La vârsta la care mulţi tineri preferă să se distreze şi să călătorească, trei studenți bucureşteni, Elena Matei, Cristian Rădulescu şi Alexandru Ciobica, au pus bazele unei afaceri cu tricouri personalizate, care s-a dovedit un real succes. Aveau 23 de ani şi o experienţă minimă când au început această afacere, însă dorinţa de a avea „ceva al lor” i-a călăuzit spre succes. Doi ani mai târziu au ajuns să vândă, lunar, tricouri în valoare de 10.000 euro.
Cum au început afacerea
Cristian se autocaracterizează drept un tip destul de nebun, cu o imaginaţie bogată, cu mult chef de viaţă şi cu spaima că timpul trece mult prea repede. La cei 25 de ani ai săi, tânărul a făcut o facultate în domeniul managementului şi are o experienţă destul de mare în sfera antreprenoriatului. Cristi a mai cochetat cu o afacere online, înainte de a iniția Ruvix alături de prietena lui Elena și Alexandru.
„Am avut o firmă care se ocupa de comerţul online. Când am renunţat la firmă producea destul de mulţi bani, dar nu era nimic captivant. Apoi, am lucrat în publicitate câţiva ani, la British American Tabacco, însă am demisionat. Le-am spus că plec fix în momentul în care vroiau să mă promoveze. Eram Team Leader pe HORECA şi urma să fiu Team Leader la nivel naţional, însă am ales să plec. Vroiam să am ceva al meu, aveam în minte deja un plan pentru Ruvix”, spune Cristi.
Dacă Cristian a mai avut contact cu antreprenoriatul, nu acelaşi lucru se poate spune despre Elena. Până să pună bazele afacerii Ruvix, ea a mai avut diverse joburi part-time, dar niciunul din ele nu avea legătură cu vânzările online. Tânăra are 25 de ani şi este proaspăt absolventă a masterului Comunicare în Afaceri, din cadrul SNSPA. Elena spune despre ea că este o persoană creativă, perfecţionistă şi ambițioasă. Deşi nu avea experienţă în domeniu, tânăra spune că a reușit să demareze acest proiect tocmai datorită acestor atuu-ri.
Nici Alexandru nu a avut contact cu antreprenoriatul înainte de demararea proiectului Ruvix. Tânărul de 26 de ani susţine că tot ce ştie acum despre comerţul online a învăţat pe parcurs, cu ajutorul Internetului.
Începutul nu este niciodată ușor
Tinerii recunosc că începutul nu a fost ușor, mai ales în condițiile în care au demarat o afacere despre care nu știau mai nimic. Pentru că vroiau să ofere servicii complete, au achiziționat echipamente de imprimare, însă nu știau cum să le utilizeze. Astfel, au început să caute informații despre diverse modalități de imprimare, s-au uitat la tutoriale pe Youtube. Deşi erau seri când erau gata-gata să renunţe, tinerii povestesc că a doua zi se trezeau şi o luau de la capăt.
„A fost foarte greu în primul an. Îmi vedea să mă dau cu capul de toate pragurile. Şi de ăla de jos, şi de ăla de sus. Au fost momente în care eram gata să renunţ. Dar am continuat pentru că mi-am dorit să am ceva al meu. Dacă iţi doreşti, n-ai cum să nu reuşeşti”, spune Cristian.
Primul tricou, imboldul necesar de a merge mai departe
Momentul în care au reuşit să desluşească „tainele” aparatelor pe care tocmai le achiziţionaseră şi au realizat primul tricou a reprezentat prima reușită. Satisfacţia pe care au simţit-o în momentul în care au finalizat primul tricou nu se compară cu nimic, recunoaşte Elena. „Imi amintesc când am făcut primul tricou. Noi nu ştiam absolut nimic.Aveam o idee vagă. Una e când citeşti pe internet, când te uiţi la clipuri şi alta e când îl faci tu pe bune. Când am făcut primul tricou a fost aşa un şoc. Deşi a ieşit un pic strâmb, a fost aşa o mândrie. Şi acum îl am”, îşi aminteşte Elena.
Investiţia iniţială a fost de aproximativ 3.000 de euro. Banii pentru demararea afacerii au provenit din surse proprii, de la job-urile anterioare ale tinerilor, iar sumele câştigate de la lună la lună au fost reinvestite. Cristian admite că, din punct de vedere financiar, a fost dificil începutul, iar lipsa comenzilor le punea multe beţe-n roate. Însă, pe parcurs lucrurile au luat-o pe un făgaş normal şi, după un an, au început să apară şi primele rezultate. „Am început cu un capital mic, am avut circa 3.000 de euro. Cu banii ăştia trebuia să facem site, să cumpărăm utilaje, consumabile, stocuri de material, să luăm o chirie, să ne promovăm şi până am ajuns să conducem organic a fost foarte greu. Nu aveam comenzi.Acum avem 50 mii de like-uri, vine de la sine”, spune Cristian.
„Dacă ai avea o experienţă de 2-5 ani într-o multinaţională ai vedea altfel lucrurile”
Nici cei din jur nu le-au făcut viaţa uşoară. La început, oamenii erau sceptici cu privire la reuşita afacerii. De foarte multe ori li se spunea că intenţia lor e de apreciat, însă le-ar fi mult mai ușor dacă ar lucra într-o companie mare, să capete experienţă şi abia apoi să încerce să demareze o afacere.
„Când am început au fost oameni care ne spuneau: ştii e foarte bine să deschizi o afacere şi să fii antreprenor e foarte frumos, însă nu crezi că dacă ai avea o experienţă de doi-cinci ani într-o multinaţională ai vedea altfel lucrurile? După experienţa de acolo îţi faci relaţii, cunoşti oameni. Poate experienţa te-ar fi ajutat”, povesteşte Elena.
Până şi părinţii tinerilor erau sceptici cu privire la şansele de reusită ale afacerii. Cristian a contat pe sprijinul moral al mamei, însă tatăl său, pragmatic fiind, îi spunea „să îşi bage minţile-n cap”, şi să îşi caute un job stabil, care să îi ofere venituri fixe. Părinţii Elenei i-au oferit sprijin moral de care avea nevoie, însă au fost ocazii în care au sfătuit-o să încerce să se angajeze pentru a avea un venit stabil.
Tânăra a povestit că la început nu le mergea foarte bine, motiv pentru care s-a văzut nevoită să muncească și în altă parte pentru a se întreține. Cu toate astea, nu și-a dorit nicio clipă să renunțe și să migreze spre multinaționale, chiar dacă așa ar fi avut asigurat un salariu fix.
”Nu mă deranjează să muncesc overtime. Am plecat şi la 23.00 si la 2.00 dimineaţa, dar nu mă deranjează, din contră imi place tare mult şi sincer nu mă văd făcând altceva. Da, şi eu şi ei avem program, dar eu ştiu muncesc pentru mine. ”, spune Elena.
„Ruvix este un proiect antreprenorial la care am pornit cu inima deschisă”
Tânăra recunoaşte că Ruvix a devenit mai mult de o simplă afacere. De doi ani de zile, firma a devenit pentru tânără locul în care petrece cea mai mare parte a timpului, dar şi locul care îi oferă cea mai mare satisfacţie profesională. Înainte de Ruvix, a mai avut diverse joburi, însă nicăieri nu s-a regăsit ca aici.
„Ruvix, în sine, ca şi cuvânt, nu a însemnat iniţial nimic. Asta ne-am şi dorit, să nu fie un cuvânt deja în uz, să nu aibă însemnătate pentru a-i da noi însemnătate de-a lungul timpului. Ruvix e o aventură, o poveste, un demers antreprenorial la care am pornit, aşa, cu inima deschisă. Este un proiect în care am investit doi ani”, povesteşte Elena.
Ruvix este o firmă producătoare de tricouri personalizate ce se adresează atât consumatorilor individuali (B2C) cât și companiilor (B2B) care doresc să își facă vizibil propriul mesaj. Astfel, firma pune la dispoziție o gamă variantă de tricouri de diferite mărimi, modele și culori. Materia primă este achiziţionată de la diverşi furnizori din Europa, însă întreg procedeul de imprimare este realizat „inside”, prin serigrafie (îndeosebi pentru tirajele mai mari), sublimare sau termotransfer. În acest context, Ruvix nu este numai un cuvânt, spune cu mândrie, Cristian. Astfel, cele peste 200 de modele de tricouri personalize din cele patru colecţii, fac ca firma să se contureze ca un brand la început de drum.
Când o colecţie nu merge, trecem la următoarea
În acest moment, Elena şi Cristian se laudă cu patru colecţii care au stârnit aprecieri în rândul clienţilor – „F*ck Fashion”; „Origini”; „Kray”, „Romgleză”. Ce doi tineri au precizat că din cei peste 90.000 de utilizatori unici de pe pagina de Facebook , cel puţin 30% efectuează comenzi, motiv pentru care vânzările ce ajung chiar şi la 10.000 euro. Fiecare colecţie are povestea ei. Cristian a povestit că „F*ck Fashion” s-a vrut a fi un soi de revoltă asupra brandurilor consacrate. Colecţia, ce oferă mai ales tricoruri, se adresează publicului feminin şi a avut un succes neasteptat.
Pentru că au vrut să extindă un targetul, Ruvix a lansat colecţia „Origini”, care viza, mai ales băieţii de cartier, cu afinităţi către muzica rapp. Şepcile au fost făcute în făcute în China şi conţineau, pe lângă broderie şi logo, un breloc. Cei doi admit că în această colecţie au investit foarte mulţi bani. Cu toate astea, rezultatul nu a fost cel scontat, mai ales în condiţiile în care clienţii Ruvix erau, în cea mai mare parte, femei. Practic, prin această colecţie urmăreau să îşi mărească clientela.
„Nu a mers atât de bine pentru ca nu aveam încă publicul format. Până atunci mersesem pe un public preponderent feminin şi brusc ne-am adresat băieţilor de cartier. Era ciudat că oamenii care ne cunoşteau nu ne plasaseră acolo. Atunci articolele nu s-au vândut aşa bine deşi am investit foarte mult”, recunoaşte Cristi, care spune că nu au fost descurajaţi de acest lucru şi au trecut la următoarea colecţie.
O altă colecţie din gama Ruvix este cea cu tricouri cu mesaje personalizate, care urmăreşte să aducă zâmbetul pe buze clienţilor prin intermediul unor mesaje haioase. De departe cea mai de succes colecţie a fost, însă, „Romgleza”, care, spune Cristian, a devenit virală. Proverbele româneşti traduse ad-literam în engleză, cum ar fi „Go walk the bear” (Du-te şi plimbă ursul), „My coin dropped” (Mi-a picat fisa); „You take me out of melons” (Mă scoţi din pepeni) sau „Flower at the ear” (floare la ureche), au stârnit atenţia foarte multor cumpărători.
Pentru a se face cunoscuți pe piața tricourilor personalizate, Elena, Cristian şi Alexandru au făcut, în primul an, muncă de call center. Astfel, tinerii au pus mâna pe agenda telefonică şi au sunat la diverse companii, cărora le prezentau oferta Ruvix. În acest mod au reuşit să colaboreze cu mai multe firme cunoscute, printre care şi ”Spicul”. Pentru această companie, Ruvix a avut de onorat o comandă de 700 de tricouri. De asemenea, tinerii de la Ruvix au avut o colaborare și cu Facultatea de Management din cadrul SNSPA, universitatea în care și-au efectuat studiile de licență și masterat. Au ajuns să facă tricouri persoanlizate pentru SNSPA, în urma unei recomandări, recunoaște Cristi. O fostă colegă de facultate de-a lui Cristian, care lucrează în cadrul SNSPA, l-a recomandat, și, astfel, cei trei tineri au ajuns să facă tricouri personalizate cu logo-ul Facultății de Management.
În ceea ce priveşte, B2C, comenziile sunt mai mici şi variază de la o zi la alta. Cu toate asta, s-a întâmplat ca cei de la Ruvix să aibă de onorat o comandă de 25 de tricouri pentru un singur client. „Pe B2C avem cel puţin o comandă pe zi, însă am avut şi 25 de tricouri la un singur client. E îmbucurător când se întâmplă asta. Motivul e următorul: fie nu se pot decide ce sa ia, fie iau la muncă pentru toţi colegii”, susţine Cristi.
Următorul pas pentru Ruvix? Achiziţionarea unui aparat cu ajutorul căruia să poată efectua imprimeuri digitale. De asemenea, echipa Ruvix doreşte să se extindă în viitorul apropiat si să deschidă şi magazine în Bucureşti. Tinerii spun că atâta vreme cât îţi doreşti să faci ceva şi se mai întâmplă să crezi cu tărie în acel ceva, nu există „nu pot”, există doar „nu a mers azi, mâine cu siguranţă o să meargă”.
