Povestea jurnalistei românce care a învins cancerul în Italia

Medicii străini au infirmat tratamentul prescris de cei români și au vindecat-o.

Emilia Mihăilă este una dintre cele mai bune jurnaliste din Constanța și una dintre cele mai puternice persoane pe care le cunosc. Ema, cum îi spun prietenii, este reporter la Radio Sky. Acum mai bine de un an, nu am mai văzut-o timp de câteva săptămâni. Zvonurile erau îngrijorătoare. M-a sunat din Italia. Fusese depistată cu cancer și lupta pentru propria sa viață. În familia Emei cancerul își ceruse deja tributul. Cu atât mai mult era hotărâtă să lupte. Povestea ei demonstrează că boala aceasta necruțătoare poate fi învinsă, că există speranță, dar și că există probleme în sistemul sanitar românesc, unde poți muri cu zile. Căci, spune ea, dacă ar fi rămas în țară, nu ar mai fi trăit să scrie acest material.

Tratament infirmat

Imediat după ce biposia a arătat că este vorba despre cancer, unul dintre medicii oncologi cei mai renumiți din Constanța i-a recomandat să înceapă deîndată şedinţele de chimioterapie. A luat hotărârea, împreună cu fratele ei, care locuiește de ani buni în Italia, să plece din ţară pentru o a doua opinie. A ajuns la spitalul San Giovanni Di Dio din Florenta, unde a fost consultată de dr. P. Cappellini, medic de chirurgie general, care a exclus din start începerea tratamentului de chimioterapie, deoarece tumoarea era mare. I-a prescris direct operaţie, după care, ca tratament adjuntiv după operaţia de mastectomie, chimioterapie. În opinia specialistului italian, doctoriţa din Constanța a făcut o greşeală enormă atunci când a recomandat direct chimioterapie.

„Mă consider o persoană norocoasă pentru că, imediat după aflarea diagnosticului, am plecat din țară la fratele meu în Italia, cu speranța că mă voi vindeca. Știam că în Italia sistemul medical este foarte diferit de România, începând chiar de la modul în care sunt tratați pacienții de medicii italieni. Acolo, în Spitalul San Giovanni di Dio din Florența, spital de stat, am cunoscut niște medici extraordinari, de la directorul spitalului până la șefa clinicii de oncologie și echipa ei. Lor le datorez foarte mult, pentru că vindecarea mea a fost posibilă și datorită lor modului cum m-au tratat și în care s-au comportat. Am făcut foarte multe analize foarte performante. În România există asemenea aparatură doar în mediul privat. Acesta este un mic exemplu despre cum în Italia se investește în Sănătate. Un altul este că se merge foarte mult pe prevenire“, spune Ema.

„Au vrut ca eu să știu tot adevărul“

După finalizarea tuturor analizelor a fost operată. Înainte de aceasta, însă, a fost chemată şi a stat de vorbă atât cu medicul chirurg, care i-a explicat în ce constă operaţia şi care a încurajat-o foarte mult, spunându-i că este tânără şi că o să se refacă imediat, dar şi cu anestezistul, care i-a explicat procedura. Au vrut ca ea să ştie tot adevărul. 

„Am venit la spital în ziua în care s-a decis să fiu operată, nu ca la noi, unde te internează cu o săptămână înainte. Am fost în salonul din secţia de Chirurgie, unde  mi s-au adus cele necesare pentru operaţie. Totul a fost gratuit. Salonul avea două vestiare care nu se încuiau, pentru că în spital nu intră cine vrea, cum vrea. Inutil să spun că totul sclipea de curățenie. Găseai  în baie de la  hârtie igienică la săpun lichid. Am stat internată în spital doar patru zile. Am  avut alături medici și asistente extrordinari. Toţi îţi zâmbeau, râdeau, te încurajau. Totul pentru a trece mai uşor peste momentele grele și pentru a fi mai încrezătoare în mine. În ceea ce privește mâncarea din spital, o asistentă venea cu tabletă, după micul dejun, şi ne lua comanda pentru prânz şi cină. Toată mâncarea era gătită în spital, era caldă şi transportată în condiţii de igienă foarte stricte. După operaţie, la două săptămâni, am fost programată la medicul oncolog din spital pentru a începe chimioterapia. Aşa am cunoscut-o pe medicul oncolog Anna Maria Montanari, o femeie extraordinară, la fel ca și echipa ei. Un medic care, înainte de toate, a început să fie prietena mea. Și colegii ei la fel. M-au ajutat foarte mult să trec peste perioada de şase luni de chimioterapie, iar 99% din vindecarea mea este datorată echipei medicale, a comportamentului şi încurajărilor lor. Ședinţele de chimioterapie le făceam în ambulatoriul spitalului. Beneficiam de multe facilităţi gratuite, de la apa pe care o beam până la mâncare. Am încheiat cele şase luni de chimioterapie, pe care le-am trecut cu bine, având încredere, atât eu cât și echipa medicală, care era a doua mea familie, că mă vindec“, povestește Ema.

Lacrimi de bucurie

Au urmat analizele finale după chimioterapie şi prescrise. După ce a primit rezultatele a mers la vizita medicală programată cu doctoriţa Montanari pentru citirea rezultatelor. „În cabinetul spitalului am mers împreună cu fratele meu, pe care îl ţineam de mână. Acesta, după ce a văzut rezultatele, a spus: „Te-ai vindecat! Eşti bine!“ Atunci, în colţul ochiului am avut o lacrimă de bucurie pentru că reuşisem să lupt cu boala şi pentru că am avut alături familia, nepoţii mei, colegii mei de la radio, care s-au gândit la mine mereu și cu care am vorbit constant la telefon, şi nu în ultiumul rând echipa extraordinară de medici“, a mai spus Ema. 

Italia, a doua țară

“La aflarea rezultatului, doctoriţa Montanari m-a luat în braţe şi s-a bucurat o dată cu mine.  Din momentul acela pentru mine Italia a devenit ţara unde m-am născut a doua oară şi pot spune că îi iubesc pe oamenii de acolo, care îți zâmbesc tot timpul. Bucuroasă că am reuşit, m-am reîntors acasă după un an de zile. Am reînceput munca la radio alături de colegii mei, de care îmi era dor, şi mi-am reluat viaţa“, a spus Ema Mihăilă.