12 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăLifestyleFoodCum a fost construit sportul românesc, încă din secolul al XIX-lea. Primii...

Cum a fost construit sportul românesc, încă din secolul al XIX-lea. Primii campioni, cei ai strategiilor şi schimbării de mentalitate

A fost odată un cu totul alt mod de a vedea sportul, în România, în secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului XX. Atunci când se credea că mişcarea în aer liber e doar o simplă pierdere de vreme. A fost perioada acelor oameni care au încercat din răsputeri, şi au reuşit, să schimbe mentalităţile. Aceasta este esenţia expoziţiei deschisă cu câteva zile în urmă, care va putea fi vizitată până la finele acestui an, la Arhivele Naţionale din Bucureşti. Sute de documente şi fotografii arată cum au fost puse bazele performanţelor de mai târziu ale sportului românesc.

Şcoala este locul unde mentalităţile trebuie să se schimbe. Asta înţelege primul profesor de educaţie fizică din spaţiul românesc, Gheorghe Moceanu, care a trăit între 1838 şi 1909. El pune bazele programei în acest domeniu şi planul său merge pe ideea dansurilor populare. Ca un mod prin care elevii fac mişcare. Al doilea pas este introducerea gimnasticii în şcoală. Apare chiar şi un manual de gimnastică în instituţiile şcolare, în paginile căruia sunt exemplificate cele mai importante elemente în acest sens. Şi o fotografie încărcată de simboluri, din 1859, a Şcolii de Gimnastică de la Braşov.

Velodrom din lemn, la Bucureşti

Atenţie însă, pentru că un alt sport care prinde bine la public este ciclismul. Bucureştiul are încă din 1866 primul velodrom din lemn. Nu mulţi ani după aceea vom prelua şi noi ideea occidentală a curselor de biciclete pe plan naţional – Turul României aşadar. Situaţia se amplifică şi în 1913 găsim în Armata Română companii de ciclişti. O modalitate eficientă prin care soldaţii pe două roţi transmit ordine de la o unitate la alta, dar şi pentru recunoaşterea terenului, aproape de liniile duşmane. Mersul pe jos însă nu e cu nimic mai prejos, iar din acest punct de vedere îl poţi descoperi pe Dan Dumitru. El a fost primul român care, în 1910, face ocolul lumii bazându-se numai pe propriile-i picioare.

Darea la semn

Sportul evoluează, iar organizarea pe societăţi şi federaţii prinde contur. Avem un prim exemplu în Societatea Română de Arme, Gimnastică şi Dare la Semn. Tirul era „darea la semn”. O diplomă de gimnastică, din 1868, ne vorbeşte despre acele îndepărtate vremuri. Mergem mai departe, pentru ca în 1912 să auzim de Federaţia Societăţilor de Sport din România. O ţară în care, în jurul anului 1940, erau legitimaţi 100.000 de sportivi, de la fotbal şi hipism, până la tenis, box şi rugby. Fotbalul era de pe atunci rege, pentru că 70% dintre cluburile sportive de la noi se învârteau în jurul magicului balon.

Legendarele cluburi de fotbal

Cluburi de fotbal legendare, pe atunci, în Bucureşti şi în ţară, precum Astra, Iuventus, Venus, Ripensia, Rapid. O fotografie cu echipa Iuventus din 1926. Dar şi paşaporul echipei naţionale de fotbal a României, din 1930, care se pregătea pentru Campionatul Mondial din Uruguay. Practic, o foaie mare de hârtie pe care sunt aliniate pozele şi numele jucătorilor. Alte nume, alte sporturi, precum Nicolae Caranfil, la scrimă ori Sabina Enescu Iconomu, la tenis, campioană naţională. Să nu uităm de echipa noastră naţională de rugby care obţine, în 1930, prima medalie olimpică, la Paris.

O poveste despre entuziasm

Sunt doar câteva repere ale unei expoziţii care cuprinde, într-un spaţiu, altfel restrâns, în holul central al Arhivelor Naţionale din Bucureşti, mai mult de un secol de sport. Eveniment la care au contribuit atât specialiştii instituţiei-gazdă, cât şi cei de la Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul Sportului şi Arhiva Naţională de Filme. Aflu însă şi de cel care a contribuit decisiv la această inedită întreprindere, Bogdan Popa, unul dintre puţinii istorici de la noi în domeniul sportului, aşa cum a fost prezentat la vernisajul expoziţiei. Cu toţii au căutat prin sertarele arhivelor şi au scos la lumină nu doar un şir de fotografii şi documente. „Am pus totul cap la cap”, spune Bogdan Popa, în aşa fel încât să fie ţesută o poveste, cu oameni şi fapte. “Este o poveste despre entuziasmul acelor timpuri, când sportul nu era privit ca fenomen de masă. Acei oameni au reuşit să schimbe percepţia publică despre mişcarea în aer liber. A dispărut, începtul cu încetul, ideea că a face sport e o pierdere de timp. A fost o luptă grea, dar o luptă câştigată de ei”, conchide istoricul. Din acest punct de vedere, se poate spune că, la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, am avut altfel de campioni, nu neapărat în sportul propriu-zis, cât mai ales în idei, în strategii. Adevăraţi vizionari. 

Cele mai citite

Pentagonul va aloca 20 de miliarde de dolari pentru a dezvolta avionul de luptă NGAD

Forţele Aeriene ale SUA alocă aproape 20 de miliarde de dolari pentru a dezvolta avionul de luptă NGAD (Next Generation Air Dominance), înlocuitorul pentru...

Ploiești #LetsPLAY – Capitala Tineretului din România 2024: Conferința „ 26 Martie – 143 de ani de la proclamarea Regatului României. „75 ani de...

COMUNICAT DE PRESĂConferințele „ Tinerii și Monarhia” Fundația Județeană pentru Tineret Prahova, Asociația Eurospirit, Primăria Municipiului Ploiești și Casa de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului...

România deschide dosare penale pentru spectacolele pirotehnice de pe stadioane; Ungaria se mândrește cu ele. FOTO

În țara noastră, introducerea de articole pirotehnice pe arenele sportive este interzisă, iar președintele FC Rapid București, Daniel Nicolae, și un lider galeriei giuleștene...
Ultima oră
Pe aceeași temă