» In flota sunt supranumiti "artisti". Navele lor sunt lente comparativ cu restul vaselor de razboi.
» Dragoarele par niste furnici pe langa fregate, dar de o mana de oameni depinde intreaga flota.
Deminorii dragheaza de zece ori un traseu si daca nu gasesc nimic, inseamna ca au eliminat toate minele periculoase. Nu au insa liniste pana cand ultima nava din convoi nu ajunge in partea cealalta a barajului. La sfarsitul exerci-tiilor, laudele le primesc altii. Dragoarele se retrag tacute in portul militar Constanta in as-teptarea unor noi ordine. Divizionul 146 a fost prima unitate de marina inspectata de specialistii NATO. Teoretic, lucrurile sunt simple in cadrul Divizionului 146 nave minare-deminare Constanta. Un puitor de mine si patru dragoare actioneaza in apele teritoriale, instaleaza baraje de mine, le recupereaza sau le distrug. Practic, lucrurile sunt mult mai complicate. Supranumita si "arma saracului", mina ramane una dintre cele mai teribile amenintari. O singura mina poate scufunda sau avaria grav orice tip de nava, oricat de mare ar fi ea si, paradoxal, cele mai expuse sunt chiar vasele care le instaleaza. Numai gandul de a naviga printr-o zona minata le da marinarilor fiori reci pe sira spinarii. In acele momente, cateva sute de oameni isi incredinteaza vietile echipajelor dragoarelor.
Precizie de ceas elvetian
Capitanul comandor Mihai Panait, seful de stat major al Divizionului 146, imi explica in doua cuvinte situatia: "Minarea este o operatiune matematica. Cel mai greu este sa executi misiunea pe mare rea". Aflu ca, spre deosebire de alte unitati ale marinei militare, "146" trebuie sa-si indeplineasca misiunea indiferent de starea marii. Exista intr-adevar niste limite, dar acestea pornesc de la gradul 6 al marii in sus. Altfel spus, chiar si pe furtuna dragoarele trebuie sa-si indeplineasca misiunile. In Divizionul 146 nu exista termenul de "vreme rea". Misiunea obisnuita de minare presupune ca dragoarele si puitoarele sa navigheze cu aceeasi viteza, cat mai aproape una de alta si sa lanseze la intervale exacte minele. Cat despre gradul de periculozitate, capitanul comandor face o singura precizare: atunci cand una din navele divizionului incarca mine reale la bord, este imediat scoasa in larg. Dupa instalarea unui baraj, riscurile raman la fel de mari. Se poate intampla ca, din diferite motive, una dintre cele cateva zeci sau sute de mine sa se desprinda de ancoraj si sa pluteasca in imersiune. Tocmai de aceea dragoarele sunt primele care intra in zona minata in incercarea de a preveni o catastrofa.
Arma letala
De-a lungul anilor, mina s-a perfectionat. Din obisnuita sfera care explodeaza cand o atinge corpul navei, mina a devenit o arma inteligenta. Explozia se declanseaza la un impuls de o anumita intensitate, fara a mai fi nevoie de contactul direct. Mina "simte" vasul. Anumite reglaje permit chiar declansarea exploziei cu intarziere, la unul din vapoarele din mijlocul gruparii. Exista chiar tipuri de mina care imita pietrele de pe fundul apei, iar explozibilii moderni sunt capabili sa disloce in momentul exploziei o cantitate imensa de apa, care creeaza asa-numitul efect de "ciocan" ce distruge coca navei. Atunci cand dragoarele pleaca la o misiune de deminare, marinarii se asteapta la orice.
salupe-robot
Pentru protectia echipajelor, romanii au inventat sistemul Trident. Unul din dragoare dispune de un fel de telecomanda cu ajutorul careia sunt controlate de la distanta trei salupe-robot fara echipaj. Avantajul este dat de faptul ca ambarcatiunile navigheaza in fata dragorului si astfel riscul ca nava cu echipaj sa loveasca o mina este redus considerabil. Asemenea sisteme de comanda la distanta sunt utilizate si de statele occidentale. Prima data cand au venit in Romania, evaluatorii NATO au dorit sa inspecteze divizionul dragoarelor. "146" a fost prima subunitate a marinei militare care a trecut prin focurile examenelor occidentalilor.
Evaluare de 12 puncte
Ma interesez de rezultate. Capitanul comandor Panait este modest: "Din 12 indici, la doi am luat «bine», iar la restul «foarte bine»". Rezultatele excelente i-au determinat pe occidentali sa-i cheme pe deminori la majoritatea exercitiilor internationale. In ultimii sase ani divizionul a participat la 12 aplicatii multinationale, iar anul acesta sunt programate trei astfel de antrenamente.
METODE
» Metoda clasica de deminare este simpla. In cazul minelor conventionale (de contact) care sunt ancorate la diferite adancimi cu un cablu de fundul marii, deminarea se face cu ajutorul unor drage mecanice.
» Practic, nava trage la remorca drage, care atunci cand intalnesc un cablu de ancorare il taie, iar "bila" iese la suprafata.
» Urmeaza distrugerea minei cu tunul antiaerian. Se trage in ea pana cand explodeaza.
» Apoi se trece la urmatoarea si tot asa.
» Mai exista si varianta interventiei scafandrilor deminori, care dezamorseaza mina pe loc, dar acest lucru este extrem de periculos pentru grupa de interventie.
» In cazul minelor cu impuls, nava remorcheaza dispozitive care imita navele si care fac incarcaturile sa explodeze.
» Daca mai adaugam ca de obicei minarea se face noaptea, iar deminarea la ordin, rezulta un nivel de stres maxim.
» Ultima solutie, utilizata numai in caz de forta majora, este "vanatoarea" directa, cu ajutorul grenadelor reactive.
» Acestea se utilizeaza de obicei in distrugerea submarinelor, insa sunt eficiente si la deminare; "curata" rapid si sigur locul pe unde trebuie sa treaca navele.
