesizarea Departamentului de Control al Guvernului a fost transmisa spre analiza Comisiei juridice a Camerei Deputatilor, iar eventualele nereguli au ramas tot necercetate.
Vasu Traian, fostul membru al consiliului de administratie, a afirmat: "Au existat permanent fel de fel de controale, dar nu au fost sesizate oficial nereguli, neexistand nici un document care sa stablileasca ca s-a incalcat legea. In general reclamatiile erau facute de cei care solicitau ajutoare, dar care nu erau indreptatiti sa le primeasca, erau refuzati si se razbunau astfel”.
Contestatii la Curtea Constitutionala
Prevederile Legii Recunostintei privind subordonarea Fundatiei "Fondul Libertatea” SSPR i-au nemultumit pe membrii consiliului de administratie. "Noi nu am fost de acord cu asa ceva. Fundatia era de interes public, functiona, acordam ajutoare. Noi am refuzat de la inceput subordonarea si am depus contestatie la Curtea Constitutionala. Ne-a fost respinsa. Ne-am retras din consiliu. De la infiintarea fondului, nu a fost an in care sa nu se incerce trecerea fundatiei sub controlul Guvernului! Permanent ne-am opus. Am considerat ca se incearca sa se puna mana pe niste fonduri care sa fie manevrate spre diverse gauri. Acum au luat fondul, dar nu mai sunt bani, nu a mai ramas nimic.”
Desi normele de aplicare a Legii 341/2004 prevedeau ca in decurs de 30 de zile de la aparitia acestora sa fie numit un nou consiliu de administratie al fundatiei, acest lucru s-a intamplat abia peste un an, la inceputul anului 2005. Consiliul nou-numit nu functioneaza, membrii evitand sa se prezinte la sedinte, justificand in special ca nu au bani de deplasare si nu sunt platiti. La nici una dintre cele patru sedinte convocate pana in prezent de la inceputul anului 2005 nu s-a intrunit cvorumul necesar. Petrisor Morar, secretarul de stat SSPR, a declarat ca decizia de a nu remunera participarea la sedintele consiliului de administratie este intemeiata, banii, putini ramasi, fiind necesari pentru eventualele cereri de ajutoare care ar putea veni din partea ranitilor revolutiei sau a urmasilor celor decedati in decembrie 1989.
