Există, așa cum mi-au spus specialiștii de la Constanța, arheologi, istorici, scafandri, cu toții implicați în acest proiect, cel puțin 250 de puncte care vor fi studiate până în februarie 2015, începând de la Capul Midia și până în dreptul localității Vama Veche, ca să vorbim numai de partea noastră.
Pentru că amplul proiect se va extinde și asupra apelor teritoriale ale Bulgariei. Banii europeni sunt motorul acțiunii, fiind vorba de aproape 1,2 milioane de euro, spune Glicherie Caraivan, în calitatea sa de coordonator. Altfel, un om căruia nu-i place să vorbească mult, prezentându-se atât ca doctor în istorie și cercetător științific principal, cât și „proaspăt pensionar“. Vârsta nu-l împiedică, după cum exclamă, să fie alături de colegii mai tineri, chiar și atunci când, în costumul de scafandru, va trebui să ia zăgazurile în piept, ca să atingă, la propriu, istoria.
Primele indicii date de pescari
Pescarii au un rol foarte important în descoperirea, pas cu pas, a lumii de sub valurile Mării Negre. Unora li se prindeau năvoadele, câteodată, în „agățători“, cum le numeau ei. Ceva, acolo, în străfunduri, parcă ar fi vrut să atragă atenția. Oamenii își notau cu precizie locul. Astfel s-a strâns o bază de date valoroasă, de-a lungul a zeci de ani. Mai presus de toate însă au fost cercetările întreprinse de un adevărat promotor al arheologiei subacvatice românești, cel care a fost căpitanul-comandor Constantin Scarlat. „El a format prima generație de scafandri din cadrul Armatei. A și introdus scafandreria ca specialitate în structurile militare. Aș putea spune că el m-a aruncat pentru prima oară în apă“, sunt amintirile tinereții cercetătorului Caraivan.
Lista scurtă a comorilor scufundate
Anii de observații asidue au dat rezultate. A fost identificat anticul port, scufundat, din dreptul Constanței. Văd lumina zilei amfore sau bucăți de ancoră ori coloane ale vechilor fortificații. A fost constituită o colecție valoroasă la Muzeul Marinei, plus ce se găsește azi la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța. Alți cercetători au descoperit apoi vechea cetate Callatis, ca o prelungire, în mare, a Mangaliei.
Tradiția e continuată de scafandrii profesioniști, după 1990, mânați de aceeași pasiune, reușind să indice cu precizie locul în care se află epavele unor nave antice sau moderne, 20 la număr, victime ale furtunilor care
le-au izbit de stânci sau ale minelor și bombardamentelor din timpul războaielor.
Dar lista acelor locuri la care merită să ajungi, pentru încărcătura lor istorică, este neașteptat de amplă, dacă te gândești la orașul scufundat din dreptul cetății Histria sau la străvechea așezăre omenească din apropierea plajei de la Corbu.
Cât de scump e să cauți relicve sub apă
Legat de acest subiect, vorbesc cu Mircea Popa, liderul „Respiro“, organizație neguvernamentală, descoperitorul epavei crucișătorului „Moskva“. Spune că i-au trebui doi ani de cercetări până la reușită, timp în care a cheltuit nu mai puțin de 30.000 de euro pentru echipamente și combustibilul ambarcațiunilor cu care ieșea în larg. Să nu uităm apoi de ce-au făcut alții ca el, care au scos la lumina zilei povestea altei epave celebre, cea a submarinului sovietic care-și doarme somnul de veci în apele teritoriale românești. Există indicii și despre existența epavei unui submarin german, tot din al doilea război mondial, în dreptul Mangaliei.
Românii și bulgarii și-au dat mâna în numele științei
Dar toate acestea reprezintă, zic specialiștii, doar o minusculă parte din ceea ce știm cu certitudine despre tot ce ascunde Marea Neagră. Era nevoie, în mod clar, de o cercetare amănunțită. Conturul acestei idei apare încă din anul 2009, dar abia în 2013 programul, denumit „Heras“, devine realitate, cu susținerea Bruxelles-ului, la efortul acesta raliindu-se și cercetătorii bulgari. Așa se pun bazele unei colaborări în cadrul căreia partea română e reprezentată de Institutul Național de Cercetare pentru Geologie și Geoecoligie Marină „GeoEcoMar“, proiectul fiind sprijinit de Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța și scafandrii profesioniști ai „Respiro“. Vecinii noștri bulgari sunt implicați prin Muzeul de Istorie din Kavarna și Institutul de Oceanoligie al Academiei. După semnarea actelor colaborării, a urmat o perioadă destul de lungă, de peste un an, în care s-au făcut achiziții de echipamente. Și, nu în ultimul rând, a fost nevoie să aduni echipa de pasionați care să participe efectiv la explorare, partea română având 40 de specialiști, dintre care zece scafandri. Vor ieși în evidență două piese grele ale întregului angrenaj – un submarin bulgăresc și nava științifică românească „Mare Nigrum“.
Cum a reușit natura să conserve epavele antice
Există un element important care face ca Marea Neagră să fie abordabilă pentru scufundători în largul coastelor românești și bulgare. Dunărea aduce cantități imense de aluviuni în Pontul Euxin, iar curenții marini, acționând pe direcția nord-sud, fac ca aceste depuneri să asigure adâncimi destul de mici, de ordinul zecilor de metri, până la o distanță măsurată pe alocuri în kilometri, față de uscat. Pe de altă parte, te poți întreba ce mai vezi azi din epavele unor nave care
s-au scufundat cu secole în urmă. Răspunsul experților nu mai are nevoie de alte comentarii – Marea Neagră e cea mai importantă zonă anoxică din lume. Asta înseamnă că, de la o anumită adâncime, variind în funcție de relieful submarin, cantitatea de oxigen din apă e aproape de zero. Un mediu dominat de hidrogenul sulfurat, propice pentru conservarea, în bună măsură, a lemnului din care au fost construite anticele nave.
Cercetare în scopul dezvoltării turismului pe litoral
Demn de semnalat că proiectul are o componentă legată de viitoarea dezvoltare a turismului în zona litoralului românesc. Asta înseamnă că, după studierea tuturor lucrurilor care vor fi descoperite pe fundul mării, epave sau urme ale unor fortificații, se va stabili care anume dintre ele vor deveni destinații turistice. Evident, cele aflate, în primul rând, la o adâncime adecvată scufundătorilor de vacanță. Potrivit legii, întregul platou continental care aparține României a fost declarat sit arheologic, atrage atenția Constantin Chera, expert pe domeniul patrimoniului cultural subacvatic din cadrul Ministerului Culturii. Numai cei îndrituiți pot aduce la suprafață diverse obiecte cu valoare istorică, așa cum sunt amforele sau monedele. La fel de important, continuă reputatul specialist al Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța, e că, potrivit Convenției UNESCO din 2001, acele epave care au o vechime mai mare de un secol, de când zac pe fundul mării, sunt în mod automat considerate obiective de patrimoniu. Există și o altă reglementare internațională, de data asta în privința navelor de război scufundate în timpul luptelor. Ele rămân sub pavilionul țării de origine, așa că nici pomeneală să fie efectuate cine știe ce operațiuni asupra lor, fie să le aduci la suprafață, fie să le tai în bucăți, fără a mai vorbi de pătrunderea în interiorul lor, cum ar fi cazul unui submarin.
Organizația mondială a scufundătorilor recreaționiști
Din acest punct de vedere, un ghid de bune practici, așa cum vrea să scoată „Respiro“, este necesar, consideră președintele organizației neguvernamentale. Să se știe clar ce norme trebuie respectate pentru a se face scufundări la epave în condiții de siguranță și, în același timp, fără a distruge nimic. Turismul subacvatic este azi un fenomen pe plan mondial, cu rădăcini încă din anii 60, de când scufundătorii recreaționiști au propria organizație, denumită pe scurt PADI. Ca turist, nu te duci spre adâncuri decât după ce ai făcut un stagiu de pregătire și ai dobândit un atestat. Dacă ești începător, cobori până la un anumit nivel. Cu cât antrenamentele și experiența sunt mai vaste, cu atât te poți avânta spre adâncimi mai mari. De-asta există în multe țări, inclusiv la noi, cursuri de acest fel. „Și noi facem astfel de cursuri, cu câte 30-40 de cursanți în fiecare an. Dar cu siguranță că sunt mai mulți români care au dobândit atestatul în străinătate“, zice Mircea Popa. Deși nu există statistici clare la nivelul întregii planete, se pare că la ora actuală numărul turiștilor cu atestat de scufundător recreaționist atinge ordinul câtorva milioane. Oamenii aceștia merg în toate colțurile lumii, ca niște adevărați exploratori, pentru a descoperi nu doar epave sau cetăți scufundate, ci și povestea lor.
Cine poate gestiona un sit arheologic
L-am întrebat pe doctorul Chera ce se va întâmpla după ce vor fi stabilite anumite destinații turistice subacvatice pe platoul continental românesc. Organizațiile atestate pentru a efectua astfel de „excursii“ pot lua în grija lor un sit arheologic, cu obligația de a-l păstra intact. Din acest punct de vedere, există deja o experiență, pentru că la noi au apărut de mai mulți ani firme care pun la punct scufundări recreative, asigurând clienților atât echipamentul necesar, cât și instructori sau ghizi. Ce-i drept, mai e și varianta să vii de acasă cu propriul echipament, dar numai în cazul în care te ține buzunarul, pentru că asta înseamnă o investiție de vreo 3.000 de euro. Altă problemă e legată de adâncurile mării, care pot face cu „ochiul“ hoților de patrimoniu. Legea spune că obiectele aduse la lumina zilei trebuie predate autorităților. Deși nu e un fenomen îngrijorător, sunt asigurat, nu întotdeauna ce scrie la carte se și respectă. Există două instituții, Poliția de Patrimoniu și Garda de Coastă, menite să intervină în situațiile de risc.
Discuții între cercetători și agențiile de turism
Oamenii de știință și tur-operatorii s-au așezat la aceeași masă, astă-vară, pe 1 iulie. Primii au vorbit despre proiectul lor de cercetare, în timp ce reprezentanții agențiilor de turism așteaptă lista completă a obiectivelor subacvatice care vor fi incluse în viitoarele trasee recreaționale. Străinii au mai venit și în ultimii ani la noi pe litoral, făcând scufundări la epave. De cele mai multe ori, întrebările preliminare au fost legate de numărul și calitatea locurilor de cazare din stațiunile noastre sau de existența unui aeroport. Alții vor să știe amănunte despre infrastructura rutieră, dacă e să vină cu mașina până în Constanța. Sunt țări care demonstrează că știu să facă bani dintr-un asemenea potențial. Unul dintre cele mai bune exemple poate fi întâlnit în Marea Roșie, unde se află epava navei britanice „Thistlegorm“. Scufundată de germani în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, în sudul peninsulei Sinai, trăiește azi o nouă viață, concurând cu piramidele, în privința veniturilor obținute de Egipt de pe urma vizitatorilor.
Vizibilitatea mai bună în timpul iernii
Avem, iată, un adevărat muzeu pe care Marea Neagră l-a păstrat până acum. Urme ale civilizațiilor care și-au pus amprenta asupra acestor locuri, de-a lungul secolelor. Rămâne de văzut ce vom face, dacă știm și vrem cu adevărat să realizăm ceva cu această comoară pe care cercetătorii sunt gata s-o recupereze. Nu întâmplător investigațiile se vor desfășura în lunile reci ale anului, apa fiind, la șase-șapte grade, mai limpede și vizibilitatea mult îmbunătățită. Dacă azi se spune că autostrada spre Constanța e aproape pustie, iarna, e posibil ca în anii ce vin lucrurile să se schimbe. Vom avea atunci un altfel de sezon estival…
