UPDATE 20.02: Președintele FRF a vorbit, într-o conferință de presă, despre performanțele noului selectioner al României.
Totodată, Cristoph Daum a declarat că el a avut o experiență îndelungată în fotbal. „Faptul că m-au adus căile în România mă bucură foarte mult. Sunt extrem de motivat (…) Este o onoare și o responsabilitate să dau tot ce e mai bun pentru fotbalul din România”, a spus el.
În plus, selecționerul a precizat că își dorește ca echipa să fie „pe teren și în afara lui o comunitate unită”, astfel încât echipa națională să se califice la Campionatul Mondial de fotbal din 2018.
„Împreună o luăm de la capăt”, a mai spus Daum.
————–
Germanul Christoph Daum a fost ales, joi, noul selecţioner al echipei naționale de fotbal a României, după ce Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal a aprobat propunerea administraţiei FRF, potrivit Agerpres.
Christoph Paul Daum s-a născut la 24 octombrie 1953 în oraşul Oelsnitz, Germania. Şi-a început cariera de jucător de fotbal în 1971, la echipa de tineret a clubului Hamborn 07. Un an mai târziu, s-a transferat la Eintracht Duisburg, iar din 1975 a jucat pentru 1. FC Koln, în liga destinată amatorilor.
A început să antreneze, din 1981, echipa de amatori din Koln la care jucase. În 1986, a fost promovat antrenor principal la echipa profesionistă a 1. FC Koln. În noiembrie 1990, a preluat clubul VfB Stuttgart, pe care l-a condus spre titlul de campion în 1992. Despărţirea de echipa din Stuttgart a avut loc după ce, la 30 septembrie 1992, la un meci de cupă europeană contra englezilor de la Leeds United, Daum a folosit un al patrulea jucător străin, fapt interzis la acea vreme.
În 1994, a preluat conducerea tehnică a turcilor de la Beşiktaş, cu care a câştigat Cupa Turciei în acelaşi an şi campionatul în sezonul 1994-1995. În sezonul următor, însă, contractul său a fost reziliat după înfrângerile cu Kocaelispor şi Vanspor.
Din 1996, a început o perioadă ce părea să fie favorabilă în cariera de antrenor a lui Christoph Daum, de data aceasta la Bayer Leverkusen. În patru ani de antrenorat, a obţinut trei titluri de vicecampion, performanţă care l-a recomandat, în 2000, pentru funcţia de antrenor al echipei naţionale a Germaniei. La scurt timp, însă, zvonuri despre folosirea de către Daum a cocainei, recunoscute de acesta ca fiind întemeiate, i-au răpit şansa de a conduce reprezentativa germană, postul fiind ocupat de Rudi Voller.
Scandalul legat de droguri i-a adus nu numai demiterea de la Bayer Leverkusen, dar l-a pus în situaţia de a nu mai fi acceptat, pe moment, de nici un club din Germania. Între martie 2001 şi mai 2002, a antrenat echipa Beşiktaş.
La 4 octombrie 2002, a început să antreneze Austria Viena, cu care a cucerit campionatul Austriei.
Din iulie 2003, a devenit antrenorul principal al altei faimoase echipe de club din Turcia, Fenerbahce. A câştigat două titluri consecutive, fără însă a avea rezultate remarcabile în Liga Campionilor. În sezonul 2005-2006, Daum a pierdut cu Fenerbahce la limită campionatul în favoarea rivalilor de la Galatasaray, după care a demisionat.
După încă un sezon pe banca tehnică a nemţilor de la 1. FC Koln, în a doua divizie, terminat pe podium, Daum a revenit la Fenerbahce, în iunie 2009. A pierdut atât titlul, cât şi Cupa Turciei, demisionând în iunie 2010.
A urmat un episod nereuşit pe banca tehnică a echipei Eintracht Frankfurt, însumând şapte meciuri fără victorie.
A cunoscut, din nou, succesul la belgienii de la FC Bruges, a căror antrenor principal a fost din 9 noiembrie 2011. Remarcabilă a fost victoria contra celor de la NK Maribor, în faza grupelor Europa League, echipa antrenată de Daum fiind condusă cu 3-0 cu 17 minute înainte de fluierul final. În sezonul 2011-2012, echipa lui Daum a fost vicecampioană. A fost nevoit să părăsească echipa belgiană, din cauza unor probleme în familie.
La 14 august 2013, a devenit antrenorul turcilor de la Bursaspor, poziţie ocupată până la 24 martie 2014.
În întreaga sa carieră de antrenor, Christoph Daum s-a aflat pe banca tehnică la 985 de meciuri. Dintre acestea, a câştigat 521, a terminat la egalitate de 230 de ori şi a pierdut 234 de jocuri. Cel mai bun procentaj al victoriilor, 66,42%, l-a înregistrat la Fenerbahce, între 1 iulie 2003 şi 16 iunie 2006.
