O comunitate mică din judeţul Alba dovedeşte un spirit de organizare neobişnuit. Oamenii şi-au modernizat singuri localitatea, iar acum o întreţin din munca şi banii lor. Localnicii au hotărât ca pe teritoriul satului să nu existe nici o cârciumă.
Suntem în 2007. Turla bisericii din sat mai avea puţin şi cădea. Biserica are aproape 70 de ani. Sătenii au stabilit necesarul de materiale. Lemn, tablă, cuie. Şi-au împărţit responsabilităţile – cine aduce cuiele, tabla şi lemnul. Au strâns şi bani, pentru meşterii aduşi de la Recaş. Dar şi localnicii i-au ajutat. Câte o echipă în fiecare zi. S-a stabilit cine anume din sat face mâncare pentru muncitori. Lucrarea a ţinut din primăvară până-n toamnă. Turla a fost salvată. Un an mai târziu s-a pus şi acoperiş nou la biserică.
Tot în 2007, sătenii şi-au dat seama că era nevoie de o cale mai scurtă din vatra satului spre câmpul unde îşi au culturile. Drumul se opreşte într-o râpă. Nu era un podeţ acolo. Trebuia să ocoleşti trei kilometri, ca să ajungi la câmpul cu semănături. Până într-o zi, când sătenii s-au strâns şi s-au sfătuit. Facem podeţul. Zis şi făcut. De ce aveau nevoie? Două traverse din fier. Lemn, şuruburi, să prindă bucăţile din lemn de traverse. S-au strâns oamenii din sat, într-o zi de duminică. Luaseră deja traversele de la fostul CAP din zona lor. Şi într-o singură zi au construit podeţul. Lung de câţiva metri.
Taluzarea malului Mureşului
Terenul dinspre baltă. Cum se zice pe-aici. Aproape de malul Mureşului. Se ducea pământul la vale, punând în pericol culturile agricole. Altă şedinţă a sătenilor, în 2009. Ce facem? Cineva din sat cunoaşte pe unul care are o firmă cu utilaje de mare putere, special pentru astfel de lucrări. Au vorbit cu el. Şi el a venit cu utilajele. Sătenii au strâns bani pentru motorina consumată de utilaje. S-a taluzat terenul. Cu ocazia asta a fost nivelată şi o suprafaţă tocmai bună pentru un teren de fotbal. S-au pus şi două porţi.
Solidaritate pentru viaţă
O femeie din sat a trecut prin momente de viaţă şi de moarte. Avea mari probleme cu inima. Erau necesari bani pentru operaţie. Oamenii s-au mobilizat, după apelul făcut de preotul satului, Marius Piştănilă. În numai şapte zile au fost strânşi 2.500 de euro. În aprilie 2011. Femeia a intrat în operaţie, i s-au pus două stenturi. Acum e bine. Îşi vede de viaţa ei.
Vacanţă pentru copiii sărmani
Tot anul acesta – 11 copii din sat, din familii nevoiaşe, au fost trimişi în vacanţă. Pe banii sătenilor. Au pus oamenii mână de la mână şi copiii au plecat în tabără, timp de o săptămână, în Munţii Trascău.
Acestea sunt câteva exemple despre felul în care o comunitate mică din Transilvania înţelege să-şi rezolve de una singură problemele. E povestea satului Limba din judeţul Alba. Localitate cu 157 de familii, aflată la câţiva kilometri de Alba Iulia. Dar ţăranii de aici nu sunt uniţi la întâmplare. Şi-au făcut asociaţie. Cel mai important „capital” al acestui sat este munca în comun a locuitorilor săi. Asociaţia îşi trage numele de la numele satului – „Limbenii” – şi a fost înfiinţată în 2006.
Fără politică
S-au stabilit de la bun început câteva principii. În fiecare an se face câte o adunare generală, în luna februarie. Se prezintă lucrurile deja rezolvate în precedentul an şi apoi proiectele pentru anul următor. I-am întrebat de ce şi-au făcut asociaţia. Şi mi-au răspuns simplu – „pentru o viaţă mai bună”. Aici mai e o vorbă – „să ne avem de neamuri”. Adică oamenii să fie uniţi. Cu ocazia aceleiaşi adunări generale, se alege un preşedinte al asociaţiei. Mandatul său e pentru un an. El îşi face o echipă din patru consilieri. Echipa lui Dorin Bucur şi-a stabilit câteva obiective pentru anul 2011, cum ar fi lucrări de întreţinere la sistemul de canalizare al satului, curăţenie generală în cimitir şi construirea unui refugiu la una din staţiile de autobuz săteşti. Al doilea principiu spune că nimeni nu trebuie să facă politică. Cei din conducerea asociaţiei nu pot fi oameni politici şi nici nu au voie să facă lobby pentru un partid. Trebuie să fie doar gospodari. „Avem de rezolvat problemele noastre, pe care le rezolvăm cu munca noastră”, mi se explică.
Strategia de dezvoltare a satului
Sătenii au şi o viziune de viitor asupra dezvoltării localităţii lor. Cu atât mai mult cu cât, potrivit statisticilor, trei sferturi din locuitorii satului Limba sunt tineri. Ei îşi câştigă pâinea mai puţin din agricultură, şi mai mult ca angajaţi pe la diverse firme din Alba Iulia. Dar se vede, după cum arată satul – case frumoase, îngrijite – că sunt oameni vrednici. Mi se arată un document intitulat „viziunea de dezvoltare a satului Limba”. Textul începe cu următoarea frază – „vrem să lăsăm satul cât mai dezvoltat, pentru generaţiile viitoare”. Ideea de bază înseamnă turismul. Fiecare gospodărie de aici are două corpuri de casă, după tradiţie. La stradă este „casa dinainte”, cu una sau două camere. Cele mai frumoase şi mai spaţioase din acea gospodărie. Pentru oaspeţi. Gazdele stau într-un alt corp de casă, mai simplu şi mai ascuns, spre grădina de legume. „Casa dinainte” ar putea dobândi statut de pensiune. Asociaţia din satul Limba are deja un expert angajat în domeniul turismului, care să rezolve problema asta, din punct de vedere al actelor, pentru toţi oamenii din localitate care vor să aibă turişti la ei în casă. „Sunt foarte mulţi care vor asta”, ne asigură Dorin Bucur.
Voluntari pentru paza podului peste Mureş
Ideea de solidaritate în satul Limba are rădăcini adânci. Aşezarea e atestată încă din anul 1238. Documentele arată că această comunitate a participat la revoluţia din 1848, sub comanda lui Axente Sever. Oamenii de aici au pus umărul şi la construirea Catedralei din Alba Iulia. La puţin timp după Marea Unire de la 1918, voluntarii din Limba, constituiţi într-un pluton, au păzit podul de peste Mureş, aflat la mică distanţă de satul lor. Au rămas relatări şi din perioada interbelică, în care satul era remarcat pentru organizarea minuţioasă. Localnicii se împărţeau atunci în grupuri. Unii curăţau şanţurile, alţii viile şi păşunile. Denumirea satului vine, din câte se ştie, de la o limbă de pământ de pe malul Mureşului, unde pe vremuri se opreau plutaşii, la ceas de odihnă. Satul face parte din comuna Ciugud. Dar dintre cele şase sate ale comunei, numai în Limba există la ora actuală asociaţia ţăranilor, ne-au confirmat oficialii de la Primărie.
Canalizare şi cămin cultural
Spiritul de coeziune s-a păstrat şi în perioada comunistă. În anii ’70, sătenii au ridicat căminul cultural. Iar în 1977 au participat la lucrările de canalizare a satului. Au săpat şanţuri pe toate străzile. Au făcut şi bazinul pentru captarea apei. „Părinţii mi-au povestit cum s-a muncit atunci”, adaugă Dorin Bucur.
Operaţiunea gazelor naturale
Una dintre cele mai mari operaţiuni de modernizare a satului Limba s-a desfăşurat în anii 1994-1995. La acea vreme, comuna Ciugud a intrat în planurile autorităţilor de-a fi conectată la reţeaua naţională de gaze naturale. Pe atunci nu era încă asociaţia de azi din Limba. Dar locuitorii satului au decis să formeze un comitet ad-hoc, în conducerea căruia să fie patru oameni, între care şi contabilul Gheorghe Şerdean. El a primit sarcina de-a strânge banii de la toate familiile din sat. S-a decis ca fiecare familie să plătească eşalonat suma necesară pentru racordarea la reţeaua de gaze. Atât cât revenea fiecărei gospodării în parte. S-a achitat suma de 220.000 de lei vechi pentru un foc, din octombrie 1994 până în noiembrie 1995. Tocmai prin eşalonarea plăţilor s-a reuşit ca oamenii să se achite mai uşor de întreaga factură, fără nici o penalizare de întârziere.
Revelionul satului
Dacă veţi căuta în satul Limba o cârciumă, să ştiţi că nu găsiţi. Pur şi simplu nu există. Am întrebat de ce şi mi s-a răspuns că nu e nevoie. Limbenii preferă să se viziteze reciproc, ca „în familie”. Dar mai ales când se strânge toată suflarea la marile sărbători de peste an. Revelionul satului. Oamenii îşi împart şi cu această ocazie responsabilităţile. Fiecare ştie ce şi câtă mâncare să aducă, ce şi câtă băutură. Se mai strâng bani pentru lăutari şi să vezi petrecere de pomină la căminul cultural. La fel se întâmplă şi de Rusalii, de Paşte, de Ziua Femeii. Dar şi la „Fiii satului” – sărbătoare care în 2011 va ajunge la a 43-a ediţie. Se desfăşoară în prima duminică din septembrie. Cu ocazia asta se întorc la vatră şi limbenii stabiliţi în alte ţări.
statistici
157 de familii sunt în satul Limba.
2006 este anul înfiinţării Asociaţiei „Limbenii”.
2.500 de euro au strâns sătenii în şapte zile pentru ajutorarea medicală a unei consătene.
