Sufrageria poate fi scenă de teatru, dans, muzică, lectură, expunere de idei. Spectacolul se mută acasă, la 19 adrese din București, cu ocazia HomeFest. A doua ediție a unui eveniment dedicat celor care vor să rupă bariere, artiști sau oameni simpli, spre un nou mod de exprimare publică.
Printre mirosuri de ciorbe și sosuri, specifice duminicii molcome, urc scările unui bloc din cartierul bucureștean Militari. De-a lungul pereților, pe casa scării, sunt lipite fotografii care ilustrează viața comunității. Cei care le-au făcut, Alina și George, rememorează, inclusiv prin scurte explicații anexate la imagini, firavele lor cunoștințe despre vecini, unii zgomotoși, alții posaci, evenimente, de pildă un scandal, o nuntă, un botez. Și uite așa, din treaptă-n treaptă, devin parte a unei realități, pe verticală, de care nu sunt nici eu străin. Că tot la bloc stau. Au intrat odată cu mine între betoanele acestea din Militari și alți cetățeni. Veniseră la vernisajul expoziției, care are loc la ultimul etal, al patrulea. O doamnă dintr-un apartament scoate capul pe ușă și întreabă ce se întâmplă cu vânzoleala asta. Credea că e ședință de asociație, dar era ciudat totuși acum, duminica, așa ceva. Ne-am strâns, în total, vreo zece inși. Unii se cunosc între ei. O fată adusese în sacoșă câteva borcane cu dulceață, de acasă. Ne dă să gustăm. Era pregătită cu lingurițe din plastic și cu pahare, pentru cine bea apă. Gazda a scos pe palier o măsuță. Zice că a cerut în prealabil acceptul administratorului de bloc pentru acest eveniment, ca să evite niscaiva supărări. Și mai ales și-a anunțat vecinii, să iasă și ei acum, aproape de lăsarea întunericului, pe scară, să participe la discuții. Despre cum le-a fost și le este viața. La bloc. N-a ieșit nimeni. Gust din dulceață. Foarte bună. "Scara mea are patru etaje și vecini pe care nici nu-i cunosc prea bine", scrie sub una din pozele de pe pereți. "Este un jurnal al scării mele, în imagini. Unii se ceartă, alții s-au mutat. Unii își blochează soneriile, de sărbători, să nu-i primească pe colindători. Scara e ca un film deprimant. Cu muzică și termopane". Așa scrie.
De la Universitate până-n Vitan
Un festival în case și apartamente, acesta e HomeFest, ediția a doua, în 2015. Ce am povestit mai devreme reprezintă unul dintre evenimentele festivalului, care a debutat pe 17 octombrie și se va încheia pe 24, aceeași lună. Totul a pornit de la niște regizori, actori, fotografi sau dansatori care vor să scoată arta din spațiile convenționale, cum ar fi teatrele ori sălile de cinema, transferându-le într-o atmosferă neconvențională. Dar ideea a prins și la alți oameni, nu neapărat artiști, interesați să devină gazde sau participanți la asemenea respirații culturale. Anul trecut au fost 17 adrese-gazdă, anul acesta sunt 19, în cele mai diverse locuri ale Bucureștiului, la Universitate, în cartierul Vitan, la Armenească și în apropiere de Cișmigiu, în zona bisericii Bucur, pe bulevardul Pache Protopopescu, dar și pe Drumul Sării. Aflu mai multe de la unul dintre principalii promotori ai acestei îndeletniciri, Jean-Lorin Sterian. Veche idee, din anul 2008. "Prima oară am organizat o piesă de teatru la mine în garsonieră. Casa poate fi o scenă", argumentându-mi că nici nu ai nevoie de decor, pentru că există mobilierul, deci atmosfera e cât se poate de autentică. "Un pretext de întâlnire între vecini, între artiști, între public și artiști", continuă Jean. Care adaugă faptul că blocurile și casele au nevoie de reabilitare nu numai în exterior, pentru a fi mai atrăgătoare, dar mai ales în interior. De data asta, prin cultură. Piese de teatru, dans contemporan, lectură, film, schimb de idei. Toate acestea se pot face într-o sufragerie? Oamenii aceștia răspund afirmativ.
Expediția din bloc
Simona își amintește experiența ei de anul trecut, de la o piesă de teatru. Se crea, în primul rând, impresia că toți spectatorii se cunosc între ei. Nu pot fi mulți spectatori. Numărul e limitat de spațiu. Apoi mai era senzația aceea că tu, cel care privești, faci parte din spectacol, pentru că ești atât de aproape de actori. Cu care, la finalul jocului, schimbi impresii, între un pahar cu suc și o ceașcă de cafea sau un pișcot. Asta a fost într-un apartament din Dorobanți. Dar să vezi în Mătăsari, într-o clădire veche, unde invitații au avut mai întâi de parcurs un traseu sinuos, ca un fel de expediție. Au pătruns mai întâi în subsol, iar apoi săgețile indicatoare i-au îndreptat, pe o scară îngustă, în spirală, până la mansardă. Mai aflu de la Jean-Lorin Sterian că, de-a lungul anilor, a găsit tot mai mulți simpatizanți ai acestei forme de exprimare artistică. De câteva ori, în fiecare lună, apărea câte o nouă "scenă". Și asta s-a întâmplat nu numai la București. Alți oameni, aceeași idee, și în Sibiu, dar și în Cluj.
La noi, ca la alții
Nici în acest caz "roata" nu s-a inventat în România. Occidentul cunoaște, la rându-i, fenomenul artei în apartament. Cel puțin așa spune regizorul și coregraful Juan Dominguez. Spectacole oferite, pe rând, în diverse orașe. Cel mai important element adus în discuție este pasiunea. Aceasta înlocuiește banii. La fel și în cazul festivalului românesc. Există un "bilet" de intrare, dar acesta e reprezentat de o carte. Se strâng astfel cărți care vor fi ulterior donate bibliotecilor din mediul rural. Anul trecut, la prima ediție, volumele au ajuns la o bibliotecă publică din Constanța. Unele spectacole din acest an și-au epuizat deja locurile. La altele poți anunța că vrei să asiști, scriind la adresa de mail homefest2015@gmail.com, pusă la dispoziție de organizatori. Evenimentul a căpătat amploare atât prin sprijinul din partea Administrației Fondului Cultural Național și al ARCUB, cât și datorită artiștilor veniți din Finlanda, Austria, Iran și Norvegia. Și cine vine din Iran? Două dansatoare. Aflu despre finlandezi că vor prezenta, în ultima zi a festivalului, un spectacol într-un subsol de bloc. Acolo vor construi, în special din emoții, atmosfera unui buncăr, pe timpul unui cataclism. Scapă cine poate!
