Peste două zile, o (altă) tânără din Constanța se va îmbarca într-un avion spre Londra. Și-a cumpărat numai un bilet dus, pentru că nu are de gând să se întoarcă în țară. La 27 de ani, după ce a absolvit două facultăți (Jurnalism și Management), timp în care a și muncit, și după câțiva ani de experiență în PR și media locală, Corina Hrom s-a hotărât să părăsească România.
„Dorința de noutate și de o viață mai bună sunt două din motivele pentru care am decis să părăsesc România. Încă un motiv ar mai fi și logodnicul meu care e acolo de un an de zile. Consider că aici, acasă, am făcut ce mi-am dorit și ce am putut. Mi-a luat destul timp să iau această decizie, iar dacă vreau o schimbare acum e timpul să o fac. Sunt mulțumită de ce am realizat până acum la noi în țară, dar de acum vreau mă îndrept spre orizonturi și idealuri noi. Sunt o fire care se plictisește repede, așa că o nouă viață, schimbată radical față de cea de acum, cred că este ceea ce am nevoie. Îmi doresc ceva diferit“, spune ea.
Un an de zile a făcut practic naveta spre Londra. Spune că cel mai mult i-a plăcut acolo faptul că există foarte multă verdeață: parcuri imense și frumoase, spre deosebire de rămășițele triste de spații verzi din Constanța. I-au mai plăcut grandoarea Londrei și libertatea pe care ți-o oferă.
„O altfel de libertate decât cea de la noi. Lipsa de prejudecăți. Acolo poți fi cum vrei tu fără să te judece nimeni. Și apoi, cine nu ar vrea să locuiască într-o metropolă vizitată anual de sute de mii de oameni din toată lumea? Întâlnești acolo toate culturile posibile și imposibile, lucru care te ajută să gândești ca ei: deschis și fără prejudecăți“, spune ea.
S-a gândit de acum ce vrea să facă. Vrea să își pună în ordine actele pentru dreptul de muncă în primul rând, apoi să își caut un job în domeniu: presă și/sau PR
. „Nu știu dacă îmi va reuși din prima, dar nici nu vreau să mă grăbesc. Vreau să urmez pas cu pas ceea ce mi-am propus. Planurile mari sunt de succes dacă sunt făcute cu pași mici. Nu știu cât de greu va fi, nu mă gândesc la asta. Din fire sunt o persoană optimistă, știu de ce sunt capabilă și atunci nu cred că ar putea fi atât de greu“, mărturisește Corina.
Nu îi este teamă că nu se va adapta. Are mulți prieteni stabiliți deja acolo, care s-au acomodat repede și bine. Consideră că dacă îți dorești ceva atât de mult, faci tot posibilul să îl ai. Are și regrete: faptul că lasă în urmă familia (părinții și o soră) și prietenii.
„Ei sunt cei de care îmi va fi cel mai dor, dar sper că îmi va merge atât de bine acolo încât îi voi aduce și pe ei lângă mine peste un timp. Știu că nu e atât de ușor precum pare. Și acolo trebuie să muncești din greu, dar pe mine lucrul ăsta mă ambiționează și mai mult. Nu fug și nu am fugit niciodată de muncă, sunt o persoană foarte activă, așa că dacă alții au putut, eu de ce să nu pot?“, spune Corina.
Am întrebat-o unde se vede peste cinci ani.
„Peste 5 ani… Niciodată nu mi-a plăcut întrebarea asta. :)) Nu aș ști să răspund concret la întrebare și nici nu vreau, dar sper că o să ajung mai sus decât gândesc eu acum. Având în vedere că în ultimii 5 ani am crescut mult, cred că în viitorii 5 ani voi crește și mai mult“, a răspuns.
