La Galați, nava „Cetatea“ a fost vândută cu 7.903 euro, iar „Saligny“ a fost mistuită de flăcări. Doar „Tudor Vladimirescu“, „Borcea“ și „Republica“ au fost salvate.
Navele cu zbaturi, intrate în flota României la începutul secolului 20, care ar trebui incluse în categoria „Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional şi puse în valoare ca nave de croazieră pe Dunăre sau muzee plutitoare, cum se întâmplă în țările occidentale, sunt distruse de indiferența autorităţilor. La bordurile acestor nave au urcat regi şi şefi de state, s-au încheiat acorduri, dar la noi această valoare memorialistică are cota „zero”.
Două dintre ele, „Cetatea” și „Anghel Saligny”, au fost aruncate la fier vechi de autoritățile portuare din Galați, cu explicația că tabla bordajului este ruginită și s-ar putea scufunda, deși în toată lumea bordajele navelor centenare sunt înlocuite. Valoarea patrimonială este dată de construcția, instalațiile și amenajările navei, dar și de valoarea istorică. O soartă foarte bună a avut-o nava „Tudor Vladimirescu”, al cerui armator, Navrom SA Galați, a investit un milion și jumătate de euro în reparații și restaurare.
Se pot face croaziere de lux, dar, fiind o navă mare, și costurile sunt pe măsură. Au fost incluse în categoria „Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional nava „Borcea”, de la Brăila și nava „Republica”, de la Tulcea.
Proprietarul navei „Borcea” este Inspectoratul Școlar Brăila, iar și reparațiile și restaurarea au fost făcute cu bani puțini și cu soluții discutabile, pentru că e deplasat ca la o navă istorică să fie montate termopane. Cei care vor să se plimbe pe Dunăre, timp de o oră, cu nava „Borcea” trebuie să plătească 1.950 lei, fiecare oră în plus costând 675 de lei.
La Tulcea e acostată nava „Republica”. În 1883, la Şantierul Naval din Linz, Austria, au fost construite 3 nave identice, „Hansburg”, „Csobanc” (ce avea să devină „Republica”) şi „Austria” – intrată în flota românească sub numele „Anghel Saligny”. „Republica” a fost „navă-amiral” a Marinei Militare de la Dunăre. În 1956, pe nava ancorată la Km 595 a avut loc o întâlnire de taină a lui Gheorghiu Dej cu liderul iugoslav Iosip Broz Tito. Din anii ‘70, a devenit navă de pasageri pe braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe. În 2003 a fost inclusă în categoria „Tezaur”, s-a încercat repararea, dar nu s-a reușit mare lucru.
Licitație cu un singur participant
Cea mai flagrantă indiferență s-a manifestat în cazul navei „Cetatea”. În 2010, Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi a organizat licitaţia la care a fost vândută nava cu zbaturi „Cetatea”. Preţul de începere a licitaţiei – 7.903 euro (fără TVA), adică preţ de maşină nemţească SH. La licitaţie s-a înscris un singur participant, patronul Nicost SRL, proprietarul unei afaceri de „comerţ cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun” în cartierul gălăţean Ţiglina 4.
Fără concurenţă, omul şi-a luat vaporul cu zbaturi la preţul de pornire. S-ar putea spune că a fost o afacere cu fier vechi. Dar, la greutatea navei de 164 tone şi 170 euro tona de fier vechi, prețul de pe piață la vremea aceea, preţul de pornire ar fi trebuit să fie de fix 27.880 euro! Ca o ironie a soartei, în aceeași perioadă AFDJ a vândut autoturismul de serviciu al directorului, Gl 77 AFD, un Kia Sportage, la un preţ de 8.015 euro, mai scump decât nava „Cetatea”.
Nava Comisiei Europene a Dunării
„Cetatea”, construită în 1903 la Turnu Severin, a fost nava hidrografică a Comisiei Europene a Dunării, ce avea sediul la Galaţi. Cu nava era marcat şenalul navigabil prin geamanduri. Avea un deplasament de 164 tone, lungimea de 34 m, lăţimea de 4,82 m şi un pescaj de 1,4 m. Echipajul era format din 12 oameni, plus 2 „hidrometri”. „Cetatea” a supravieţuit războiului balcanic din 1913 şi celor două războaie mondiale. La bord au fost cazaţi ofiţeri superiori din Franţa, Spania, Italia, Germania şi Rusia ce aveau rolul de observatori militari în războiul balcanic din 1913. În 1978, „Cetatea” şi-a încetat cursele, iar în 1980 a intrat în reparaţii capitale la Şantierul Naval Orşova.
A fost înlocuit bordajul. Pentru păstrarea autenticităţii, tabla a fost prinsă cu nituri de osatura originală. A mai fost navă hidrografică până în 1991, când conducerea AFDJ a oprit nava la cheu, în Parcul Rece „Canalul Plantelor” de la Giurgiu. Pentru a putea fi vândută la fier vechi, a fost declasată.
Experta Carmen Atanasiu a concluzionat că „reparaţia remorcherului cu zbaturi «Cetatea» presupune înlocuirea părţilor componente în proporţie de 75-80%, inclusiv a structurii de rezistenţă: osatură, tablă corp (ceea ce e normal la o navă! – n.red.) În consecinţă, reabilitarea navei echivalează, în fapt, cu construcţia unei noi nave care să păstreze imaginea celei vechi”. Cu 305 puncte, nava a fost declasată la categoria „Fier Vechi”.
„Austria“ soră cu „Republica“
La Galați a mai existat și nava „Anghel Saligny”, fostă „Austria”, nava-soră” cu „Republica” de la Tulcea, construită în 1883 la Şantierul din Linz. A navigat pe Dunăre vreme de 50 de ani, făcând curse de pasageri în zona Brăila, Galaţi, Tulcea. Prin anii ‘70 a fost acostată la Faleza Dunării din Galaţi, fiind transformată în cofetărie plutitoare. Era o locaţie elegantă. Nava a fost mistuită de un incendiu, a fost dusă la cimitirul de nave din aval de „Bazinul Nou” şi a fost tăiată la fier vechi, deși ar fi fost foarte simplă restaurarea.
