În timp ce pentru cei mai mulți dintre locuitorii României, Crăciunul a trecut de mult, peste zecile de mii de ucraineni din Maramureș și din Bucovina, abia acum încep sărbătorile de iarnă. Ei țin Crăciunul pe stil vechi, după calendarul iulian. În comunitățile de ucraineni, vechile tradiții sunt păstrate cu sfințenie. Una dintre cele mai importante are deopotrivă valențe culinare și spirituale. Astfel, gospodinele pregătesc 12 feluri de mâncare pentru masa din Ajunul Crăciunului. Toate sunt de post, pentru că dezlegarea la carne începe abia din prima zi de Crăciun. Gospodinele folosesc hribi, fasole, mămăligă, cartofi, dar și varză murată pentru a prepara aceste feluri de mâncare. Ciorba de vară murată și sărmăluțele cu păsat sunt feluri care nu lipsesc din nici o gospodărie. Bărbații se îngrijesc de băuturi.
Nu lipsește horinca, însă oamenii din satele din nordul Maramureșului au grijă să cumpere din vreme și vin auriu, adus de pe văile Târnavelor și Mureșului. “Cele 12 feluri de mâncare îi simbolizează pe cei 12 apostoli, însă, totodată, simbolizează și cele 12 luni ale anului. Mesenii trebuie să le guste pe toate”, spune etnologul Vasile Secară. La aranjatul mesei iau parte atât gospodina, cât și gospodarul. În timp ce gospodinele așează pe masă vasele cu mâncare, gospodarii aduc otavă, pe care o presară pe masă. Acest obicei le aduce aminte creștinilor de faptul că Mântuitorul Isus Cristos s-a născut într-o iesle. Un alt obicei este acela al legatului picioarelor mesei. Bărbații aduc un lanț, pe care îl petrec în jurul picioarelor mesei, apoi îl leagă cu sârmă sau un lacăt. Acest obicei reprezintă dorința lor ca întreaga families ă rămână unită tot anul. În timp ce adulții fac aceste pregătiri, copiii merg la colindat, pentru a duce în toate gospodăriile vestea Nașterii Domnului. În multe comunități, în seara de Ajun, oamenii merg în cimitire și aprind lumânări la mormintele celor dragi, pentru ca și sufletele celor trecuți în veșnicie să se bucure de lumina Nașterii Domnului. În prima zi de Crăciun, oamenii se îmbracă în straie tradiționale și merg la biserică.
Ritualuri păgâne pentru fetele de măritat
Sărbătoarea Nașterii Domnului a înglobat și o serie de tradiții precreștine, care vin din perioada în care vechii slavi erau încă păgâni. Astfel, înainte de a se așeza la masa de Crăciun, tinerele fete încearcă să afle, cu ajutorul unei pisici, care dintre ele se va mărita prima. Concret, ele închid într-o ladă sau într-o cameră alăturată o pisică flămândă. Apoi, își așează în față câte o gălușcă. Superstiția spune că prima se va mărita fata căreia pisica îi va mânca prima gălușca. Un alt ritual ar vrea să arate din ce parte a satului va veni mirele. Pentru aceasta, fata de măritat trebuie să iasă seara afară, cu o lingură de lemn în mâna. Din partea de unde aude primul lătrat de câine de acolo va veni și ursitul său. Dacă vor să afle cum va arăta mirele, fetele de măritat ies în seara de Crăciun afară. Ele numără parii din gard, iar pe al 12-lea îl leagă cu o ață roșie. Dacă parul este drept și înalt, și mirele va fi frumos. Iar dacă parul este răsucit, mirele va avea defecte fizice. În Rona de Sus, membrii comunității pun în scenă o scenă care amintește de povestea Mântuitorului, cu irozi și cu magi. ”Noi ținem la tradiții noastre și serbăm Crăciunul ca moșii noștri”, spune unul dintre locuitorii din Rona, Vasile Romaniuc.
Did Moroz în loc de Moș Crăciun
Potrivit tradiției ucrainene, cel care oferă daruri copiilor din comunitățile ucrainiene este Did Moroz, nu Moș Crăciun. Acesta este un bătrân cu haine albastre, nu roșii. Did Moroz vine cu o troikă, adică cu o sanie trasă de trei cai, nu cu sania trasă de reni. Did Moroz își desface sacul cu daruri în noaptea de Anul Nou, nu de Crăciun. Personajul provine din mitologia precreștină a vechilor slavi și era considerat drept vrăjitorul iernii. În limba ucraineană, Did Moroz înseamnă Moșul Îngheț. El a reprezentat prototipul personajului Moș Gerilă, pe care comuniștii au încercat să îl impună în locul lui Moș Crăciun.
Sârbii aprind bandjakul de Crăciun
Una dintre cele mai conservatoare comunități din România este cea a sârbilor din Banat. Tradițiile lor de Crăciun vin din negura istoriei. Iar unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri este cel al aprinderii bandjakului. În zilele dinainte de Crăciun, bărbații merg în pădure pentru a alege acest bandjak, un trunchi tânăr de stejar, care trebuie tăiat din doar trei lovituri de topor, pentru a dovedi astfel puterea biruitoare a Sfintei Treimi. Bandjakul este apoi adus în casă și ținut obligatoriu lângă peretele pe care sunt puse icoanele. În noaptea de Ajun, întreaga familie merge la biserică, cu tot cu bandjak, iar după slujbă are loc ritualul aprinderii acestui trunchi de stejar în curtea bisericii. ”Lumina care provine din arderea bandjakului este cea care vestește Nașterea Domnului. Oamenii aprind focul așa cum au aprins focul păstorii care au fost vestiți de îngeri să meargă în peștera în care s-a născut Mântuitorul”, spune istoricul Mihai Rotaru. Cenușa rezultată în urma arderii bandjakului este presărată apoi pe ogoare. Oamenii cred că ea are darul de a fertiliza pământul. Preoții impart credincioșilor buchete din crenguțe de stejar, care sunt duse acasă și ținute în casă, pentru că sârbii din Banat cred că ele au darul de a aduce noroc.
Masa pe paie
Un alt obicei, care aduce aminte de scena Nașterii Domnului în iesle, este aducerea paielor în casă. Ele sunt așternute pe podea, unde întreaga familie servește masa de Ajun. Unii sârbi pregătesc pentru Crăciun un soi de cozonaci speciali, numiți baigli, cu mac sau cu nucă. De pe masă nu lipsesc preparatele tradiționale din carne de porc, iar bărbații servesc șliboviță sau răchie, dar și vin. Și sârbii din Banat colindă. Tradiția spune că primul musafir care intră în casă trebuie să fie bărbat. Gazda aruncă peste el grâu, într-un ritual care invocă prosperitatea.
